După cum am mai scris în această pagină, TTIP şi CETA sunt acorduri înşelătoare, prin care corporaţiile de peste Ocean ar căpăta mână liberă pe Bătrânul Continent, sfidând chiar şi suveranitatea statelor. Societatea civilă din UE a strâns semnături cu speranţa că onorabila CE va fi cât de cât sensibilă la voinţa cetăţenească. Din păcate, cea mai revoltătoare poziţie corporatistă a avut-o suedeza Cecilia Malmström, comisarul pentru comerţ, care negociază acordul TTIP din partea UE. Întrebată cum va putea promova acordul respectiv, în faţa unei opoziţii publice atât de mari, doamna Malmström a răspuns, sfidătoare şi arogantă, ca un şantierist şef de la conductele de petrol ale sov-rom-ului anilor '50: "Eu nu primesc mandatul de comisar de la poporul european" ("I do not take my mandate from the European people")! Să nu vă fie de deochi, doamnă comisar! Că vă dădurăţi de gol în faţa lumii, în caz că mai era cineva care nu ştia de la cine vă luaţi dv. mandatul, în exemplara democraţie europeană... Cum de nu contează pentru dvs. "poporul european"? Aţi fost asistentă pediatră, aţi militat pentru drepturile copiilor, aţi votat legi împotriva pornografiei infantile, înainte de a ajunge în marea politică liberală şi lector la diverse universităţi. Pentru dvs., trei milioane de voci nu înseamnă mai mult decât corporaţiile pentru care vă zbateţi? Pe 10 octombrie recent, la Berlin, au ieşit în stradă 250.000 de protestatari, care au cerut CE şi guvernului german să nu accepte TTIP şi CETA. A fost cea mai mare demonstraţie din Germania de la izbucnirea Războiului din Golf, din 2003... Dar, vorbind de europeni, să remarcăm că şi mulţi politicieni români slujesc acelaşi altar transnaţional şi par a fi uitat de la cine şi-au luat mandatul. Pe 16 octombrie, a avut loc la Bucureşti o conferinţă internaţională legată de acordul TTIP, organizată de eurodeputatul PSD Sorin Moisă. Pe urmele d-lui Moisă, a pornit şi ministrul român de externe, Bogdan Aurescu. D-l ministru speră ca, prin TTIP, România să devină o ţintă pentru investiţiile americane. De acord, doar că reglementările de până acum sunt destul de atractive şi nu credem că ar fi necesare acorduri speciale, precum ISDS (mecanism de rezolvare a disputelor între investitori străini şi state, care acţionează sub umbrela TTIP). În acest caz, statele devin adevărate prăzi pentru corporaţii. În orice situaţie, companiile câştigă, statele pierd. De notat că, deşi avem deja un acord ISDS mai vechi cu SUA, investiţiile directe americane în România nu sunt aşa de multe ca în Ungaria, stat ce nu are un acord de protecţie cu SUA! Deci, domnule ministru, nu lipsa acordului este cauza absenţei business-ului american, ci mediul de afaceri viciat, lipsa de predicţie legislativă, corupţia încă mare, birocraţia sufocantă. În caz de conflict între stat şi companiile transnaţionale, nici o sentinţă judecătorească internă, nici o hotărâre de guvern şi nici o lege n-ar mai putea opri "şenilele" corporatiste, directivele europene intrând în "hibernare"... Să mai spunem că toţi aceşti politicieni aleşi de la Bucureşti, printre care îl includem şi pe preşedintele Klaus Johannis, un alt susţinător al TTIP, au un dezavantaj în faţa "şefei" de la Bruxelles: nu pot spune că mandatul le-a picat, ca doamnei Malmström, din... cer.
Mai multe detalii pe http://stopttip.ro/