Când reconstituie, ţinându-se strâns de documente şi mărturii, biografia unui oraş ca Ierusalimul sau a unor personalităţi istorice, Simon Sebag Montefiore scrie cărţi mai pasionante decât romanele poliţiste. Când se încearcă însă în ficţiune, ca în cazul romanului Într-o noapte de iarnă, nu-i prea iese. Se vede treaba că imaginaţia lui are nevoie de un eşafodaj documentar amănunţit, fiindcă e în primul rând istoric (predă această disciplină la Cambridge). Dar un istoric înzestrat cu un excepţional talent de povestitor, ceea ce face ca lucrările să-i fie apreciate şi de marele public internaţional. V-am mai recomandat aici două dintre ele, de o fascinantă complexitate faptică şi psihologică: "Ierusalim. Biografia unui oraş" (Ed. Trei, 2012) şi "Stalin. Curtea ţarului roşu" (Ed. Polirom, 2014). Tot la Polirom a apărut şi volumul pe care vi-l propun azi, în completarea celui tradus anul trecut. Sigur că despre Stalin există deja o uriaşă bibliografie. O mulţime de autori au încercat să-i facă inteligibil traseul, să explice cum de "o mediocritate provincială" (aşa l-a numit adversarul şi victima sa, Troţki) ca georgianul Iosif Djugaşvili a ajuns să conducă autocrat şi arbitrar cel mai vast imperiu al modernităţii şi să-şi înscrie în sinistrul palmares 25 de milioane de morţi. Ascensiunea lui şi despotismul instaurat nu pot fi puse doar pe seama utopiei ideologice radicale în numele căreia a acţionat. Nici măcar "spiritul rusesc", resemnat, fatalist, configurat în secole de autocraţie, nu explică îndeajuns puterea absolută a "ţarului roşu". Şi alţi istorici şi politologi, precum Robert Conquest, R. Service, Edward Smith sau Aleksandr Ostrovski, au reconstituit contextul în care a acaparat Stalin puterea şi a impus apoi o rescriere permanentă a parcursului, într-un cult grotesc al personalităţii sale infailibile, ce acoperea imensa tragedie a execuţiilor, gulagurilor, terorii. Meticulosul şi originalul Montefiore încearcă să depăşească abordările anterioare, reasamblând, pe baza unei documentări mai complete, din arhive abia acum accesibile, complexul de împrejurări şi relaţii ce i-au modelat personajului său caracterul, de la micul Soso la marele Stalin. Soso s-a născut în 1878 în târguşorul gruzin Gori, ca fiu al unui cizmar beţiv şi brutal şi al unei servitoare. Ambiţioasă şi posesivă, aceasta vrea ca fiul ei să devină preot, dar copilul descoperă la Seminar că idealul religios nu corespunde firii sale rebele. Contextul georgian îl îndreaptă spre acele forţe politice care contestau ordinea existentă, inclusiv prin acte violente, şi anume spre grupările socialiste. Soso e atras de caracterul lor clandestin, de konspiraţia prin care ele urmăreau "să schimbe lumea". Viitorul dictator se dedică acestui scop, jefuind prin metode banditeşti bănci şi trenuri poştale, extorcând bogătaşi, asasinând fără scrupule "în numele revoluţiei". Tânărul cu pseudonimul revoluţionar Koba are şi o viaţă amoroasă abundentă în "legături libere" cu diferite femei, deşi se căsătorise devreme, din dragoste, cu Kato Svanidze, cu care avusese un fiu, înainte de a rămâne văduv în 1907. Întâlnirea cu modelul său, Lenin, e crucială şi cei doi adepţi ai urii de clasă rămân în legătură şi pe parcursul exilului siberian al lui Stalin, şi în anii Primului Război, sfârşit în Rusia cu revoluţia bolşevică. Montefiore se concentrează pe viaţa intimă şi secretă, particulară şi politică, a tânărului revoltat, dezvăluind cu amănunte, multe inedite, modul în care şi-a pregătit Stalin saltul în carieră, de la activistul din umbra lui Lenin, eclipsat de superioritatea intelectuală a unor Troţki, Kamenev, Zinoviev, Buharin, la "farul umanităţii". Cumplitul dictator - consideră biograful - a fost produsul mai multor conjuncturi, de la sistemul "konspiraţiei", continuat şi după preluarea puterii, la gruparea de clan, violentă şi crudă, specifică gruzinilor. Toate tarele, traumele şi idiosincraziile copilăriei s-au dezvoltat aberant în acest cadru, astfel încât, ajuns în vârful puterii, şi-a luat dreptul de viaţă şi de moarte asupra supuşilor, după bunul plac. Azi figurează pe primul loc între criminalii din istoria umanităţii, devansându-l pe Hitler.
