Când reconstituie, ținându-se strâns de documente și mărturii, biografia unui oraș ca Ierusalimul sau a unor personalități istorice, Simon Sebag Montefiore scrie cărți mai pasionante decât romanele polițiste. Când se încearcă însă în ficțiune, ca în cazul romanului Într-o noapte de iarnă, nu-i prea iese. Se vede treaba că imaginația lui are nevoie de un eșafodaj documentar amănunțit, fiindcă e în primul rând istoric (predă această disciplină la Cambridge). Dar un istoric înzestrat cu un excepțional talent de povestitor, ceea ce face ca lucrările să-i fie apreciate și de marele public internațional. V-am mai recomandat aici două dintre ele, de o fascinantă complexitate faptică și psihologică: "Ierusalim. Biografia unui oraș" (Ed. Trei, 2012) și "Stalin. Curtea țarului roșu" (Ed. Polirom, 2014). Tot la Polirom a apărut și volumul pe care vi-l propun azi, în completarea celui tradus anul trecut. Sigur că despre Stalin există deja o uriașă bibliografie. O mulțime de autori au încercat să-i facă inteligibil traseul, să explice cum de "o mediocritate provincială" (așa l-a numit adversarul și victima sa, Troțki) ca georgianul Iosif Djugașvili a ajuns să conducă autocrat și arbitrar cel mai vast imperiu al modernității și să-și înscrie în sinistrul palmares 25 de milioane de morți. Ascensiunea lui și despotismul instaurat nu pot fi puse doar pe seama utopiei ideologice radicale în numele căreia a acționat. Nici măcar "spiritul rusesc", resemnat, fatalist, configurat în secole de autocrație, nu explică îndeajuns puterea absolută a "țarului roșu". Și alți istorici și politologi, precum Robert Conquest, R. Service, Edward Smith sau Aleksandr Ostrovski, au reconstituit contextul în care a acaparat Stalin puterea și a impus apoi o rescriere permanentă a parcursului, într-un cult grotesc al personalității sale infailibile, ce acoperea imensa tragedie a execuțiilor, gulagurilor, terorii. Meticulosul și originalul Montefiore încearcă să depășească abordările anterioare, reasamblând, pe baza unei documentări mai complete, din arhive abia acum accesibile, complexul de împrejurări și relații ce i-au modelat personajului său caracterul, de la micul Soso la marele Stalin. Soso s-a născut în 1878 în târgușorul gruzin Gori, ca fiu al unui cizmar bețiv și brutal și al unei servitoare. Ambițioasă și posesivă, aceasta vrea ca fiul ei să devină preot, dar copilul descoperă la Seminar că idealul religios nu corespunde firii sale rebele. Contextul georgian îl îndreaptă spre acele forțe politice care contestau ordinea existentă, inclusiv prin acte violente, și anume spre grupările socialiste. Soso e atras de caracterul lor clandestin, de konspirația prin care ele urmăreau "să schimbe lumea". Viitorul dictator se dedică acestui scop, jefuind prin metode banditești bănci și trenuri poștale, extorcând bogătași, asasinând fără scrupule "în numele revoluției". Tânărul cu pseudonimul revoluționar Koba are și o viață amoroasă abundentă în "legături libere" cu diferite femei, deși se căsătorise devreme, din dragoste, cu Kato Svanidze, cu care avusese un fiu, înainte de a rămâne văduv în 1907. Întâlnirea cu modelul său, Lenin, e crucială și cei doi adepți ai urii de clasă rămân în legătură și pe parcursul exilului siberian al lui Stalin, și în anii Primului Război, sfârșit în Rusia cu revoluția bolșevică. Montefiore se concentrează pe viața intimă și secretă, particulară și politică, a tânărului revoltat, dezvăluind cu amănunte, multe inedite, modul în care și-a pregătit Stalin saltul în carieră, de la activistul din umbra lui Lenin, eclipsat de superioritatea intelectuală a unor Troțki, Kamenev, Zinoviev, Buharin, la "farul umanității". Cumplitul dictator - consideră biograful - a fost produsul mai multor conjuncturi, de la sistemul "konspirației", continuat și după preluarea puterii, la gruparea de clan, violentă și crudă, specifică gruzinilor. Toate tarele, traumele și idiosincraziile copilăriei s-au dezvoltat aberant în acest cadru, astfel încât, ajuns în vârful puterii, și-a luat dreptul de viață și de moarte asupra supușilor, după bunul plac. Azi figurează pe primul loc între criminalii din istoria umanității, devansându-l pe Hitler.