În mod obişnuit, când deschiderea unei valve este îngustată astfel încât fluxul sanguin la nivelul ei să fie limitat, afecţiunea poartă denumirea de stenoză. O astfel de îngustare a valvei aortice face ca ventriculul stâng să pompeze mai greu pentru a menţine un debit sanguin normal. Acest fenomen determină adeseori îngroşarea muşchiului ventriculului stâng (hipertrofie ventriculară stângă), pentru ca, în timp, acesta să devină mai puţin eficient (se măreşte şi devine flasc, slăbit). Un alt tip de problemă apare atunci când valva aortică nu se închide bine între contracţii. Denumită şi regurgitaţie aortică, acest tip de afectare permite sângelui să se scurgă înapoi în ventricul şi, ca urmare, fluxul sanguin către restul corpului scade, iar inima trebuie să pompeze mai tare în încercarea de a compensa debitul cardiac redus. În principiu, atât stenoza, cât şi insuficienţa aortică pot fi determinate de o anomalie congenitală sau de o afectare a valvei aortice datorată reumatismului articular acut.
Cel mai serios risc, în cazul problemelor valvei aortice, este reprezentat de suprasarcina ventriculului stâng, caz în care pot avea loc manifestări de tipul anginei, insuficienţei cardiace congestive sau sincopelor. Afecţiunile valvei cardiace aortice pot determina, de asemenea, anomalii ale ritmului cardiac sau creşterea riscului de infecţie a învelişului interior al inimii (endocardită). De aceea, ca o măsură de protecţie, utilizarea preventivă a antibioticelor înainte de proceduri dentare sau de anumite intervenţii chirurgicale este recomandată.
Problemele valvei aortice pot să apară şi să progreseze fără simptome, până când ating un anumit prag, dar nici stenoza şi nici insuficienţa aortică nu înseamnă că trebuie să adoptaţi un stil de viaţă pasiv. Ar putea fi necesar să evitaţi activităţile fizice epuizante, însă o activitate fizică rezonabilă este de obicei benefică.
Deoarece, aşa cum aminteam, boala valvulară aortică poate reduce eficienţa de pompă a inimii şi poate determina insuficienţa cardiacă, poate fi necesar să luaţi medicamente care să crească contracţia ventriculilor, să controleze retenţia de lichid sau să reducă sarcina inimii dvs. În cazul în care boala valvulară aortică determină apariţia tulburărilor de ritm cardiac (aritmii), este necesară administrarea de medicaţie antiaritmică. Totodată, dacă boala este complicată de fibrilaţia atrială, insuficienţa cardiacă sau formarea unor cheaguri sanguine, cu siguranţă aveţi nevoie de tratament anticoagulant, pentru a reduce riscul formării trombilor.
În sfârşit, dacă în cazul dvs. afectarea valvulară este severă, singura soluţie pe termen lung poate fi repararea ei chirurgicală sau înlocuirea (protezarea). Dacă încercaţi abordarea unui tratament naturist complementar, va trebui să o faceţi cu precauţie, astfel încât medicaţia alopată să nu vină în contradicţie cu remediile naturiste.
Să auzim numai de bine!
Centrul de Medicină Integrativă "SECOM(R)" Bucureşti, str. Ştirbei Vodă nr. 150, bl. 26C, tel. 021/316.43.92, 0733/35.40.00, e-mail: consultanta@secom.ro, www.secom.ro
(Răspuns pentru SIMONA - Bacău, F. AS nr. 1161)
Tulburarea bipolară (boala maniaco-depresivă sau depresia psihică maniacală) este o afecţiune psihică foarte complexă, caracterizată prin succesiunea episoadelor depresive cu episoade maniacale, sau doar prin succesiunea mai multor episoade maniacale de intensităţi diferite.
Mania se manifestă prin euforie, grandomanie, vorbire rapidă cu voce tare, nevoie redusă de somn, agitaţie, gânduri iraţionale, iritabilitate, agresivitate, hipersexualitate, asumare de riscuri iresponsabile (investiţii sau cumpărături fără acoperire financiară), sentimentul de invincibilitate. Fără tratament, un episod maniacal poate dura săptămâni sau un an. Episoadele maniacale pot evolua cu consecinţe grave pentru bolnav, dar şi pentru persoanele din jur, de aceea spitalizarea este obligatorie. Faza maniacală poate debuta brusc sau poate fi "anunţată" de simptome cum ar fi indispoziţie, tulburări digestive, tulburări respiratorii.
Depresia se manifestă prin tristeţe, lipsa unui scop în viaţă şi a interesului faţă de activităţile plăcute, letargie şi dificultate de adormire, stimă de sine scăzută, dificultăţi de concentrare, incapacitate de muncă, gânduri negative legate de viitor (moarte şi sinucidere). În timpul ambelor episoade, pot fi sau nu prezente iluziile (ex.: comunicarea cu extratereştri sau deţinerea de puteri supranaturale) ori halucinaţiile (voci imaginare, "viziuni").