Selecţia "FORMULA AS"
* Simon Sebag Montefiore, "Tânărul Stalin", traducere de Justina Bandol, editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 406 p.
Când reconstituie, ţinându-se strâns de documente şi mărturii, biografia unui oraş ca Ierusalimul sau a unor personalităţi istorice, Simon Sebag Montefiore scrie cărţi mai pasionante decât romanele poliţiste. Când se încearcă însă în ficţiune, ca în cazul romanului Într-o noapte de iarnă, nu-i prea iese. Se vede treaba că imaginaţia lui are nevoie de un eşafodaj documentar amănunţit, fiindcă e în primul rând istoric (predă această disciplină la Cambridge). Dar un istoric înzestrat cu un excepţional talent de povestitor, ceea ce face ca lucrările să-i fie apreciate şi de marele public internaţional. V-am mai recomandat aici două dintre ele, de o fascinantă complexitate faptică şi psihologică: "Ierusalim. Biografia unui oraş" (Ed. Trei, 2012) şi "Stalin. Curtea ţarului roşu" (Ed. Polirom, 2014). Tot la Polirom a apărut şi volumul pe care vi-l propun azi, în completarea celui tradus anul trecut. Sigur că despre Stalin există deja o uriaşă bibliografie. O mulţime de autori au încercat să-i facă inteligibil traseul, să explice cum de "o mediocritate provincială" (aşa l-a numit adversarul şi victima sa, Troţki) ca georgianul Iosif Djugaşvili a ajuns să conducă autocrat şi arbitrar cel mai vast imperiu al modernităţii şi să-şi înscrie în sinistrul palmares 25 de milioane de morţi. Ascensiunea lui şi despotismul instaurat nu pot fi puse doar pe seama utopiei ideologice radicale în numele căreia a acţionat. Nici măcar "spiritul rusesc", resemnat, fatalist, configurat în secole de autocraţie, nu explică îndeajuns puterea absolută a "ţarului roşu". Şi alţi istorici şi politologi, precum Robert Conquest, R. Service, Edward Smith sau Aleksandr Ostrovski, au reconstituit contextul în care a acaparat Stalin puterea şi a impus apoi o rescriere permanentă a parcursului, într-un cult grotesc al personalităţii sale infailibile, ce acoperea imensa tragedie a execuţiilor, gulagurilor, terorii. Meticulosul şi originalul Montefiore încearcă să depăşească abordările anterioare, reasamblând, pe baza unei documentări mai complete, din arhive abia acum accesibile, complexul de împrejurări şi relaţii ce i-au modelat personajului său caracterul, de la micul Soso la marele Stalin. Soso s-a născut în 1878 în târguşorul gruzin Gori, ca fiu al unui cizmar beţiv şi brutal şi al unei servitoare. Ambiţioasă şi posesivă, aceasta vrea ca fiul ei să devină preot, dar copilul descoperă la Seminar că idealul religios nu corespunde firii sale rebele. Contextul georgian îl îndreaptă spre acele forţe politice care contestau ordinea existentă, inclusiv prin acte violente, şi anume spre grupările socialiste. Soso e atras de caracterul lor clandestin, de konspiraţia prin care ele urmăreau "să schimbe lumea". Viitorul dictator se dedică acestui scop, jefuind prin metode banditeşti bănci şi trenuri poştale, extorcând bogătaşi, asasinând fără scrupule "în numele revoluţiei". Tânărul cu pseudonimul revoluţionar Koba are şi o viaţă amoroasă abundentă în "legături libere" cu diferite femei, deşi se căsătorise devreme, din dragoste, cu Kato Svanidze, cu care avusese un fiu, înainte de a rămâne văduv în 1907. Întâlnirea cu modelul său, Lenin, e crucială şi cei doi adepţi ai urii de clasă rămân în legătură şi pe parcursul exilului siberian al lui Stalin, şi în anii Primului Război, sfârşit în Rusia cu revoluţia bolşevică. Montefiore se concentrează pe viaţa intimă şi secretă, particulară şi politică, a tânărului revoltat, dezvăluind cu amănunte, multe inedite, modul în care şi-a pregătit Stalin saltul în carieră, de la activistul din umbra lui Lenin, eclipsat de superioritatea intelectuală a unor Troţki, Kamenev, Zinoviev, Buharin, la "farul umanităţii". Cumplitul dictator - consideră biograful - a fost produsul mai multor conjuncturi, de la sistemul "konspiraţiei", continuat şi după preluarea puterii, la gruparea de clan, violentă şi crudă, specifică gruzinilor. Toate tarele, traumele şi idiosincraziile copilăriei s-au dezvoltat aberant în acest cadru, astfel încât, ajuns în vârful puterii, şi-a luat dreptul de viaţă şi de moarte asupra supuşilor, după bunul plac. Azi figurează pe primul loc între criminalii din istoria umanităţii, devansându-l pe Hitler.
