Dacii de la Marea Baltică

Anul acesta s-au împlinit zece ani de când "Formula AS" îşi trimite "is­coa­­de" pe cărările Europei, în căutare de urme pier­dute ale istoriei româ­neşti.

Dacă ceea ce găseam la început încăpea într-o palmă, urmele descoperite recent sunt bucăţi întregi de istorie, realităţi fabuloase ale tre­cutului românesc, rătăcite în ceaţă. De ce? Nu se ştie! Nu există explicaţie "oficială" pentru amorţeala, dezin­teresul, lâncezeala cercetării istorice româneşti, când e vorba de daci. Spune-i unui istoric de astăzi, că te duci să cauţi urme ale civilizaţiei dacice în Ţările Baltice. Îşi va duce mâna la tâmplă, arătân­du-ţi că eşti nebun. Dar tu îţi asumi nebunia şi pleci. Străbaţi cu maşina opt mii de kilometri "la pas" (până la o palmă de Cercul Polar), te duci, pe rând, în Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia, şi tot pe rând, vezi cum "ne­bunia ta" stră­luceşte sub for­mă de exponate arheo­logice, în vitrinele marilor mu­zee din capitalele nordului euro­pean, prezentate de specialişti "parafaţi", care îţi confirmă că ai în faţă "dovezi ale civilizaţiei dacice", ajunsă acolo prin chiar creatorii lor. Vasăzică, nu eşti nebun! Nici tu şi nici arheologii care îţi confirmă artefac­tele dacice, nici etnografii şi folcloriştii care îţi cântă "daine" litua­niene, cu refrene legate de Du­năre (în toată istoria lor, litua­nienii n-au ajuns nicio­dată pe malul Du­nării), nici locuitorii din satul Pădure sau Ape sau Peri sau Moldova, sau Trakia, Samogetia, pe care îi întrebi, uluit, dacă vezi bine ce scrie pe indica­toarele de pe şosele, şi ei îţi răs­pund că "da". "Păi, nu se potri­vesc deloc cu nu­mele celelalte, litua­nie­ne, letone sau estoniene", "Cum să se potrivească, dacă sunt nume latine?", răspund. "Latine?" "Fireşte, latine", deşi picior de roman n-a călcat niciodată pe Malul Balticii. Au călcat, însă, dacii, locuitorii unei ţări cucerite de Roma, "neliniştiţii", cum li se spune în scrierile cro­nicarilor nordici, "drumarii", "neaşe­zaţii", şi care au lăsat dâre scânteie­toare, în toate ţările Euro­pei, prin care au trecut. Sigur, nu e treaba noas­tră să dove­dim adevăruri istorice. Noi nu suntem cerce­tători, ci reporteri la revista "Formula AS". Un soi de "infor­matori" despre realitatea care ne face să plângem de bucurie, când are legătură cu România. Ne place munca noastră! O iubim! Suntem fericiţi că o facem, deşi feri­cirea ar fi cu mult mai deplină, dacă lucrurile pe care le sem­nalăm de ani de zile ar stârni şi inte­resul "oficial". Până atunci, dragi citi­tori ai revistei, vă garantăm şi anul acesta, aşa cum am făcut şi în anii trecuţi, că avem o istorie fabu­loasă, că dacii sunt unul dintre cele mai vechi şi mai strălucite popoare ale Euro­pei, că avem te­me­iuri mari de mândrie şi bucurie, ce se cer cele­bra­te - nu doar cu mintea, ci şi cu sufletul.