Când democrația europeană intră în... hibernare

Ion Longin Popescu
În urmă cu două săptămâni, numărul de semnături europene împotriva acordurilor Parteneriatului Transatlantic pen­tru Comerț și Investiții (TTIP, UE-SUA) și Acordului cu­prinzător, economic și co­mercial (CETA, UE-Cana­da) ajunsese la 3.263.000, dintre care 25.247 din România (cifra minimă era 24.000)!

După cum am mai scris în această pagină, TTIP și CETA sunt acor­duri înșelă­toare, prin care cor­po­rațiile de pes­te Ocean ar căpăta mână liberă pe Bă­trâ­nul Continent, sfidând chiar și su­ve­ranitatea statelor. Societatea civilă din UE a strâns semnături cu speranța că onorabila CE va fi cât de cât sensibilă la voința cetățe­neas­că. Din păcate, cea mai revoltătoare po­ziție cor­po­ratistă a avut-o suedeza Cecilia Malms­tröm, comisarul pentru comerț, care nego­ciază acordul TTIP din partea UE. Întrebată cum va putea promova acordul respectiv, în fața unei opoziții publice atât de mari, doam­na Malmström a răspuns, sfidătoare și aro­gan­tă, ca un șantierist șef de la conductele de petrol ale sov-rom-ului ani­lor '50: "Eu nu primesc mandatul de comisar de la po­po­rul european" ("I do not take my man­date from the European people")! Să nu vă fie de deochi, doamnă comisar! Că vă dă­du­răți de gol în fața lumii, în caz că mai era ci­neva care nu știa de la cine vă luați dv. man­datul, în exemplara de­mocrație europeană... Cum de nu contează pentru dvs. "poporul european"? Ați fost asis­tentă pediatră, ați militat pentru dreptu­rile copiilor, ați votat legi împotriva porno­gra­fiei infantile, înainte de a ajunge în ma­rea politică liberală și lector la diverse uni­versități. Pentru dvs., trei milioane de voci nu înseamnă mai mult de­cât corporațiile pen­tru care vă zbateți? Pe 10 octombrie re­cent, la Berlin, au ieșit în stradă 250.000 de protestatari, care au cerut CE și guvernului german să nu accepte TTIP și CETA. A fost cea mai mare de­monstrație din Germania de la izbucnirea Răz­boiului din Golf, din 2003... Dar, vorbind de europeni, să remar­căm că și mulți politicieni români slujesc același altar transnațional și par a fi uitat de la cine și-au luat mandatul. Pe 16 oc­tom­brie, a avut loc la București o conferință inter­na­țională legată de acordul TTIP, or­ga­nizată de eurodeputatul PSD Sorin Moisă. Pe ur­me­le d-lui Moisă, a pornit și ministrul ro­mân de externe, Bogdan Aurescu. D-l mi­nistru speră ca, prin TTIP, România să de­vi­nă o țintă pentru investițiile americane. De acord, doar că reglementările de până acum sunt destul de atractive și nu credem că ar fi necesare acorduri speciale, precum ISDS (mecanism de rezolvare a disputelor între investitori străini și state, care acționează sub umbrela TTIP). În acest caz, statele de­vin adevărate prăzi pentru corporații. În ori­ce situație, companiile câștigă, statele pierd. De notat că, deși avem deja un acord ISDS mai vechi cu SUA, investițiile directe ame­ricane în România nu sunt așa de multe ca în Ungaria, stat ce nu are un acord de pro­tecție cu SUA! Deci, domnule ministru, nu lip­­sa acordului este cauza absenței business-ului american, ci mediul de afaceri viciat, lipsa de predicție legislativă, corupția încă mare, birocrația sufocantă. În caz de conflict între stat și companiile trans­na­țio­nale, nici o sen­tință judecătorească internă, nici o hotărâre de guvern și nici o lege n-ar mai putea opri "șenilele" corporatiste, di­rec­­tivele europene intrând în "hibernare"... Să mai spunem că toți acești politicieni aleși de la București, printre care îl includem și pe președintele Klaus Johannis, un alt sus­ți­nător al TTIP, au un dezavantaj în fața "șe­fei" de la Bruxelles: nu pot spune că man­datul le-a picat, ca doamnei Malmström, din... cer.

Mai multe detalii pe http://stopttip.ro/