"Aici, cu mine"
- Am ascultat de curând, o piesă nouă şi frumoasă Proconsul, alături de Andra şi Ştefan Bănică Jr. Sunteţi în plină campanie de relansare?
- Într-un fel, da. De ce spun "într-un fel"? Pentru că noi nu am încetat niciodată să cântăm, să lansăm melodii frumoase şi de oarecare succes. Dar acum am hotărât să ne ocupăm cu mai multă atenţie de promovare. Am decis să reluăm discuţiile cu presa la iniţiativa noastră, la fel şi cu fanii, ca să audă lumea din nou ce facem. Am schimbat doar strategia. Nu am lansat albume noi, pentru că nu mai este deloc productiv să scoţi albume în prezent. Lansăm single-uri, melodii individuale. Chiar dacă avem material pentru mai multe albume, nu merită costurile imprimării şi distribuirii unui disc întreg. Iar acum a venit rândul acestei melodii, "Aici, cu mine", în care cântăm alături de Andra şi Ştefan Bănică Jr.
- În toată perioada asta, cât aţi fost daţi dispăruţi, voi aţi avut concerte?
- Bineînţeles! Avem în medie un număr de o sută treizeci de concerte pe an, neschimbate de la formarea trupei. Chiar am făcut un bilanţ anul acesta, iar după şaisprezece ani de existenţă, aceasta este media anuală a concertelor noastre. Deloc mică. Iată dovada că nu am stat degeaba niciodată. Faptul că ziarele nu au scris despre noi înseamnă doar că politicul şi alte "fapte de presă" ne-au luat faţa, cum se zice.
- 16 ani de Proconsul... Este ceva! Cum poate rezista o trupă atâta timp în vremuri atât de instabile ca cele în care trăim?
- Trupele nu mai rezistă, pentru că ajung ca membrii lor să fie legaţi doar de partea financiară a acestei meserii. Noi nu am fost şi nu suntem aşa. Pe noi ne leagă mult mai multe lucruri, majoritatea bune, deşi am avut, ca în orice "căsnicie" de durată, şi neînţelegeri. Chiar am zis că anul acesta este "sweet sixteen", expresia care defineşte dulcele moment dintre copilărie şi adolescenţă, maturizarea, cu bune şi cu mai puţin bune. O trupă nu poate rezista nici doi ani, dacă pe oamenii din ea nu-i leagă valori comune, idealuri comune şi, nu în ultimul rând, plăcerea adevărată de a cânta împreună. Noi nu am fost colegi de şcoală sau prieteni din copilărie, aşa cum se întâmplă de obicei în trupele longevive, dar ne-am cunoscut într-un moment care ne-a unit. Cântam în Suedia, pe vapoare, departe de casă, pentru a ne câştiga existenţa. Ne-am jurat de atunci că vom face o trupă, odată întorşi acasă, o trupă românească, pentru români. Aşa a apărut trupa Proconsul. Cred că dorinţa aceasta ne-a şi determinat ca, după atâţia ani, să cântăm tot numai în română, tot pentru oamenii noştri. Nu ne-a interesat niciodată cu adevărat o promovare în afara ţării, iar acum, cu atât mai puţin.
"Exclusiv muzică. Da, se poate!"
De la stânga la dreapta: Traian, Robert, Bodo, Dragoş, Vali
- Şi aţi reuşit să "supravieţuiţi" numai din muzică?
- Da, până acum am reuşit să trăim exclusiv din muzică. Bodo este singurul care de anul acesta a devenit asociat la un restaurant. În rest, doar muzică şi studio. Faptul că avem studioul nostru ne ajută mult, pentru că putem înregistra fără să ne coste nimic şi, în plus, îl închiriem şi altora, iar asta ne aduce un câştig suplimentar. Dacă nu îţi doreşti palate, vile, maşini de ultimă generaţie, tot felul de prostii din astea, poţi trăi fericit şi absolut decent din meseria pe care o iubeşti. Nu ai nevoie de compromisuri. Suntem binecuvântaţi de Dumnezeu, cu chiar mai mult decât ne trebuie.
- Ai spus că nu vă interesează succesul în afara ţării. De ce? Vă simţiţi obosiţi sau... bătrâni?
- Dacă la vremea când am format trupa voiam să avem succes nebun în România, de câţiva ani ne-am dat seama că am realizat acest lucru şi am restrâns cercul preocupărilor noastre. Ne-am întemeiat familii, avem copii. Am ajuns la vârsta la care tragem mult acasă, spre "cuiburi". Suntem cu toţii fericiţi şi mulţumiţi. Chiar dacă suntem nevoiţi să plecăm destul de des de acasă, din cauza concertelor, ne bucurăm de foarte multă înţelegere în familie.
