Vinul trebuie întotdeauna gustat înainte de a fi turnat în pahar. Poate fi acru, fermentat sau cu gust de dop. Gustul de dop, prezent câteodată în vin, dispare dacă treceţi încet lichidul dintr-o sticlă în alta, printr-o pâlnie în care vârâţi un fir de cupru.
O jumătate de pahar de vin are exact atâtea calorii cât are o lingură de unt.
Sticlele de vin trebuie ţinute întotdeauna culcate orizontal. Vinul trebuie să fie permanent în contact cu dopul, pentru a-i menţine umiditatea.
Vinul de ţară trebuie pus imediat după cumpărare în sticle, altfel îşi schimbă culoarea şi gustul.
Vinul fiert, amestecat cu miere, un praf de scorţişoară şi două felii de lămâie este un antidot ideal contra răcelii.
Vinul alb
Vinul alb este un "detergent" ideal pentru obiectele din bronz. Umeziţi o cârpă moale în vin şi frecaţi-le. Ele îşi vor redobândi luciul.
Vinul alb, necesar pentru prepararea fripturilor şi a sosurilor, poate fi substituit prin două linguriţe de zahăr dizolvate într-un pahar de oţet.
Vinul roşu
Vinul roşu, amestecat cu puţină apă, este un îngrăşământ ideal pentru plantele din ghiveci. Le conferă vigoare şi forţă.
Vinul roşu vărsat pe faţa de masă sau pe o rufă se scoate întotdeauna cu vin alb. Dacă pata persistă, folosiţi apă oxigenată.
Cum se asortează vinurile la felurile de mâncare:
- fructe de mare: vin alb sec.
- peşte la grătar: vin alb sec.
- peşte pane: vin alb sau roşu.
- carne roşie: vin roşu.
- carne albă: vin rose.
- vânat cu pene: vin roşu.
- vânat cu blană: vin roşu.
- ficat "fois gras": vin alb, parfumat, sau şampanie.
- brânzeturi: vin rose.