Când reconstituie, ţinându-se strâns de documente şi mărturii, biografia unui oraş ca Ierusalimul sau a unor personalităţi istorice, Simon Sebag Montefiore scrie cărţi mai pasionante decât romanele poliţiste. Când se încearcă însă în ficţiune, ca în cazul romanului Într-o noapte de iarnă, nu-i prea iese. Se vede treaba că imaginaţia lui are nevoie de un eşafodaj documentar amănunţit, fiindcă e în primul rând istoric (predă această disciplină la Cambridge). Dar un istoric înzestrat cu un excepţional talent de povestitor, ceea ce face ca lucrările să-i fie apreciate şi de marele public internaţional. V-am mai recomandat aici două dintre ele, de o fascinantă complexitate faptică şi psihologică: "Ierusalim. Biografia unui oraş" (Ed. Trei, 2012) şi "Stalin. Curtea ţarului roşu" (Ed. Polirom, 2014). Tot la Polirom a apărut şi volumul pe care vi-l propun azi, în completarea celui tradus anul trecut. Sigur că despre Stalin există deja o uriaşă bibliografie. O mulţime de autori au încercat să-i facă inteligibil traseul, să explice cum de "o mediocritate provincială" (aşa l-a numit adversarul şi victima sa, Troţki) ca georgianul Iosif Djugaşvili a ajuns să conducă autocrat şi arbitrar cel mai vast imperiu al modernităţii şi să-şi înscrie în sinistrul palmares 25 de milioane de morţi. Ascensiunea lui şi despotismul instaurat nu pot fi puse doar pe seama utopiei ideologice radicale în numele căreia a acţionat. Nici măcar "spiritul rusesc", resemnat, fatalist, configurat în secole de autocraţie, nu explică îndeajuns puterea absolută a "ţarului roşu". Şi alţi istorici şi politologi, precum Robert Conquest, R. Service, Edward Smith sau Aleksandr Ostrovski, au reconstituit contextul în care a acaparat Stalin puterea şi a impus apoi o rescriere permanentă a parcursului, într-un cult grotesc al personalităţii sale infailibile, ce acoperea imensa tragedie a execuţiilor, gulagurilor, terorii. Meticulosul şi originalul Montefiore încearcă să depăşească abordările anterioare, reasamblând, pe baza unei documentări mai complete, din arhive abia acum accesibile, complexul de împrejurări şi relaţii ce i-au modelat personajului său caracterul, de la micul Soso la marele Stalin. Soso s-a născut în 1878 în târguşorul gruzin Gori, ca fiu al unui cizmar beţiv şi brutal şi al unei servitoare. Ambiţioasă şi posesivă, aceasta vrea ca fiul ei să devină preot, dar copilul descoperă la Seminar că idealul religios nu corespunde firii sale rebele. Contextul georgian îl îndreaptă spre acele forţe politice care contestau ordinea existentă, inclusiv prin acte violente, şi anume spre grupările socialiste. Soso e atras de caracterul lor clandestin, de konspiraţia prin care ele urmăreau "să schimbe lumea". Viitorul dictator se dedică acestui scop, jefuind prin metode banditeşti bănci şi trenuri poştale, extorcând bogătaşi, asasinând fără scrupule "în numele revoluţiei". Tânărul cu pseudonimul revoluţionar Koba are şi o viaţă amoroasă abundentă în "legături libere" cu diferite femei, deşi se căsătorise devreme, din dragoste, cu Kato Svanidze, cu care avusese un fiu, înainte de a rămâne văduv în 1907. Întâlnirea cu modelul său, Lenin, e crucială şi cei doi adepţi ai urii de clasă rămân în legătură şi pe parcursul exilului siberian al lui Stalin, şi în anii Primului Război, sfârşit în Rusia cu revoluţia bolşevică. Montefiore se concentrează pe viaţa intimă şi secretă, particulară şi politică, a tânărului revoltat, dezvăluind cu amănunte, multe inedite, modul în care şi-a pregătit Stalin saltul în carieră, de la activistul din umbra lui Lenin, eclipsat de superioritatea intelectuală a unor Troţki, Kamenev, Zinoviev, Buharin, la "farul umanităţii". Cumplitul dictator - consideră biograful - a fost produsul mai multor conjuncturi, de la sistemul "konspiraţiei", continuat şi după preluarea puterii, la gruparea de clan, violentă şi crudă, specifică gruzinilor. Toate tarele, traumele şi idiosincraziile copilăriei s-au dezvoltat aberant în acest cadru, astfel încât, ajuns în vârful puterii, şi-a luat dreptul de viaţă şi de moarte asupra supuşilor, după bunul plac. Azi figurează pe primul loc între criminalii din istoria umanităţii, devansându-l pe Hitler.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
