Ruleta românească

De necrezut, dar stupida lege ţărănistă, Restitutio in integrum, încă erodează te­me­lia statului român: proprietatea.

Ca într-un carusel de saltimbanci, unii membri ai comisiilor de retro­cedare din primării, alături de procurori şi judecători, repe­tenţi la istorie şi leneşi în gân­dire (când nu sunt corupţi), retrocedează sate şi oraşe în­tregi, mergând pe firul incompetenţei până la anularea actelor sfinte ale Marii Uniri de la 1918. Prin acţiunea lor criminală, primă­rii­le şi aceşti aşa-zişi slujitori ai legii parti­cu­larizează, încă o dată, România, ca sin­gu­ra ţară din fostul bloc comunist care pro­ce­dează la retrocedări în masă, uluindu-i chiar pe cei care-şi încearcă norocul la această "ruletă românească". Pentru toţi şmecherii lumii, care aduc acte de moştenire false sau hilare, inadmisibile, oriunde în altă parte, gru­pările menţionate oferă cu voioşie "aju­toare umanitare": un castel, o moşie, o pă­dure, o livadă, o stradă, un cătun, un liceu, o universitate etc. Cozi de solicitanţi, ghi­daţi de notari din reţeaua de infracţiuni generalizate, au aflat că în Transilvania, dar şi prin pădurile Moldovei sau ale Ţării Ro­mâneşti, "se dă" ceva mare, di granda, în cadrul unui show incredibil, pe care-l putem numi, ca la TVR, "O dată-n viaţă". Vă pre­zen­tăm un singur exemplu, din sutele exis­tente: oraşul Topliţa (Harghita). Primăria l-a îmbogăţit pe norocosul maghiar Szabo Kalman. Ăstimp, intră în scenă un luptător local pentru dreptate, profesorul Ilie Şan­dru, scriitor şi istoric, colaborator apropiat al eroicului avocat din Târgu Mureş, Ioan Sa­bău Pop, omul de care se leagă multe reveniri ale justiţiei în sentinţele aberante privind retrocedările. Iată ce spune Şandru: "Parcul, primăria, biblioteca din Topliţa au fost date, spitalul la fel. Toate pădurile din munte nu mai sunt ale Topliţei. Sunt ale «urmaşului» familiei Urmanczy, care a ce­rut să i se dea tot şi i s-a dat". Presa a titrat pe bună dreptate: "Un oraş românesc a ajuns zestrea unui cri­minal de război!" (Jurnalul.ro). Pentru că groful Urmanczy a fost declarat criminal de război în 1945, pentru crimele săvârşite împotriva ţăranilor români împroprietăriţi cu o parte din pământul său, în 1921. Din 17 ţărani schin­giuiţi şi bătuţi bestial, a ucis cinci. De notat că Nandor Urmanczy s-a nu­mărat printre "optanţi", deoarece a ales să plece în Un­garia, după 1918, pretinzând să fie re­com­pensat pentru proprietăţile lăsate în Ro­mânia Mare. Şi a fost. Cu mult aur, la preţul pieţei europene. Cu toate acestea, în 1940, groful care nu i-a iubit niciodată pe români s-a întors, odată cu trupele horthyste de ocupaţie. Pe lângă crimele menţionate, şi-a reîntabulat moşia. Din fericire, stăpâ­nirea horthystă a durat numai patru ani, ast­fel că după eliberarea Ardealului, autori­tăţile române l-au căutat pe grof pentru a-l judeca. Fugise la Budapesta, unde a şi murit, în 1945. Reîntabularea a fost anulată, iar pro­prietatea a fost confiscată în bene­fi­ciul sta­tului, conform unei legi democratice. Co­munismul nu fusese încă instalat în Ro­mânia, deci nimeni nu poate spune că tre­buie retrocedată o proprietate confiscată abuziv de regimul comunist. Iată, însă, că vine, astăzi, numitul Szabo Kalman (Colo­man), fost viceprimar în Topliţa (când a avut acces la documente pe care le-a inter­pretat în favoarea sa) şi se înscrie senin la numita "ruletă". O ieşi, bine; n-o ieşi, iarăşi bine... Şi a ieşit. Numitul Szabo este, deja, noul grof al zonei. Fostul spital este de acum castelul lui. 900 de hectare de pădure îşi aşteaptă "exportatorul" de buşteni. Până la urmă, nu e vinovat cine cere. E vinovat ig­norantul (coruptul) care dă. Ilie Şandru, la cei 80 de ani ai săi, nu are hodină şi se ba­te cât poate. Dar a venit un procuror şi i-a tăiat elanul: "niet", "nem"... Nu-l dăm în ju­decată pe domnul grof... Ce-aveţi cu el? A jucat la "ruleta noastră naţională" şi a câş­tigat... Jucaţi şi voi, măcar o dată-n viaţă...