România, o absență la protestele din Chișinău

Protestele de la Chișinău au întot­deauna o cheie politică și geo­po­litică cu un anumit grad de subtilitate, care scapă uneori politicienilor de la Bucu­rești. Ro­mânia pare să privească ne­pu­tincioasă "maidanul" care se conturează în Re­pu­blica Moldova. Ideea de "România" este ab­sentă în piața din Chișinău, unde pro­testatarii continuă să instaleze corturi. Sub acest aspect, ar fi bine să ne în­tre­băm ce va face România. Ce poziție va adop­­ta în prezent față de realitățile mol­dave?

Moldovenii nu mai pot

Nemulțumirea și dezamăgirea au atins cote alarmante în Republica Mol­do­va. Eșecul politicienilor pro-europeni, care guvernează țara din 2009 până în pre­zent, este astăzi cât se poate de vi­zibil. Buzunarul moldoveanului nu s-a umplut cu bani europeni, ci mai mult cu vise eu­ro­pene în timpul guvernării pro-euro­pene. Visele cer sacrificii, pe care popu­lația din Republica Moldova nu mai vrea să le ofere politicienilor, mai ales după ce furtul de un miliard de dolari nu a fost anchetat, iar agenda de reforme eu­ropene necesare (ce derivă din Acordul de Aso­cie­re semnat cu Uniunea Euro­pea­nă) stag­nează. La toate acestea se adaugă un climat economic foarte instabil, cu fluc­­tuații dese și necontrolate ale mo­nedei naționale. Mai durează până se va ajunge la un acord cu FMI, care în­seamnă, în primul rând, stabilitate pentru Mol­dova. Cine strigă la Chișinău "DNA, tre­ceți Prutul!" trebuie să știe că mulți re­­chini financiari de-ai locului se sperie de un eventual export de justiție din par­tea României. Până la urmă, Moldova vrea normalitate, stabilitate și liniște. În­să con­textul geopolitic regional nu-i mai oferă posibilitatea să se descurce de una sin­gură, să-și gestioneze problemele in­terne, financiare sau sociale, prin resurse proprii. În definitiv, istoric, Moldova va trebui să aleagă între Rusia și România!

Protestele, mai mult politice decât anti-guvernamentale

Protestele de la Chișinău sunt mai mult anti-politice decât anti-guver­na­mentale. Cei aflați în stradă, adăpostiți în corturi, solicită demisia întregii clase politice, fie că vorbim de forțele pro-europene sau de forțele pro-rusești. Pe lângă aceste chestiuni, protestatarii mai vor: anchetarea celebrului furt al miliar­dului de dolari (a șasea parte din PIB-ul Moldovei care, conform raportului Kroll, a fost furată prin complicitatea mai mul­tor bănci din Moldova cu capital ru­sesc, chiar înainte de summit-ul de la Riga), re­cu­­perarea banilor și pedepsirea vino­va­ților, precum și modificarea cons­ti­tuției, astfel încât președintele Moldovei să fie ales prin vot direct. Toate aceste cerințe nu pot fi îndeplinite de forțele pro-euro­pene aflate la guvernare. Soluția străzii: ale­geri anticipate. Oamenii din stradă afir­mă simplu: "Așa cum i-am dat jos pe comuniști, așa îi vom da jos și pe pro-eu­ropeni". Ruptura dintre stradă și pa­la­tele puterii pare definitivă în acest mo­ment. Alegerile anticipate ar însemna sfârșitul guvernării pro-europene, deoa­rece parti­dele pro-europene (care dețin astăzi ma­jo­ritatea în parlament, cu 55 de locuri din 101, ca urmare a alegerilor din 30 no­iembrie), la un nou scrutin parla­mentar, nu ar mai fi în stare să acumuleze pro­centele necesare pentru a mai putea crea o alianță cum este ea configurată astăzi legislativ, pe fondul erodării po­litice ma­si­ve cu care se tot confruntă.
Cum va alege să acționeze România, având în vedere contextul mai larg al protestelor de la Chișinău? Ce discurs ar tre­bui să adopte politicienii români? Un­de începe și se termină solidaritatea, când cheia este politică și geopolitică?

Alexandru Filimon, Chișinău