Se spune că pacienţii sunt cea mai bună carte de vizită a unui medic dedicat. Mi-am dat seama de acest lucru, nu doar din scrisorile sosite pe adresa redacţiei, în care cititorii îl recomandau pe d-l dr. Vasile Oşean drept "un magician al vindecării coloanei", ci şi la faţa locului, în sala de aşteptare a cabinetului său. Zeci de persoane cu probleme musculare sau osoase îşi aşteaptă rândul, nerăbdătoare şi pline de speranţă. Cei care ies din cabinet sunt radioşi şi-i mulţumesc medicului pentru "minunile lui". N-am îndrăznit să spun nimănui că avem o întâlnire dinainte stabilită, că ar fi trebuit să intru înaintea bolnavilor. Când te afli printre ei, le respecţi suferinţa. Am aşteptat cu răbdare, până când ultimul dintre ei, un puşti înalt şi ciufulit, a ieşit din cabinet fericit. "Gata, am scăpat!" - i-a spus mamei sale, care-l însoţise la tratament. "Se vede şi pe radiografie că nu mai am nimic!" Din discuţiile şoptite ale bolnavilor din sala de aşteptare, ştiam că nu-i un caz izolat. N-ar veni atâţia oameni, din toată ţara, să dea bani degeaba pe transport, hotel şi mese în oraş. Cu siguranţă că sacrificiul le este răsplătit în "monedă forte": sănătate.
"Pacienţii sunt foarte rar examinaţi «ca la carte»"
Pentru cine nu-l cunoaşte, dr. Vasile Oşean este medic de medicină de familie, cu specializare în balneologie, medicină fizică, medicină sportivă şi fizioterapie. Conştient de valoarea medicinii alternative, s-a specializat şi în acupunctură şi în terapia Bowen. Are şi un master în psihologie - lucru mai puţin întâlnit în lumea medicilor sportivi. Îl pândesc din decembrie 2014 pe omul din faţa mea. Mereu ocupat, mereu cu agenda plină - ba cu pacienţi în ţară, ba plecat să predea prin străinătate, nu-i uşor de găsit. Iar o oră din timpul lui, aveam să aflu, nu se poate măsura în minute şi secunde, ci în oameni salvaţi.
- Problemele coloanei şi mai ales hernia de disc par să facă parte, obligatoriu, de la o vreme, din viaţa noastră. Cine nu se plânge de spate e un om fericit. Iar cine se plânge ajunge foarte repede la cuţit. Se pot evita operaţiile pe coloană?
- Ar trebui să lămurim mai întâi tipurile de hernie de disc. În primul rând, discutăm despre hernie de disc pe diferite segmente ale coloanei: cervicală, toracală, lombară. Apoi, trebuie să aflăm ce anume a dus la apariţia herniei de disc, un aspect important, dacă se doreşte o recuperare fără intervenţie chirurgicală. Dacă discutăm de o hernie de disc instalată brusc, printr-un şoc, la ridicarea unei greutăţi, printr-un accident unde se rupe discul, recuperarea medicală se face doar după intervenţia chirurgicală. Tratamentul va fi condus în funcţie de simptomatologia ulterioară operaţiei pe coloană - contracţii musculare, edem osos, edem muscular... Recuperarea se face în funcţie de patologie.
- Care este cauza cea mai frecventă a herniei de disc?
- Hernia de disc apare ca urmare a degenerării organismului şi a îmbătrânirii în timp a discurilor vertebrale, ceea ce duce la tasări şi deshidratări discale. În prima fază, discul fiind comprimat între vertebre, se deplasează uşor înspre măduva spinării, dând un stadiu incipent al herniei de disc - ocluzia discală. În momentul în care ocluzia se măreşte şi discul deja apasă pe sacul dural (măduva spinării), discutăm despre o hernie de disc clasică, ce se manifestă, în funcţie de zonă, mai mult sau mai puţin zgomotos. Putem avea o hernie de disc mică, dar care se manifestă dureros, datorită condiţiilor de mediu - adică stau într-o poziţie vicioasă mai mult timp. De exemplu, statul pe scaun ore întregi este o poziţie vicioasă pentru coloană. La fel e şi staţionarea între două geamuri, ori între geam şi uşa unei încăperi, unde există curenţi de aer în mod constant. Curentul este cel mai mare duşman în hernia de disc, pentru că duce la contracturi musculare. Blocajul muscular apasă discul, compresează şi mai mult nervul şi apare cercul vicios: nervul compresat dă muşchiului comandă de contracţie, iar când acesta se contractă, comprimă şi mai tare discul. Fiind foarte greu să ieşi din respectiva simptomatologie, foarte mulţi bolnavi apelează la chirurgie. De obicei, echipa noastră reuşeşte să rezolve rapid aceste probleme cu care se confruntă pacienţii. Dar în cazurile grave se impune intervenţia chirurgicală. Nu-i de glumit!
