Şi stânga, şi dreapta, ba chiar şi propriul partid, care se cam săturase de el, pe final de mandat. Un car prea mic, prea lent, prea şubred, pentru o buturugă atât de mare şi viguroasă. În România, lumea vrea linişte, din păcate!, iar el are nerv, detentă şi un soi de neastâmpăr care a iritat mereu clasa politică. Aşa că au vrut să-l debarce, şi nu o dată, ci de două ori, uitând că el e fost căpitan de vas şi nu ei, aşa că ştie să navigheze bine prin furtună, ba chiar îi place. Ar fi încercat ei să-l debarce şi a treia oară, dar au obosit. Complet. Aşa că a fost mult mai simplu să-l împroaşte cu lături din "sticlele" lor cumpărate pe faţă şi pe din dos. L-au numit dictator ei, care, în mare măsură, au transpirat, lins şi aplaudat sub un altul, de data asta real, aşa că ar fi putut să sesizeze diferenţele.
În final, nu cred că trebuie să-ţi placă omul ca să recunoşti că e ceva aparte cu el. Mulţi îl înjură, unii încă îl iubesc, dar nu prea găseşti oameni care să nu ştie nimic de el şi să rămână indiferenţi. Chiar şi acum, când nu mai este preşedinte, tot găseşti pe forumuri aceleaşi tabere solide de băsişti şi anti-băsişti, gata să se încaiere. Şi e greu să-l descrii fără să foloseşti tuşe groase, epitete şi multe semne de punctuaţie. De la freza cu totul specială (unii spun ridicolă!), cu care a intrat în campania pentru câştigarea primăriei Bucureştiului, şi până la deciziile sale luate întotdeauna rapid şi cu aplomb, unele dureroase, altele plăcute, unele nepopulare, altele salutate de mulţime prin urale, totul la el e altfel decât la restul politicienilor. Până şi retragerea e foarte diferită. Ne-am obişnuit ca foştii preşedinţi să apară când şi când şi să dea sfaturi de care nu prea mai ţine cont nimeni, nici măcar aparatul de partid. Traian Băsescu se comportă însă ca un preşedinte activ, analizează, interpretează, trasează linii clare în demersul politic, fiind citat, comentat. Fie că îţi place sau nu personajul, fie că ai votat cu el sau nu, nu poţi să nu recunoşti că omul a marcat ireversibil politica nouă de pe Dâmboviţa. Unii vor spune că în bine, alţii că în rău, dar e clar că şi unii, şi alţii se raportează, adesea, la el.
La o distanţă considerabilă de când a părăsit Palatul Cotroceni, Traian Băsescu are verva, discursul şi convingerea unui preşedinte al României activ. În lipsa lui, România ar asurzi de prea multă tăcere.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
