În mod obișnuit, când deschiderea unei valve este îngustată astfel încât fluxul sanguin la nivelul ei să fie limitat, afecțiunea poartă denumirea de stenoză. O astfel de îngustare a valvei aortice face ca ventriculul stâng să pompeze mai greu pentru a menține un debit sanguin normal. Acest fenomen determină adeseori îngroșarea mușchiului ventriculului stâng (hipertrofie ventriculară stângă), pentru ca, în timp, acesta să devină mai puțin eficient (se mărește și devine flasc, slăbit). Un alt tip de problemă apare atunci când valva aortică nu se închide bine între contracții. Denumită și regurgitație aortică, acest tip de afectare permite sângelui să se scurgă înapoi în ventricul și, ca urmare, fluxul sanguin către restul corpului scade, iar inima trebuie să pompeze mai tare în încercarea de a compensa debitul cardiac redus. În principiu, atât stenoza, cât și insuficiența aortică pot fi determinate de o anomalie congenitală sau de o afectare a valvei aortice datorată reumatismului articular acut.
Cel mai serios risc, în cazul problemelor valvei aortice, este reprezentat de suprasarcina ventriculului stâng, caz în care pot avea loc manifestări de tipul anginei, insuficienței cardiace congestive sau sincopelor. Afecțiunile valvei cardiace aortice pot determina, de asemenea, anomalii ale ritmului cardiac sau creșterea riscului de infecție a învelișului interior al inimii (endocardită). De aceea, ca o măsură de protecție, utilizarea preventivă a antibioticelor înainte de proceduri dentare sau de anumite intervenții chirurgicale este recomandată.
Problemele valvei aortice pot să apară și să progreseze fără simptome, până când ating un anumit prag, dar nici stenoza și nici insuficiența aortică nu înseamnă că trebuie să adoptați un stil de viață pasiv. Ar putea fi necesar să evitați activitățile fizice epuizante, însă o activitate fizică rezonabilă este de obicei benefică.
Deoarece, așa cum aminteam, boala valvulară aortică poate reduce eficiența de pompă a inimii și poate determina insuficiența cardiacă, poate fi necesar să luați medicamente care să crească contracția ventriculilor, să controleze retenția de lichid sau să reducă sarcina inimii dvs. În cazul în care boala valvulară aortică determină apariția tulburărilor de ritm cardiac (aritmii), este necesară administrarea de medicație antiaritmică. Totodată, dacă boala este complicată de fibrilația atrială, insuficiența cardiacă sau formarea unor cheaguri sanguine, cu siguranță aveți nevoie de tratament anticoagulant, pentru a reduce riscul formării trombilor.
În sfârșit, dacă în cazul dvs. afectarea valvulară este severă, singura soluție pe termen lung poate fi repararea ei chirurgicală sau înlocuirea (protezarea). Dacă încercați abordarea unui tratament naturist complementar, va trebui să o faceți cu precauție, astfel încât medicația alopată să nu vină în contradicție cu remediile naturiste.
Să auzim numai de bine!
Centrul de Medicină Integrativă "SECOM(R)" București, str. Știrbei Vodă nr. 150, bl. 26C, tel. 021/316.43.92, 0733/35.40.00, e-mail: consultanta@secom.ro, www.secom.ro
"Caut soluții pentru tulburare bipolară"
(Răspuns pentru SIMONA - Bacău, F. AS nr. 1161)
Tulburarea bipolară (boala maniaco-depresivă sau depresia psihică maniacală) este o afecțiune psihică foarte complexă, caracterizată prin succesiunea episoadelor depresive cu episoade maniacale, sau doar prin succesiunea mai multor episoade maniacale de intensități diferite.
Mania se manifestă prin euforie, grandomanie, vorbire rapidă cu voce tare, nevoie redusă de somn, agitație, gânduri iraționale, iritabilitate, agresivitate, hipersexualitate, asumare de riscuri iresponsabile (investiții sau cumpărături fără acoperire financiară), sentimentul de invincibilitate. Fără tratament, un episod maniacal poate dura săptămâni sau un an. Episoadele maniacale pot evolua cu consecințe grave pentru bolnav, dar și pentru persoanele din jur, de aceea spitalizarea este obligatorie. Faza maniacală poate debuta brusc sau poate fi "anunțată" de simptome cum ar fi indispoziție, tulburări digestive, tulburări respiratorii.
Hipomania (mania moderată) se manifestă prin optimism, gândire și vorbire rapidă, nevoie limitată de somn, îndeplinirea corectă a sarcinilor, creativitate crescută sau, din contră, judecată slabă și iritabilitate, hipersexualitate, halucinații sau lipsa iluziilor. Boala poate fi confundată, în mod greșit, cu o stare de fericire. Fără tratament adecvat, hipomania se poate transforma în manie și chiar în depresie.
