Mi-a rămas în minte, și nu se va șterge niciodată, surpriza pe care mi-a produs-o întâlnirea cu generația României interbelice. Dacă în copilărie am iubit această generație prin bunicii mei, la maturitate am admirat-o, pentru că am avut ocazia să-i recunosc noblețea, felul elegant de a trece prin lume și, mai presus de toate, cultura. Fie că era vorba de simpli absolvenți de liceu sau de iluștri universitari, toți oamenii aceia aveau o cunoaștere solidă a lumii, un bagaj impresionant de lecturi și, ce raritate în zilele noastre!, o limbă română exemplară, lipsită de barbarisme. Dacă nu intrai în amănuntele specializărilor universitare, îți era greu să spui dacă omul din fața ta are doar o diplomă de bacalaureat sau o licență, eventual un doctorat. Pentru că în epoca dintre cele două războaie, în siajul marii culturi europene antebelice, tributare unei serioase instrucții umaniste, un absolvent de liceu îl depășea pe unul care astăzi are facultate. Și asta, pentru că, în trecut, românul știa că "Dacă ai carte, ai parte." Școala era calea sigură pentru a te ridica și un semn de recunoaștere pentru cei din jur.
Astăzi, șmecheria, ignoranța, tupeul pot fi nu numai "cool", ci și bănoase. Sau, cel puțin, asta este percepția elevilor, care cred că nu are rost să înveți dacă vrei să te căpătuiești, iar pentru îmbogățire nu este esențială absolvirea liceului, ci a "școlii vieții". Cine o are pe ultima e "băiat de băiat" și "le dă lecții la toți".
În realitate, după cum dovedesc și studiile Băncii Mondiale - accesul la învățământul de calitate este, cel puțin în România, singura soluție a ieșirii din sărăcie. În familiile unde școala e puțină, banii sunt și ei pe sponci. Dacă vă uitați la harta promovabilității la bacalaureat anul acesta, veți vedea că județele sărace, unde șomajul este și el în floare, au și o promovabilitate codașă - Giurgiu (36,06%), Ilfov (40,92%), Teleorman (42,73%), Mehedinți (51,9%), Gorj (53,5%), Harghita (54,4%). La polul opus, Clujul, unul dintre cele mai bogate județe ale României, are o promovabilitate de 82,18%, urmat de Brașov, cu 78,74%, Bacău, cu 78,34% și Sibiu cu 76,81%. Se intră, astfel, într-o spirală negativă, în care sărăcia duce la abandon școlar, iar abandonul școlar amplifică sărăcia.
Din păcate, e greu să le spui acestor copii că doar școala îi poate salva de la o viață la limita subzistenței, când ei văd la televizor că "spuma" țării, proaspătă și îmbogățită, e agramată, hoață și, mai presus de toate, mândră de ea. Deci, se poate să ai parte și fără carte. Doar DNA-ul va mai putea așeza, nădăjduiesc, ierarhiile acestea zăpăcite de comunism și apoi de tranziție.