Melancolia este o altă manifestare a bolii, caracterizată prin tristeţe, lipsa poftei de mâncare, vorbire şoptită, monosilabică, nelinişte, agitaţie, refuzul de a se mişca, de a comunica, acte impulsive bruşte (bolnavii se automutilează, se dau cu capul de pereţi, se pot chiar sinucide). Melancolia este o mare urgenţă medicală psihiatrică.
Se disting două tipuri de tulburare afectivă bipolară, primul caracterizându-se prin cel puţin un episod de manie şi unul sau mai multe de depresie sau de hipomanie. Al doilea constă în alternarea episoadelor hipomaniacale cu episoade depresive. Ciclotimia este un tip particular al bolii, caracterizat prin episoade hipomaniacale cu perioade de depresie. Frecvenţa, durata şi intensitatea episoadelor diferă chiar şi la acelaşi individ. Episoadele maniacale şi depresive ale fiecărui ciclu pot să apară la câteva zile, luni sau ani. Schimbări ale dispoziţiei pot surveni chiar şi în decurs de câteva ore sau minute. Episoadele multiple produc leziuni cerebrale ("arderea" neuronilor) care reduc capacitatea cognitivă şi de stabilire a relaţiilor sociale normale, impactul depresiei fiind mai puternic decât al maniei.
Analizele prin RMN şi PET evidenţiază faptul că, la bolnavii cu o tulburare bipolară, creierul are o structură diferită de cea a persoanelor sănătoase.
Depresia bipolară este însoţită frecvent de tulburări de anxietate, atacuri de panică, fobie socială, alcoolism, consum de doguri, ceea ce afectează calitatea vieţii pacientului şi a familiei acestuia. Boala poate fi însoţită şi de probleme ale glandei tiroide, tulburări cardiovasculare cauzate de hipercolesterolemie, hiperglicemie şi hipertensiune arterială.
Unele studii sugerează riscul crescut pentru cancer la pacienţii cu tulburare bipolară.
Boala debutează în jurul vârstei de 25 de ani, dar primele simptome de tip depresiv pot fi prezente între 13 şi 18 ani. Uneori boala poate să apară mai târziu sau chiar la bătrâneţe.
* Factorii de risc ai bolii sunt: ereditatea (peste două treimi din persoanele cu tulburare bipolară au o rudă apropiată cu tulburare bipolară sau cu depresie), traumele din copilărie, tulburările neurodegenerative (bolile Parkinson, Alzheimer), neoplasmul cerebral, traumele cerebrovasculare, afecţiunile renale, tiroidiene, cardiace, SIDA, diabetul, ateroscleroza, stresul, alergiile alimentare.
Deşi toate simptomele nu pot fi complet eliminate, tratamentele pot stabiliza starea de spirit, astfel încât bolnavii să poată duce o viaţă normală.
* Medicamentele folosite pentru a trata episoadele acute sau în scop profilactic includ stabilizatori ai stării de spirit (timostabilizatoare), antipsihotice (neuroleptice), antidepresive, anticonvulsivante. Tratamentele sunt de lungă durată, cu monitorizare atentă din partea medicului specialist.
* Tratamentele naturale pot fi un ajutor important, prin îmbunătăţirea structurii şi a activităţii cerebrale, echilibrarea hormonilor şi a neurotransmiţătorilor şi creşterea eficienţei tratamentului medicamentos. Dar ele nu trebuie, în niciun caz, administrate la întâmplare, ci numai după consultarea unui profesionist în acest domeniu care, la rândul lui, trebuie să cunoască în detaliu situaţia pacientului şi a medicaţiei urmate de acesta.
Având la dispoziţie peste 250 de tipuri de produse importate de firma noastră de la producători internaţionali de prestigiu, medicii Centrului de Medicină Integrativă SECOM pot elabora programe de tratament natural complexe, adaptate situaţiei concrete a bolnavului şi în perfectă compatibilitate cu medicamentele administrare pacientului, respectând totodată indicaţiile literaturii ştiinţifice de specialitate. Pentru o analiză holistică a pacientului, putem efectua o ElectroScanare Interstiţială. Testarea prin EIS oferă informaţii privind starea funcţională a diferitelor organe şi riscurile de apariţie a unor afecţiuni neurologice, digestive, respiratorii, cardiovasculare, endocrine, imunologice, genito-urinare, metabolice, înainte ca ele să poată fi evidenţiate prin analize sanguine sau imagistice. Testarea permite urmărirea evoluţiei stării de sănătate şi a rezultatelor obţinute în urma administrării tratamentului complementar natural adecvat.
În cadrul Centrului funcţionează un magazin de unde vă puteţi procura produsele recomandate. Avantajele achiziţionării produselor din magazinele Centrului sunt cardul de fidelitate şi promoţiile oferite lunar.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