- Cum poate şti un bolnav dacă îl paşte sau nu cuţitul?
- Din păcate, pacienţii sunt foarte rar examinaţi "ca la carte", să se vadă dacă e nevoie de chirurgie sau nu. Din medicina veche s-a preluat un concept greşit: dacă există simptomatologie periferică - de exemplu, o hernie de disc lombară cu parestezie (amorţeli la nivelul membrului inferior) -, atunci trebuie să te operezi. Însă paresteziile pot fi cauzate şi de o hernie foarte mică, dar complicată cu elemente inflamatoare de altă natură, care dau compresie pe nerv. Mulţi bolnavi se grăbesc să se opereze, dar refacerea este mult mai dificilă, pentru că nu s-a eliminat cauza - elementele adiacente discului, nu discul în sine! De aceea, în prima fază este indicat să se facă un RMN, pentru a vedea situaţia discurilor. Dacă discurile sunt rupte, este clar nevoie de o intervenţie chirurgicală. Abia după operaţie analizăm cauzele care au dus, în timp, la ruperea discului. Poate fi o degenerare a discului, ca urmare a unei poziţii vicioase pe scaun (când stau mult pe scaun, se produce o atrofie a musculaturii lombo-sacrale). Atunci, rezolvăm partea inflamatorie prin fizioterapie sau facem masaj pentru blocajul muscular. Abia când eliberăm corpul de inflamaţii şi de contracturi musculare începem gimnastica medicală pe segmentul afectat, ca să refacem musculatura, iar muşchiul să preia tensiunea corpului, astfel încât să nu mai apese pe disc. Poţi să mergi la chirurg, să te opereze de hernie de disc; chirurgul face operaţia de nota zece, n-am ce zice, dar dacă nu faci recuperare, dacă nu elimini cauzele care au generat hernia de disc, boala recidivează. Sunt suficiente cazuri de pacienţi care au venit şi s-au plâns: "Doctore, cred că nu am fost operat bine acum cinci ani, că uite, am din nou hernie". I-am spus: "Nu pot să apreciez dacă v-a operat chirurgul bine sau nu. Dar aţi făcut recuperare?" "Nu!" "Atunci, poate să fie o nouă hernie de disc, datorită faptului că nu aţi urmat paşii corespunzători după intervenţia chirurgicală."
"Toate tehnicile se folosesc în funcţie de nevoile pacientului"
- Să presupunem că se ajunge totuşi la operaţie. Care sunt primii paşi spre o recuperare rapidă?
- După intervenţia chirurgicală, recuperarea coloanei începe imediat. La început, pacientul stă mai mult în pat, dar sunt anumite proceduri care se pot executa pe muşchi, pentru a-l relaxa - şi nu vorbesc aici de masaj, pentru că trebuie evitată zona intervenţiei chirurgicale. Pe musculatură se pot face alte proceduri foarte eficiente: terapia Bowen, presopunctură, acupunctură, se pot lipi benzi elastice pe spate (kinesio tapes), care, în funcţie de tensiunea pe care o exerciţi asupra lor, au un anumit efect. Putem relaxa musculatura paravertebrală, putem stabiliza pelvisul, printr-un procedeu special, numit Jiggle. Aceste tehnici se pot aplica încă din prima săptămână!
După aproape şapte zile, se scot firele şi se poate începe mişcarea blândă pe coloană. După circa două săptămâni, începem adevărata recuperare, după intervenţia chirurgicală: şedinţe de gimnastică medicală, masaj, eventual fizioterapie - nu cu ultrasunete sau curenţi, ci terapie Tecar, care face un transfer energetic pe zona respectivă, prin intermediul unui electrod. Eu folosesc foarte mult terapia Tecar; e mai nouă şi are un efect foarte bun: poţi lucra atât pe musculatura superficială, cât şi pe musculatura profundă, dar poţi lucra şi în profunzime, până la nivelul discurilor vertebrale. E o terapie de transfer termic. Pentru pacient este simplu, simte o căldură plăcută.
