Ca într-un carusel de saltimbanci, unii membri ai comisiilor de retrocedare din primării, alături de procurori și judecători, repetenți la istorie și leneși în gândire (când nu sunt corupți), retrocedează sate și orașe întregi, mergând pe firul incompetenței până la anularea actelor sfinte ale Marii Uniri de la 1918. Prin acțiunea lor criminală, primăriile și acești așa-ziși slujitori ai legii particularizează, încă o dată, România, ca singura țară din fostul bloc comunist care procedează la retrocedări în masă, uluindu-i chiar pe cei care-și încearcă norocul la această "ruletă românească". Pentru toți șmecherii lumii, care aduc acte de moștenire false sau hilare, inadmisibile, oriunde în altă parte, grupările menționate oferă cu voioșie "ajutoare umanitare": un castel, o moșie, o pădure, o livadă, o stradă, un cătun, un liceu, o universitate etc. Cozi de solicitanți, ghidați de notari din rețeaua de infracțiuni generalizate, au aflat că în Transilvania, dar și prin pădurile Moldovei sau ale Țării Românești, "se dă" ceva mare, di granda, în cadrul unui show incredibil, pe care-l putem numi, ca la TVR, "O dată-n viață". Vă prezentăm un singur exemplu, din sutele existente: orașul Toplița (Harghita). Primăria l-a îmbogățit pe norocosul maghiar Szabo Kalman. Ăstimp, intră în scenă un luptător local pentru dreptate, profesorul Ilie Șandru, scriitor și istoric, colaborator apropiat al eroicului avocat din Târgu Mureș, Ioan Sabău Pop, omul de care se leagă multe reveniri ale justiției în sentințele aberante privind retrocedările. Iată ce spune Șandru: "Parcul, primăria, biblioteca din Toplița au fost date, spitalul la fel. Toate pădurile din munte nu mai sunt ale Topliței. Sunt ale «urmașului» familiei Urmanczy, care a cerut să i se dea tot și i s-a dat". Presa a titrat pe bună dreptate: "Un oraș românesc a ajuns zestrea unui criminal de război!" (Jurnalul.ro). Pentru că groful Urmanczy a fost declarat criminal de război în 1945, pentru crimele săvârșite împotriva țăranilor români împroprietăriți cu o parte din pământul său, în 1921. Din 17 țărani schingiuiți și bătuți bestial, a ucis cinci. De notat că Nandor Urmanczy s-a numărat printre "optanți", deoarece a ales să plece în Ungaria, după 1918, pretinzând să fie recompensat pentru proprietățile lăsate în România Mare. Și a fost. Cu mult aur, la prețul pieței europene. Cu toate acestea, în 1940, groful care nu i-a iubit niciodată pe români s-a întors, odată cu trupele horthyste de ocupație. Pe lângă crimele menționate, și-a reîntabulat moșia. Din fericire, stăpânirea horthystă a durat numai patru ani, astfel că după eliberarea Ardealului, autoritățile române l-au căutat pe grof pentru a-l judeca. Fugise la Budapesta, unde a și murit, în 1945. Reîntabularea a fost anulată, iar proprietatea a fost confiscată în beneficiul statului, conform unei legi democratice. Comunismul nu fusese încă instalat în România, deci nimeni nu poate spune că trebuie retrocedată o proprietate confiscată abuziv de regimul comunist. Iată, însă, că vine, astăzi, numitul Szabo Kalman (Coloman), fost viceprimar în Toplița (când a avut acces la documente pe care le-a interpretat în favoarea sa) și se înscrie senin la numita "ruletă". O ieși, bine; n-o ieși, iarăși bine... Și a ieșit. Numitul Szabo este, deja, noul grof al zonei. Fostul spital este de acum castelul lui. 900 de hectare de pădure își așteaptă "exportatorul" de bușteni. Până la urmă, nu e vinovat cine cere. E vinovat ignorantul (coruptul) care dă. Ilie Șandru, la cei 80 de ani ai săi, nu are hodină și se bate cât poate. Dar a venit un procuror și i-a tăiat elanul: "niet", "nem"... Nu-l dăm în judecată pe domnul grof... Ce-aveți cu el? A jucat la "ruleta noastră națională" și a câștigat... Jucați și voi, măcar o dată-n viață...