Atunci scade capacitatea de muncă şi memorare, dispare apetitul, creşte senzaţia de sete, apar somnolenţa, anemia, mirosul de amoniac în gură, urinarea nocturnă abundentă, prezenţa sângelui în urină, hipertensiunea arterială. Bolnavul se plânge de dureri în regiunea lombară, palpitaţii, senzaţie de ardere în tălpi. În unele cazuri, chisturile renale apar şi în ficat, iar în creier se formează anevrisme, care provoacă dureri puternice de cap. Perspectivele sunt sumbre, de aceea trebuie să luptăm cu chisturile de pe rinichi, folosind toate metodele posibile, inclusiv dietă şi fitoterapie. Vă propun câteva reţete populare, pentru îmbunătăţirea stării de sănătate. Dacă în reţetă nu se specifică durata administrării, preparatul se bea până la apariţia stării de bine. Câteva precizări:
* Pe toată perioada tratamentului cu plante se renunţă la remediile anticoncepţionale, deoarece hormonii sintetici neutralizează acţiunea vindecătoare a preparatelor fitoterapeutice.
* Dacă folosiţi rostopască, trebuie să consumaţi mai mult lapte şi iaurt sau lapte prins, pentru diminuarea toxicităţii.
* Tratamentul cu plante începe a doua zi după luna plină.
* Durata depinde de vechimea afecţiunii, poate fi şi 6-8 luni, în funcţie de reacţia organismului. Reţetele se schimbă periodic, după pauze sau la fiecare 6 săptămâni.
Reţete simple
Suc de brusture
Brusturele (Arctium lappa) este considerat de fitoterapeuţi drept cea mai eficace plantă în lupta cu chisturile, inclusiv renale. Pe vremea când medicina nu ajunsese la sate, ţăranii se tratau cu suc stors din frunzele verzi ale plantei, culese de dimineaţă, spălate şi zvântate. Sucul se strică repede, de aceea se storc cantităţi mici. O cură cu suc durează 30 de zile. Primele două zile se bea câte o linguriţă de suc dimineaţa şi seara, înainte de masă, în următoarele două zile aceeaşi cantitate, de trei ori pe zi, apoi câte o lingură, de trei ori pe zi. Pentru un efect mai sigur, tratamentul cu suc se asociază cu pulberea din frunze uscate de plop tremurător. În fiecare lingură de suc se adaugă pulbere, cât putem lua între două degete. În pauza dintre cure, se bea decoct din rădăcini de brusture. Două linguriţe de rădăcină uscată şi tocată mărunt se opăresc cu 200 ml de apă fierbinte şi se ţin pe foc mic, 20 de minute. După răcire, decoctul se strecoară şi se bea, în 3-4 reprize. Concomitent, se aplică în zona rinichilor frunze de brusture, cu partea albicioasă (interioară) spre corp. Se ţine compresa 8-10 ore. Pentru iarnă, frunzele se usucă întregi şi se opăresc înainte de folosire.
Scoarţă de plop tremurător
Se usucă bine scoarţa de plop tremurător (Populus nigra), se râşneşte, apoi se cerne prin sita pentru mălai. Bucăţelele mai mari care rămân în sită se folosesc pentru infuzii, iar pulberea fină se păstrează în borcan cu filet. Timp de 14 zile, se consumă câte o jumătate de linguriţă de scoarţă, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă, luată cu o ceaşcă de apă călduţă. Între cure, se face pauză de 7 zile.
Frunze şi rădăcină de pătrunjel
Frunzele şi rădăcinile pătrunjelului acţionează benefic asupra activităţii renale, dereglate de prezenţa chisturilor. Se amestecă în proporţii libere frunzele proaspete sau uscate cu rădăcină tocată mărunt. Se opăresc 400 g de amestec, cu un litru de apă clocotită, se infuzează timp de 8 ore, în termos sau în vas acoperit şi învelit într-o pătură groasă. Se bea infuzia strecurată, câte 100 ml, din oră în oră, în timpul zilei.
Pulbere din seminţe de morcov
Când chisturile renale provoacă creşterea tensiunii arteriale, se foloseşte pulbere din seminţe de morcov râşnite. O lingură (10 g) de pulbere se fierbe timp de 10 minute, în 500 ml lapte. Dacă tensiunea este mai mare de 180-95, în lapte se adaugă şi 7 căţei mari de usturoi nedecojiţi, doar străpunşi cu un cuţit în două locuri. După o cură de 27 de zile, se face o pauză de 10 zile. Se bea preparatul până la reglarea stabilă a tensiunii.