- Deci, obligatoriu, toţi pacienţii care ajung la operaţie trebuie să ştie că recuperarea este esenţială, pentru că altfel există riscul de recidivă!
- După ce s-au rezolvat toate problemele de dinainte sau de după operaţie (se ştie că o parte din sechele apar după intervenţia chirurgicală), după ce se echilibrează corpul, începem crearea noilor condiţii de sănătate, fiind clar că organismul a avut de suferit, dacă pacientul a făcut hernie. De pildă, dacă avem o hernie lombară, trebuie să vedem dacă sechelele au dus la un blocaj de şold. Sunt şoldurile aliniate? Le măsurăm şi, dacă nu sunt aliniate, facem o singură şedinţă de terapie Bowen, cu care reuşim să le realiniem. E un lucru spectaculos: vine pacientul şi vezi că are 2-3 cm diferenţă între şolduri; face o singură şedinţă de mici impulsuri pe corp (plăcute, de altfel) şi în 40 de minute, echilibrăm diferenţa. Numai după ce am echilibrat perfect şoldurile începem gimnastica medicală!
"În acest moment, cel mai bun produs este românesc: ARTROHELP FORTE"
- Când nu e nevoie de intervenţii chirurgicale, cum trataţi herniile de coloană?
- Dacă ne confruntăm cu o hernie formată în timp, prin degenerarea discurilor, ştim că organismul a avut un deficit - de regulă, o lipsă de minerale. În momentul în care nu există aport de minerale în corp, sângele preia concentraţii importante de calciu şi magneziu din depozite. Iar cel mai uşor le extrage din cartilaje. Discutăm aici despre articulaţii (şi apar artrozele) sau despre discurile intervertebrale (inelul fibros). De acolo se scot mineralele şi atunci discul se deshidratează, se tasează şi degenerează; devine mai subţire şi începe să se deplaseze. Este ca o garnitură între două ţevi: dacă le comprimăm şi le dăm drumul, garnitura îşi revine; dacă le ţinem comprimate mai mult timp, garnitura se deformează, chiar dacă este dintr-un material elastic, aşa cum e discul. Atunci, avem nevoie de substanţe care să refacă elasticitatea discului. Fiind vorba de cartilaj, trebuie să completăm necesarul de glucozamină şi condroitină. Pentru ligamente, avem nevoie de colagen şi, cel mai important, de un complex de Omega 3. (Membrana celulei e formată 84% din grăsime cu greutate moleculară mică, gen Omega 3.) Se recomandă, aşadar, un complex de Omega 3 (nu Omega 3 simplu!) care să conţină întreaga familie de opt acizi graşi. Acest complex lucrează în zona celulei: rehidratează, repară membrana celulară şi atunci poate intra şi glucozamina în celulă, pentru a scoate toxinele. Dar, în principiu, acest tratament nu este suficient. Trebuie să intervenim şi fizic, prin schimbarea modului de viaţă. Am un serviciu care mă ţine o zi întreagă pe scaun? Nu pot să renunţ la serviciu, dar fac gimnastică şi compensez poziţia vicioasă de peste zi, iar deficitul de minerale îl refac prin administrarea de suplimente alimentare, pe o perioadă de minimum patru luni. Cel mai bun, în acest moment, este produsul ArtroHelp Forte, de la firma românească "Zenyth Pharmaceuticals", care conţine glucozamină, condroitină şi colagen de cea mai bună calitate. Pentru complexul de Omega 3, recomand Salmon Oil Plus de la firma GNLD.
"Pentru toată lumea recomand mersul pe jos, în ritm rapid, circa 4-5 km pe zi"
- Se pot face exerciţii la birou sau acasă, pentru evitarea operaţiei?
- Sunt zeci de astfel de exerciţii, toate bune, dar trebuie personalizate, nu pot fi recomandate generalizat. O persoană mai atletică poate să lucreze un tip de exerciţii, o persoană sedentară alt tip de exerciţii. Depinde câţi muşchi sunt dezvoltaţi, câţi muşchi sunt atrofiaţi şi pe ce zonă este hernia. Pentru toată lumea recomand mersul pe jos, în ritm rapid, circa 4-5 km pe zi. Mersul grăbit ajută foarte mult la herniile lombare sacrale.
