Dreptate pentru Roșia Montană

Ion Longin Popescu
De la Bacău aflăm că tribunalul din acest oraș a admis cererile asociațiilor Alburnus Ma­ior, Centrul Inde­pen­dent pentru Dezvol­tarea Resurselor de Mediu și Salvați Bucureștiul privind sus­pendarea efectelor juridice ale avi­zului de mediu pentru modi­ficarea Planului Urbanistic Zonal - zona de dezvoltare industrială Roșia Montană (PUZ).

Avizul de mediu a fost emis în martie 2011, de Agen­ția Re­gio­nală pentru Protecția Mediului Sibiu (ARPM Sibiu) - o agen­ție care a lăsat impresia că este oricând "la ordinul" cor­po­rațiilor. După cum precizează ONG-urile care au ob­ți­nut acest admirabil succes în justiție, "în acest moment, Pla­nul Ur­banistic Zonal care reglementează zona industrială, fără avi­zul de mediu aferent, nu produce niciun fel de efecte ju­ri­dice. Prin urmare, nici proceduri subsecvente întemeiate pe acest act, precum obținerea acordului de mediu și emi­te­rea autorizației de construire, nu se pot desfășura în mod legal".
Apelând la istoria recentă, ne amintim că primele planuri de urbanism pentru Roșia Mon­tană (Plan Urbanistic General și Plan Urbanistic Zonal) au fost întocmite de către RMGC și adoptate de Consiliul Local Roșia Montană, aflat în pu­ternic conflict de interese, în anul 2002. Acestea au stat la baza interdicției ori­cărei activități economice, și chiar a celei de locuire pe suprafața necesară proiectului minier, eli­mi­nând Roșia Montană din circuitul firesc al mul­tor localități din Apuseni, ajunse, între timp, im­portante centre turistice. Acest nefast parcurs a fost, din păcate, încurajat și chiar di­rijat de pri­ma­rii care s-au succedat, din 2000 până azi, edili de... carton, cărora numai de soarta locui­torilor și a localității lor nu le-a păsat. Începând cu anul 2002, planurile de ur­banism promovate de primăria primarilor Narița și Furdui au blocat numeroase inițiative locale de dezvoltare în turism, agricultură sau servicii. Recenta sentință de la Bacău amin­tește și de o șmecherie pusă la cale de guvernul Ponta: "Le­gea specială" pentru Roșia Montană, căzută la vot în par­lament, în septembrie 2013, prevedea că, dacă un act emis pen­tru desfășurarea proiectului este anulat de instanță, au­toritatea emitentă are obligația de a emite unul nou în... 30 de zile! Slavă Domnului că a învins rațiunea! În fața veștii că RMGC în­cepe "să nu se mai vadă" la Roșia Montană, pre­ședintele Alburnus Maior, Eugen David, a declarat: "O companie de minerit canadiană a ve­nit și s-a folosit de in­fluența sa pentru a ne spune nouă, roșienilor, că nu putem locui și nu ne putem dezvolta comunitatea. Să fie învă­ță­tură de minte pentru toate companiile de mi­nerit, că avizele lor, obținute, cel mai probabil, ilegal, sunt bune pentru stors bani de la in­vestitori, nu pentru dezvoltarea durabilă a mun­ților Apuseni". După părerea unui alt membru al echipei juridice a organizațiilor menționate, Ștefania Simion, un beneficiu important al recentei decizii a Tribunalului din Bacău este că Guvernul României, dacă va fi reprezentat de avocați corecți, și nu cumpărați de adversari, poate să câștige lejer arbitrajul cu Gabriel Re­sources de la Washington. "Gabriel Resources pre­tinde despăgubiri absurde după ce, prin nu­meroase procese câștigate, ani de-a rândul, noi am demonstrat că proiectul minier Roșia Mon­ta­nă este unul ilegal. Acum e vre­mea ca Gu­ver­nul să transforme aceste sentințe în ar­gu­mente convingătoare în fața arbitrilor de la Banca Mondială", a spus Simion. Într-adevăr, guver­nul Ponta are toate actele pe masă ca să câștige. Îmi e greu să cred că n-o va face, cu toate oscilațiile de până acum. Experiența mi­nistrului de externe, Bogdan Aurescu, în litigiul privind Insula Șerpilor, ar trebui folosită fără întârziere. Aurescu a adus țării mai multă Mare Neagră, o suprafață egală cu trei județe. Cine va aduce aurul Roșiei Montane înapoi, pentru români?