Depresia se manifestă prin tristețe, lipsa unui scop în viață și a interesului față de activitățile plăcute, letargie și dificultate de adormire, stimă de sine scăzută, dificultăți de concentrare, incapacitate de muncă, gânduri negative legate de viitor (moarte și sinucidere). În timpul ambelor episoade, pot fi sau nu prezente iluziile (ex.: comunicarea cu extratereștri sau deținerea de puteri supranaturale) ori halucinațiile (voci imaginare, "viziuni").
Melancolia este o altă manifestare a bolii, caracterizată prin tristețe, lipsa poftei de mâncare, vorbire șoptită, monosilabică, neliniște, agitație, refuzul de a se mișca, de a comunica, acte impulsive bruște (bolnavii se automutilează, se dau cu capul de pereți, se pot chiar sinucide). Melancolia este o mare urgență medicală psihiatrică.
Se disting două tipuri de tulburare afectivă bipolară, primul caracterizându-se prin cel puțin un episod de manie și unul sau mai multe de depresie sau de hipomanie. Al doilea constă în alternarea episoadelor hipomaniacale cu episoade depresive. Ciclotimia este un tip particular al bolii, caracterizat prin episoade hipomaniacale cu perioade de depresie. Frecvența, durata și intensitatea episoadelor diferă chiar și la același individ. Episoadele maniacale și depresive ale fiecărui ciclu pot să apară la câteva zile, luni sau ani. Schimbări ale dispoziției pot surveni chiar și în decurs de câteva ore sau minute. Episoadele multiple produc leziuni cerebrale ("arderea" neuronilor) care reduc capacitatea cognitivă și de stabilire a relațiilor sociale normale, impactul depresiei fiind mai puternic decât al maniei.
Analizele prin RMN și PET evidențiază faptul că, la bolnavii cu o tulburare bipolară, creierul are o structură diferită de cea a persoanelor sănătoase.
Depresia bipolară este însoțită frecvent de tulburări de anxietate, atacuri de panică, fobie socială, alcoolism, consum de doguri, ceea ce afectează calitatea vieții pacientului și a familiei acestuia. Boala poate fi însoțită și de probleme ale glandei tiroide, tulburări cardiovasculare cauzate de hipercolesterolemie, hiperglicemie și hipertensiune arterială.
Unele studii sugerează riscul crescut pentru cancer la pacienții cu tulburare bipolară.
Boala debutează în jurul vârstei de 25 de ani, dar primele simptome de tip depresiv pot fi prezente între 13 și 18 ani. Uneori boala poate să apară mai târziu sau chiar la bătrânețe.
* Factorii de risc ai bolii sunt: ereditatea (peste două treimi din persoanele cu tulburare bipolară au o rudă apropiată cu tulburare bipolară sau cu depresie), traumele din copilărie, tulburările neurodegenerative (bolile Parkinson, Alzheimer), neoplasmul cerebral, traumele cerebrovasculare, afecțiunile renale, tiroidiene, cardiace, SIDA, diabetul, ateroscleroza, stresul, alergiile alimentare.
Deși toate simptomele nu pot fi complet eliminate, tratamentele pot stabiliza starea de spirit, astfel încât bolnavii să poată duce o viață normală.
* Medicamentele folosite pentru a trata episoadele acute sau în scop profilactic includ stabilizatori ai stării de spirit (timostabilizatoare), antipsihotice (neuroleptice), antidepresive, anticonvulsivante. Tratamentele sunt de lungă durată, cu monitorizare atentă din partea medicului specialist.
* Tratamentele naturale pot fi un ajutor important, prin îmbunătățirea structurii și a activității cerebrale, echilibrarea hormonilor și a neurotransmițătorilor și creșterea eficienței tratamentului medicamentos. Dar ele nu trebuie, în niciun caz, administrate la întâmplare, ci numai după consultarea unui profesionist în acest domeniu care, la rândul lui, trebuie să cunoască în detaliu situația pacientului și a medicației urmate de acesta.
Având la dispoziție peste 250 de tipuri de produse importate de firma noastră de la producători internaționali de prestigiu, medicii Centrului de Medicină Integrativă SECOM pot elabora programe de tratament natural complexe, adaptate situației concrete a bolnavului și în perfectă compatibilitate cu medicamentele administrare pacientului, respectând totodată indicațiile literaturii științifice de specialitate. Pentru o analiză holistică a pacientului, putem efectua o ElectroScanare Interstițială. Testarea prin EIS oferă informații privind starea funcțională a diferitelor organe și riscurile de apariție a unor afecțiuni neurologice, digestive, respiratorii, cardiovasculare, endocrine, imunologice, genito-urinare, metabolice, înainte ca ele să poată fi evidențiate prin analize sanguine sau imagistice. Testarea permite urmărirea evoluției stării de sănătate și a rezultatelor obținute în urma administrării tratamentului complementar natural adecvat.
În cadrul Centrului funcționează un magazin de unde vă puteți procura produsele recomandate. Avantajele achiziționării produselor din magazinele Centrului sunt cardul de fidelitate și promoțiile oferite lunar.