- Poate fi prevenită apariţia herniilor de disc?
- În primul rând, ar trebui să combatem obiceiurile "civilizaţiei moderne", respectiv statul timp îndelungat pe scaun, la volan sau la birou. Dacă am un serviciu de o asemenea natură, neapărat compensez cu mişcare după program. Înotul este o mişcare complexă, antrenează multe grupe musculare şi e foarte bun pentru întregul organism. Se poate face şi fitness sau yoga, sporturi care solicită moderat articulaţiile. Cu cât mai multă mişcare, cu atât mai bine pentru corp. Bineînţeles, sunt şi câteva sporturi de evitat: cele care implică sărituri, echitaţia - dacă ştiu că am o problemă la coloană şi fac echitaţie, sigur se va agrava. E important să reţineţi că mersul grăbit şi înotul sunt modele de mişcare terapeutică.
"Dacă pacienţii ar respecta cu stricteţe programul de refacere, în 4-6 luni s-ar vindeca!"
- În cât timp se tratează o hernie de disc care nu necesită operaţie?
- Am stabilit un "record" personal, în cazul unui pacient cu cinci hernii lombare consecutive. Avea recomandare de intervenţie chirurgicală pe două dintre discurile respective. A refuzat să se opereze: "Domnule doctor, fac orice e nevoie, dar nu vreau să mă operez". A fost cel mai îndelungat tratament cu un pacient. Am lucrat de trei-patru ori pe săptămână, timp de opt luni. Am terminat terapia acum vreo cinci ani şi jumătate. Era o pesoană sedentară, dar de atunci înoată zilnic, joacă tenis de două ori pe săptămână şi a uitat de durerile de spate. Dar a fost un pacient model, foarte ascultător.
Timpul în care se tratează o hernie de disc, în condiţiile în care nu este nevoie de intervenţie chirurgicală, depinde de fiecare persoană în parte. Dacă pacienţii ar respecta cu stricteţe programul de refacere, în 4-6 luni s-ar vindeca şi ar elimina cauza care a dus la îmbolnăvire. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu 4-6 luni de lucrat cu mine! Eu lucrez maximum o săptămână; în 4-5 zile corpul e echilibrat şi pacientul e învăţat ce are de făcut, dar trebuie să fie conştiincios acasă. Revine la control pentru a-i vedea evoluţia, pentru că, în funcţie de cum se dezvoltă musculatura şi cum reacţionează corpul, gimnastica se reajustează constant. Nu se face timp de patru luni de zile acelaşi program de gimnastică, pentru că nu are aceeaşi valoare. Pacientul trebuie văzut permanent, iar tratamentul pentru refacerea discurilor ajustat corespunzător.
Marea majoritate a pacienţilor, din păcate, respectă indicaţiile o lună, două, se simt mai bine, uită de problemă şi nu mai fac tratamentul. După un an sau doi, apar din nou la cabinet: "Domnule doctor, iar mă doare spatele!". "Ghinionul" lor este că în momentul în care le pun mâna pe spate, ştiu exact dacă au respectat sau nu programul recomandat. Pacienţii mei glumesc, zic că am RMN în degete. Palpez pacientul şi-i spun: "N-aţi făcut gimnastică suficient" sau "Aţi lucrat doar o lună" sau "N-aţi lucrat deloc..." El zice: "Nu se poate, eu vin după doi ani la dvs. pentru că mă doare spatele şi îmi spuneţi că nu am lucrat două luni de zile?". "Da, nu aţi lucrat. Se vede! De aceea vă şi doare!" "M-aţi prins, dar cum v-aţi dat seama?" Omul recunoaşte într-un final că aşa suntem noi, românii - tindem să ne furăm singuri căciula! Eu, unul, mi-am dat seama de un lucru: dacă pacientul nu are un psihic puternic, încredere în sine şi măcar un dram de credinţă, boala nu poate fi învinsă nici de cel mai bun medic!
- Cum putem să ne corectăm poziţiile vicioase? Cu toţii lucrăm ore întregi în faţa calculatorului...