Iarbă-mare
Iarba-mare este o plantă folosită în vindecarea chisturilor, indiferent de localizare. Pentru chisturile renale, se prepară o băutură, după următoarea reţetă: în 1,5 litri de apă fiartă şi răcită se dizolvă o lingură de drojdie, 2 linguri de zahăr sau miere de albine, apoi se adaugă 4-5 linguri de rădăcină de iarbă-mare tocată mărunt. Borcanul se acoperă cu tifon şi se lasă 2-3 zile la întuneric, la temperatura camerei, după care se păstrează la rece. Se beau câte 100-150 ml, de 3 ori pe zi, între mese, până se consumă tot lichidul. Cura se repetă după o pauză de trei săptămâni. Se pot adăuga la fermentare câte 3 linguri de rădăcini de brusture sau troscot şi o lingură de rostopască.
Gălbenele şi lumânărică
Iată o reţetă universală, pentru chisturi de orice localizare: un borcan cu filet se umple până la jumătate cu flori de gălbenele uscate (fără presare), deasupra se pune aceeaşi cantitate de flori de lumânărică uscate, peste care se toarnă ţuică, astfel ca florile să fie acoperite cu un deget de alcool. Se închide vasul etanş, se ţine la macerat 14 zile. Tinctura strecurată se ia de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Primele 5 zile se ia câte o linguriţă, apoi câte o lingură de tinctură.
Desert cu nuci verzi
Se amestecă cantităţi egale de nuci verzi şi miere de albine, se macerează timp de o lună, în borcan închis etanş şi pus la întuneric. Se consumă câte o lingură de 3 ori pe zi, între mese. Preparatul se amestecă cu 15 picături de echinacea. O cură durează 6 luni.
Reţete complexe
Reţetele următoare se ţin în cure de 3 săptămâni, cu o săptămână pauză între ele.
* Se prepară un amestec din cantităţi egale de frunze de merişor de munte, mătase de porumb, seminţe de in, flori de tei, rădăcină de păpădie, talpa-gâştei, turiţă mare, trei-fraţi-pătaţi. E bine să treceţi amestecul prin maşina de tocat. Se pun 2 linguri de amestec într-un termos şi se toarnă deasupra 500 ml de apă fierbinte. Se infuzează 8-10 ore. Se beau câte 60-75 ml, de 3 ori pe zi.
* Se amestecă bine câte o lingură de frunze de mesteacăn, urzică, foi de dafin, flori de muşeţel, frunze de coacăz, seminţe de mărar, fructe de măceş. Se toacă mărunt. Se macerează 4 ore, în 250 ml apă rece, apoi se strecoară. Peste plante se toarnă 250 ml de apă clocotită, se infuzează încă 4 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cele două lichide şi se beau câte 75 ml, de 3 ori pe zi, între mese.
Ceaiuri pentru insuficienţă renală
În pauzele dintre cure, tratamentul nu se întrerupe, ci se înlocuieşte cu ceaiuri pentru insuficienţă renală.
* O lingură de fructe de ienupăr se opăreşte cu 200 ml apă clocotită, se infuzează o oră în termos sau sub o pernă, se strecoară. Se bea câte o lingură, de 3-4 ori pe zi.
* O lingură de rădăcină de soc tocată mărunt se opăreşte cu 200 ml de apă fierbinte, se fierbe timp de 5 minute după primul clocot. Lichidul strecurat se bea în timpul zilei, cu înghiţituri mici. O cură este de 2-3 săptămâni.
* Se prepară un amestec din următoarele plante: câte 2 linguri scoarţă de soc şi rădăcină de pătrunjel, câte o lingură flori de albăstrele şi muguri de plop negru. Se pune pe foc o crăticioară cu 250 ml de apă şi o lingură de amestec de plante. Se ţine pe flacără mică, până se evaporă jumătate din lichid. Se infuzează până la răcire şi se strecoară. Se beau câte 2 linguri de decoct, de 3 ori pe zi, cu o oră după masă.
* Pentru copiii care suferă de insuficienţă renală cronică se face un amestec din 3 părţi lichen de piatră, câte 2 părţi frunze de mesteacăn, coada-calului, urzică, rădăcină de osul-iepurelui. O lingură de amestec se infuzează timp de o oră, în 250 ml de apă clocotită, se strecoară. Se beau câte 2 linguriţe, de 4 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă şi înainte de culcare.
Pe durata tratamentului, din meniul bolnavului se elimină categoric alcoolul, cafeaua, produsele rafinate, margarina, napolitanele, prăjituri din făină albă, carne grasă, peşte afumat, griş, zahăr şi dulceaţă. Fumatul distruge efectul preparatelor fitoterapeutice, precum şi pastilele hormonale.
În dietă se introduce ceaiul verde, amestecat 1:1 cu lapte, îndulcit cu 1-2 linguriţe de miere de albine. Se beau câte 2 pahare de ceai pe zi.
Se recomandă consumul alimentelor cu fibre: cereale, legume, fructe, citrice, uleiuri nerafinate, presate la rece, din seminţe de dovleac, susan, armurariu, masline, nuci. La fel de bune sunt leguminoasele, arahidele, frunzele şi rădăcinile de ţelină.