La mine în sat, în Valea Vişeului, circulă multe poveşti cu stafii. Câteva întâmplări s-au petrecut chiar în familia noastră. Vi le povestesc aşa cum le-am trăit sau cum le-am aflat de la alţii...
Cu mătura, după năluci
Mai demult, în vremea copilăriei, ţin minte cum într-o noapte de iarnă am fost trezit din somn de tata (fie iertat!), care dădea cu mătura prin casă, scuipând şi strigând: "Marş afară!". Când l-am întrebat pe cine alungă, fiindcă în afară de noi nu era nimenea, mi-a zis că fugăreşte o nălucă. Prezenţa ei făcea ca piroanele bătute în grindă pentru haine şi pălării să vibreze ca o pânză de ferăstrău. Într-adevăr, după ce tata a vânturat bine toate ungherele încăperii, vibraţia cuielor s-a potolit.
Butoiul cu fasole
O altă întâmplare bizară s-a petrecut pe când tata era copil. Venind acasă după miezul nopţii, a observat că găinuşa lor cea mică şi neagră era afară în curte, unde stătea pitulată şi nemişcată. Grijuliu, tata a încercat s-o prindă cu mâinile, dar n-a reuşit. Apoi a încercat cu haina, dar în zadar. Găinuţa fugea de colo-colo prin curte, bătând agitată din aripi. Bănuind că nu-i lucru curat, tata s-a grăbit să intre în casă. N-a apucat să închidă uşa în urmă, când s-a auzit o hurducătură grozavă şi, prin gaura podului, butoiul cel mare, plin cu fasole uscată, s-a prăvălit, umplând podeaua de boabe. "No, Nicolae, amu ai ce culege", a zis bunica. Înarmat cu un felinar, tata s-a dus în tindă să adune boabele de fasole. Minune! Podeaua era curată, iar butoiul care căzuse era sus, în pod...
Stafia din claia de fân
Prin anii '80, un nepot de-al meu pe nume Vasile făcea naveta de la Valea Vişeului la Sighet, unde era muncitor. În dreptul unui semafor de cale ferată, personalul încetinea şi Vasile putea să coboare la circa 150 m distanţă de casa lui. Într-o vară, puţin după miezul nopţii, în timp ce se grăbea cu pas întins către casă, mergând cu mâinile vârâte în buzunare pe poteca dintre holdele de pe câmp, s-a izbit dintr-o dată cu faţa într-o căpiţă ivită în mijlocul drumului. Cu greu a putut să se desprindă din claie, cineva nevăzut îl împingea mereu înapoi. Speriat, a grăbit pasul spre casă. Dar înainte de a deschide portiţa curţii s-a împiedicat şi a căzut pe o grămadă de gunoi de grajd care se afla pe marginea drumului. Oricât a încercat să se ridice, n-a reuşit, şi nici să-şi scoată mâinile din buzunare. S-a tăvălit şi s-a chinuit mult până ce a izbutit să se ridice în picioare. Intrând în curte, câinele - în loc să latre de bucurie, cum făcea de obicei - s-a ascuns şi a început să scâncească. Cu părul măciucă, nepotul a început să bată cu pumnii în uşă, speriindu-le pe mama şi pe bunica lui. Mai speriate au fost însă văzându-l în ce hal era, murdar de bălegar până în albul ochilor şi în păr. În timp ce Vasilică le povestea agitat prin câte trecuse, s-au auzit nişte lovituri puternice în rama ferestrei, apoi paşi grei în podul casei. Îngrozite, femeile şi-au făcut cruce şi au început să se roage. Zgomotele s-au potolit. Se pare că fantoma din căpiţa de fân era a unui vecin decedat, pe nume Mihai, care bântuia prin locurile unde-şi avusese gospodăria, băgând groaza-n foştii vecini.
VASILE - Baia-Mare
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
