Ruleta românească

Ion Longin Popescu
De necrezut, dar stupida lege țărănistă, Restitutio in integrum, încă erodează te­me­lia statului român: proprietatea.

Ca într-un carusel de saltimbanci, unii membri ai comisiilor de retro­cedare din primării, alături de procurori și judecători, repe­tenți la istorie și leneși în gân­dire (când nu sunt corupți), retrocedează sate și orașe în­tregi, mergând pe firul incompetenței până la anularea actelor sfinte ale Marii Uniri de la 1918. Prin acțiunea lor criminală, primă­rii­le și acești așa-ziși slujitori ai legii parti­cu­larizează, încă o dată, România, ca sin­gu­ra țară din fostul bloc comunist care pro­ce­dează la retrocedări în masă, uluindu-i chiar pe cei care-și încearcă norocul la această "ruletă românească". Pentru toți șmecherii lumii, care aduc acte de moștenire false sau hilare, inadmisibile, oriunde în altă parte, gru­pările menționate oferă cu voioșie "aju­toare umanitare": un castel, o moșie, o pă­dure, o livadă, o stradă, un cătun, un liceu, o universitate etc. Cozi de solicitanți, ghi­dați de notari din rețeaua de infracțiuni generalizate, au aflat că în Transilvania, dar și prin pădurile Moldovei sau ale Țării Ro­mânești, "se dă" ceva mare, di granda, în cadrul unui show incredibil, pe care-l putem numi, ca la TVR, "O dată-n viață". Vă pre­zen­tăm un singur exemplu, din sutele exis­tente: orașul Toplița (Harghita). Primăria l-a îmbogățit pe norocosul maghiar Szabo Kalman. Ăstimp, intră în scenă un luptător local pentru dreptate, profesorul Ilie Șan­dru, scriitor și istoric, colaborator apropiat al eroicului avocat din Târgu Mureș, Ioan Sa­bău Pop, omul de care se leagă multe reveniri ale justiției în sentințele aberante privind retrocedările. Iată ce spune Șandru: "Parcul, primăria, biblioteca din Toplița au fost date, spitalul la fel. Toate pădurile din munte nu mai sunt ale Topliței. Sunt ale «urmașului» familiei Urmanczy, care a ce­rut să i se dea tot și i s-a dat". Presa a titrat pe bună dreptate: "Un oraș românesc a ajuns zestrea unui cri­minal de război!" (Jurnalul.ro). Pentru că groful Urmanczy a fost declarat criminal de război în 1945, pentru crimele săvârșite împotriva țăranilor români împroprietăriți cu o parte din pământul său, în 1921. Din 17 țărani schin­giuiți și bătuți bestial, a ucis cinci. De notat că Nandor Urmanczy s-a nu­mărat printre "optanți", deoarece a ales să plece în Un­garia, după 1918, pretinzând să fie re­com­pensat pentru proprietățile lăsate în Ro­mânia Mare. Și a fost. Cu mult aur, la prețul pieței europene. Cu toate acestea, în 1940, groful care nu i-a iubit niciodată pe români s-a întors, odată cu trupele horthyste de ocupație. Pe lângă crimele menționate, și-a reîntabulat moșia. Din fericire, stăpâ­nirea horthystă a durat numai patru ani, ast­fel că după eliberarea Ardealului, autori­tățile române l-au căutat pe grof pentru a-l judeca. Fugise la Budapesta, unde a și murit, în 1945. Reîntabularea a fost anulată, iar pro­prietatea a fost confiscată în bene­fi­ciul sta­tului, conform unei legi democratice. Co­munismul nu fusese încă instalat în Ro­mânia, deci nimeni nu poate spune că tre­buie retrocedată o proprietate confiscată abuziv de regimul comunist. Iată, însă, că vine, astăzi, numitul Szabo Kalman (Colo­man), fost viceprimar în Toplița (când a avut acces la documente pe care le-a inter­pretat în favoarea sa) și se înscrie senin la numita "ruletă". O ieși, bine; n-o ieși, iarăși bine... Și a ieșit. Numitul Szabo este, deja, noul grof al zonei. Fostul spital este de acum castelul lui. 900 de hectare de pădure își așteaptă "exportatorul" de bușteni. Până la urmă, nu e vinovat cine cere. E vinovat ig­norantul (coruptul) care dă. Ilie Șandru, la cei 80 de ani ai săi, nu are hodină și se ba­te cât poate. Dar a venit un procuror și i-a tăiat elanul: "niet", "nem"... Nu-l dăm în ju­decată pe domnul grof... Ce-aveți cu el? A jucat la "ruleta noastră națională" și a câș­tigat... Jucați și voi, măcar o dată-n viață...