Avizul de mediu a fost emis în martie 2011, de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu (ARPM Sibiu) - o agenție care a lăsat impresia că este oricând "la ordinul" corporațiilor. După cum precizează ONG-urile care au obținut acest admirabil succes în justiție, "în acest moment, Planul Urbanistic Zonal care reglementează zona industrială, fără avizul de mediu aferent, nu produce niciun fel de efecte juridice. Prin urmare, nici proceduri subsecvente întemeiate pe acest act, precum obținerea acordului de mediu și emiterea autorizației de construire, nu se pot desfășura în mod legal".
Apelând la istoria recentă, ne amintim că primele planuri de urbanism pentru Roșia Montană (Plan Urbanistic General și Plan Urbanistic Zonal) au fost întocmite de către RMGC și adoptate de Consiliul Local Roșia Montană, aflat în puternic conflict de interese, în anul 2002. Acestea au stat la baza interdicției oricărei activități economice, și chiar a celei de locuire pe suprafața necesară proiectului minier, eliminând Roșia Montană din circuitul firesc al multor localități din Apuseni, ajunse, între timp, importante centre turistice. Acest nefast parcurs a fost, din păcate, încurajat și chiar dirijat de primarii care s-au succedat, din 2000 până azi, edili de... carton, cărora numai de soarta locuitorilor și a localității lor nu le-a păsat. Începând cu anul 2002, planurile de urbanism promovate de primăria primarilor Narița și Furdui au blocat numeroase inițiative locale de dezvoltare în turism, agricultură sau servicii. Recenta sentință de la Bacău amintește și de o șmecherie pusă la cale de guvernul Ponta: "Legea specială" pentru Roșia Montană, căzută la vot în parlament, în septembrie 2013, prevedea că, dacă un act emis pentru desfășurarea proiectului este anulat de instanță, autoritatea emitentă are obligația de a emite unul nou în... 30 de zile! Slavă Domnului că a învins rațiunea! În fața veștii că RMGC începe "să nu se mai vadă" la Roșia Montană, președintele Alburnus Maior, Eugen David, a declarat: "O companie de minerit canadiană a venit și s-a folosit de influența sa pentru a ne spune nouă, roșienilor, că nu putem locui și nu ne putem dezvolta comunitatea. Să fie învățătură de minte pentru toate companiile de minerit, că avizele lor, obținute, cel mai probabil, ilegal, sunt bune pentru stors bani de la investitori, nu pentru dezvoltarea durabilă a munților Apuseni". După părerea unui alt membru al echipei juridice a organizațiilor menționate, Ștefania Simion, un beneficiu important al recentei decizii a Tribunalului din Bacău este că Guvernul României, dacă va fi reprezentat de avocați corecți, și nu cumpărați de adversari, poate să câștige lejer arbitrajul cu Gabriel Resources de la Washington. "Gabriel Resources pretinde despăgubiri absurde după ce, prin numeroase procese câștigate, ani de-a rândul, noi am demonstrat că proiectul minier Roșia Montană este unul ilegal. Acum e vremea ca Guvernul să transforme aceste sentințe în argumente convingătoare în fața arbitrilor de la Banca Mondială", a spus Simion. Într-adevăr, guvernul Ponta are toate actele pe masă ca să câștige. Îmi e greu să cred că n-o va face, cu toate oscilațiile de până acum. Experiența ministrului de externe, Bogdan Aurescu, în litigiul privind Insula Șerpilor, ar trebui folosită fără întârziere. Aurescu a adus țării mai multă Mare Neagră, o suprafață egală cu trei județe. Cine va aduce aurul Roșiei Montane înapoi, pentru români?