- Sunt diverse poziţii vicioase care ne pot crea mari probleme. Dacă s-a ajuns deja la stadiul de hernie de disc, orice poziţie a corpului, oricât de corectă pare, după 30 de minute devine poziţie incorectă, pentru că se folosesc aceleaşi grupe musculare timp îndelungat, în timp ce alte grupe musculare sunt relaxate şi corpul se dezechilibrează. Stau mult pe scaun? La 20-25 de minute mă ridic un minut, două, fac câteva rotaţii stânga-dreapta, câteva aplecări, mobilizez musculatura blocată. Mă aşez din nou în poziţia corectă pe scaun - cât mai drept. Cu cât corpul stă mai drept, cu atât mai bine! Din poziţia asta începi să lucrezi, şi după 20-25 de minute, te ridici din nou şi te mai mişti puţin. Sfatul ăsta e mai dificil de respectat de către şoferi, pentru că nu pot opri maşina la fiecare 20 de minute. Dar la 2-3 ore se pot opri, iar cât stau în trafic, scaunul ar trebui să aibă protecţie lombară - ca o husă cu o umflătură la spate. Nu ai bani să-ţi cumperi protecţie lombară? Nu e mare problemă: iei un prosop mare, îl rulezi şi îl ţii la nivelul coloanei lombare. La început e un pic incomod, dar după 20-30 de minute, constaţi că îţi este mult mai bine. Soluţii sunt, trebuie doar să fim conştienţi că avem o problemă - o problemă pe care noi am creat-o în anumite condiţii şi tot noi trebuie să înlăturăm cauzele, pentru ca problema să nu se agraveze. Dacă mai facem şi ce ne spune medicul, atunci salvăm coloana.
"Cu încredere şi speranţă, terapia merge mai bine"
- Ce alte sfaturi le daţi pacienţilor dvs.?
- După ce lucrează cu mine, pacienţii primesc sfaturi comportamentale, dar asta nu ţine de psihologie, ci tot de medicina clasică. În mod constant le dau sfaturi. În general, pacienţii cu hernie de disc prezintă şi o suferinţă îndelungată a spatelui. Când ai de-a face în mod constant cu o durere, se modifică şi psihicul: pacientul devine anxios, frustrat, neîncrezător - "Nu mă mai fac niciodată bine. N-o să-mi treacă durerile astea niciodată, pentru că şi mama le-a avut şi n-a scăpat". Aici intervine partea de psihologie, în care îi redai omului încrederea că poate să se facă bine, pentru că îi spui în felul următor: "Situaţia gravă este atunci când nu ştiu ce să-ţi fac. În momentul în care, chiar dacă am o patologie mai grea, intervin cu anumite tehnici care dau rezultate, atunci nu mai este grea. Uite, respectă asta şi asta şi te faci bine". Psihologia este o piesă importantă în angrenajul tratamentului; nu poţi să tratezi un pacient doar fizic. Tratamentul trebuie direcţionat pe trei elemente diferite: fizic, cu medicină clasică; energetic, pentru reechilibrarea corpului energetic prin acupunctură şi terapia Bowen; apoi reintegrare mentală - pe partea de subconştient, care înmagazinează fie memoria bolii, fie memoria de sănătate. Dacă se întâmplă, la un moment dat, să apară un blocaj pe subconştient, rezolvăm blocajul, memoria de sănătate intră în acţiune şi începe procesul de autovindecare a corpului. Cu încredere şi speranţă, merge mai bine terapia.
***
Am profitat de întâlnirea cu d-l dr. Oşean şi i l-am recomandat unei foste colege de şcoală, care avea probleme cu coloana. După prima vizită la cabinet, am primit de la ea următorul SMS: "De când am intrat în cabinetul d-lui dr. Oşean, am ştiut că mă voi vindeca. Mi-am imaginat că asta se va întâmpla în timp, dar deja în prima şedinţă de terapie, doctorul m-a reconstruit os cu os, vertebră cu vertebră, ca pe un puzzle stricat. Dr. Oşean e un fin ascultător al fiecărei vibraţii din corpul nostru pământean şi atunci e explicabil cum de percepe cu atâta naturaleţe orice disonanţă. E ca un diapazon!"
D-l dr. VASILE OŞEAN poate fi contactat la cabinetul din str. Prof. Ion Bogdan nr. 21, sector 1, tel. 021/210.06.65 sau la noul cabinet deschis în str. Brânduşelor nr. 66, sector 3, Bucureşti