Mi-a rămas în minte, şi nu se va şterge niciodată, surpriza pe care mi-a produs-o întâlnirea cu generaţia României interbelice. Dacă în copilărie am iubit această generaţie prin bunicii mei, la maturitate am admirat-o, pentru că am avut ocazia să-i recunosc nobleţea, felul elegant de a trece prin lume şi, mai presus de toate, cultura. Fie că era vorba de simpli absolvenţi de liceu sau de iluştri universitari, toţi oamenii aceia aveau o cunoaştere solidă a lumii, un bagaj impresionant de lecturi şi, ce raritate în zilele noastre!, o limbă română exemplară, lipsită de barbarisme. Dacă nu intrai în amănuntele specializărilor universitare, îţi era greu să spui dacă omul din faţa ta are doar o diplomă de bacalaureat sau o licenţă, eventual un doctorat. Pentru că în epoca dintre cele două războaie, în siajul marii culturi europene antebelice, tributare unei serioase instrucţii umaniste, un absolvent de liceu îl depăşea pe unul care astăzi are facultate. Şi asta, pentru că, în trecut, românul ştia că "Dacă ai carte, ai parte." Şcoala era calea sigură pentru a te ridica şi un semn de recunoaştere pentru cei din jur.
Astăzi, şmecheria, ignoranţa, tupeul pot fi nu numai "cool", ci şi bănoase. Sau, cel puţin, asta este percepţia elevilor, care cred că nu are rost să înveţi dacă vrei să te căpătuieşti, iar pentru îmbogăţire nu este esenţială absolvirea liceului, ci a "şcolii vieţii". Cine o are pe ultima e "băiat de băiat" şi "le dă lecţii la toţi".
În realitate, după cum dovedesc şi studiile Băncii Mondiale - accesul la învăţământul de calitate este, cel puţin în România, singura soluţie a ieşirii din sărăcie. În familiile unde şcoala e puţină, banii sunt şi ei pe sponci. Dacă vă uitaţi la harta promovabilităţii la bacalaureat anul acesta, veţi vedea că judeţele sărace, unde şomajul este şi el în floare, au şi o promovabilitate codaşă - Giurgiu (36,06%), Ilfov (40,92%), Teleorman (42,73%), Mehedinţi (51,9%), Gorj (53,5%), Harghita (54,4%). La polul opus, Clujul, unul dintre cele mai bogate judeţe ale României, are o promovabilitate de 82,18%, urmat de Braşov, cu 78,74%, Bacău, cu 78,34% şi Sibiu cu 76,81%. Se intră, astfel, într-o spirală negativă, în care sărăcia duce la abandon şcolar, iar abandonul şcolar amplifică sărăcia.
Din păcate, e greu să le spui acestor copii că doar şcoala îi poate salva de la o viaţă la limita subzistenţei, când ei văd la televizor că "spuma" ţării, proaspătă şi îmbogăţită, e agramată, hoaţă şi, mai presus de toate, mândră de ea. Deci, se poate să ai parte şi fără carte. Doar DNA-ul va mai putea aşeza, nădăjduiesc, ierarhiile acestea zăpăcite de comunism şi apoi de tranziţie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