Muzica uneşte inimi
Veselie alături de Andra
- Îţi pun o întrebare mai delicată: în ultimii ani s-a scris mult despre voi în presă, şi nu totdeauna de bine, în legătură cu faptul că tu, Bodo şi Robert aţi devenit neoprotestanţi...
- Da, pentru că este surprinzător pentru oameni, mai ales pentru cei care se "hrănesc" cu senzaţional, să vadă o trupă pop-rock, de succes la un moment dat, că alege să se aplece spre latura spirituală. Noi am fost întrebaţi şi am răspuns. Nu am încercat să facem mare tam-tam cu trecerea noastră la neoprotestanţi, de fapt cel mai mult s-a scris aşa, la persoana a treia, fără să fim noi cu adevărat intervievaţi pe această temă...
- O fac eu, acum. De ce aţi ales să vă schimbaţi credinţa? S-a întâmplat ceva în vieţile voastre? Cum se împacă pocăinţa şi viaţa de rock star?
- A fi pocăit a devenit un cuvânt peiorativ. "Uite la acela, s-a pocăit!", se spune. Un motiv în plus să fie destul de greu să împaci aceste două lumi. Noi încercăm să ne smerim, să-L punem pe Dumnezeu în prim-plan în concertele noastre. Uneori reuşim, alteori nu. Suntem atenţi la ceea ce spunem, versurile melodiilor noastre au mesaje pozitive. Asta îţi spun, din punctul nostru de vedere. Problema este alta. Problema este că suntem judecaţi din toate părţile. Unii spun că dacă ne-am pocăit ar trebui să stăm cu cenuşă în cap, într-un colţ, alţii spun că nu vin la concerte de pocăiţi. Eu spun că toată lumea e binevenită. Îi aşteptăm pe toţi.
- Aţi avut de pierdut profesional odată cu alegerea voastră? Românii nu au învăţat încă să fie foarte toleranţi...
În studio, cu Ştefan
- Şi este surprinzător, mai ales că românii sunt creştini, iar creştinismul ar trebui să însemne în primul rând toleranţă. Dar să ştii că zidul de care ne-am izbit nu a fost numai din partea ortodocşilor, şi neoprotestanţii ne-au arătat cu degetul. Unii pentru că ne-am pocăit, ceilalţi pentru că nu suntem suficient de pocăiţi. Dar iată-ne supravieţuind, având vieţi liniştite, carieră, concerte, colaborări... Revenind la întrebarea ta, da!, foarte mult am avut de pierdut. Dar la final, beneficiile sunt mult mai mari decât sacrificiile. Nu ne trebuie multe lucruri, atâta timp cât suntem bine cu familiile noastre, copiii ne sunt sănătoşi, isteţi, primii pe la ei prin clase...
- Dragoş, cine vă iubeşte pentru muzica voastră, unde vă poate vedea?
- Nu trebuie decât să vizionaţi site-ul nostru, www.proconsul.com. ro, unde sunt toate datele actualizate. Avem tot felul de proiecte, acţiuni sociale. Vom continua la mare seria de concerte "Fii star alături de Proconsul", în care oricine vrea să cânte pe scenă alături de Bodo, o poate face. Anul trecut am avut, în staţiunea Jupiter, zece astfel de spectacole, cu mare distracţie şi voie bună. Am şi râs, dar am descoperit şi vreo două voci foarte frumoase, care i-au ţinut bine piept lui Bodo. Referitor la colaborări, am fost reticenţi la ele în trecut, dar de când avem studio şi ne trece foarte multă lume pragul, ni s-au deschis şi nouă ochii, am văzut că multe piese frumoase de-ale noastre se potrivesc cu alte voci foarte bune de la noi. Şi colaborarea cu Andra şi Ştefan s-a născut din dorinţa de a arăta că nu există bariere de vârstă şi gusturi, când e vorba de muzică. Fiecare dintre noi vine din stiluri total diferite, avem public cu totul diferit, dar iată că muzica uneşte inimi. Am un prieten care spune mereu că abia după patruzeci de ani începe distracţia. Are dreptate, pentru că până la vârsta asta, ar trebui să ştim deja ce vrem în viaţă, să avem o familie, o meserie, să mai terminăm cu
Fără oprire de 16 ani
Componenţa trupei "Proconsul"
- Dragoş Dincă - chitară, vocal
- Bogdan Marin Bodo - vocal
- Traian Ursache - bass
- Robert Anghelescu -clape
- Valentin Petricenco - tobe
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
