1. Fugă din calea justiţiei.
2. O retragere, pe vârfuri, de la putere, prin înţelegere cu Klaus Iohannis.
- Lectura recentelor evenimente politice trebuie să pornească de la faptul că ancheta DNA în dosarul de fals, uz de fals, spălare de bani şi evaziune fiscală pe numele lui Victor Ponta nu poate fi blocată de Parlament, pentru că se referă la fapte din perioada în care Victor Ponta era simplu avocat, nu demnitar. Confruntat cu inevitabilitatea anchetei, a trimiterii în judecată şi probabil a unei condamnări penale, premierul a ales să fugă din ţară, pretextând o urgenţă medicală prea puţin convingătoare, căci nu există niciun document medical oficial emis în România, care să recomande operaţia în străinătate. Pe de altă parte, zeci de mii de români au fost operaţi în ţară pentru probleme asemănătoare. În plus, când toată comunicarea se face unilateral, de către premierul-pacient, pe facebook, nu instituţional, prin guvern, atunci este limpede că avem de a face cu o acţiune individuală a lui Victor Ponta, dictată de interesele sale de supravieţuire, iar conţinutul comunicării este cel care-i convine premierului şi nu este susţinut de documente. Ce scuză mai poate avea domnul Ponta să rămână la Istanbul după ce s-a externat? Sunt sigură că SMURD ar găsi un avion cu dotările necesare pentru a-l aduce în ţară. Dar dacă se întoarce în România, nu poate scăpa de ancheta DNA. Este o problemă pe care încă nu a rezolvat-o. Între timp, Victor Ponta a devenit un albatros mort, care atârnă de gâtul unui partid izbit la rândul său din toate părţile de justiţie, partid care are acum tot interesul să scape de el, pentru a avea o minimă şansă la alegerile din 2016. Aici intră în scenă controversatul general Oprea, premier interimar, care şi-a schimbat radical discursul, devenind apărător al statului de drept şi al orientării euro-atlantice, după cum s-a văzut în momentul votului din Parlament asupra strategiei de securitate naţională, pe care o parte din membrii coaliţiei de guvernare a încercat s-o saboteze. Sunt destule indicii că domnul Oprea intenţionează să preia PSD, probabil printr-o fuziune cu UNPR, şi să-l transforme într-un partid frecventabil în UE şi NATO, cu care să poată obţine un scor bun la alegerile de anul viitor. Nu ştim încă dacă doreşte să rămână premier sau dacă pregăteşte terenul pentru George Maior. Ascensiunea acestuia din urmă va diminua însă drastic şansele PNL de a câştiga alegerile din 2016, ceea ce ar trebui să-l îngrijoreze pe Klaus Iohannis. Dar, în loc să preia iniţiativa comunicării publice într-un moment de criză politică, chiar de vid de putere, să condamne, ca om de stat responsabil, demersul inacceptabil al unui premier anchetat penal, şeful statului a preferat să se ducă la teatru, acceptând pasiv faptul împlinit în faţa căruia l-a pus Victor Ponta şi deschizându-i generalului Oprea calea spre putere. Să fie complicitate sau calcul politic pe termen lung? Nu ştim, pentru că ultimul lucru care îl interesează pe preşedinte este comunicarea cu cetăţenii. Ne întrebăm deci din nou dacă tace din complicitate cu PSD sau din calcul.
- "Români, treceţi Prutul cu buletinele!" - Basarabia a ridicat paşapoartele pentru membrii UE. Există ceva pozitiv în hotărârea aceasta?
- Singurii beneficiari ai ridicării restricţiilor la trecerea frontierei spre Republica Moldova sunt locuitorii din zonele de graniţă, care au rude pe ambele maluri ale Prutului şi care aveau adesea dificultăţi în obţinerea documentelor de călătorie. În rest, majoritatea românilor care doreau să călătorească în Republica Moldova deţin deja paşapoarte şi nu cred că ne putem aştepta la un flux masiv de români nerăbdători să-i viziteze pe fraţii lor de peste Prut. Vremea podurilor de flori a trecut, iar entuziasmul pentru o extrem de ipotetică unire a României cu Republica Moldova este restrâns la un grup foarte redus de persoane, atât în România, cât şi în Republica Moldova. Totodată, dacă Traian Băsescu s-a implicat activ, în perioada celor două mandate, în sprijinirea traseului european al Republicii Moldova, succesorul său nu manifestă absolut niciun fel de preocupare pentru soarta românilor de dincolo de Prut. Pe de altă parte, nu-mi amintesc de vreun grup de cetăţeni sau de vreo ONG care să-i fi cerut preşedintelui Iohannis să sprijine forţele pro-europene şi pro-româneşti din Republica Moldova. Ne întrebăm dacă şeful statului ignoră Moldova pentru că nu înţelege - şi nu-i place - politica externă, pentru că nu are nici o viziune în acest domeniu, pentru că nu-l interesează câtuşi de puţin soarta Republicii Moldova şi nu are afinităţi emoţionale cu istoria românilor basarabeni (ceea ce este foarte probabil), sau pentru că nu vrea să-l supere pe Vladimir Putin.
Dacă este să fim pragmatici, şi nu sentimentali, trebuie să spunem că nici fraţii noştri de peste Prut nu-şi doresc unirea cu România - sau, mai exact, foarte puţini o doresc. România este pentru mulţi dintre ei doar o poartă către UE şi nu o destinaţie finală, chiar dacă sunt destui care lucrează şi la noi. Totodată, după cum au arătat recentele alegeri locale, sistemul politic este în degringoladă, iar opţiunea pro-europeană slabă: nici un partid politic nu a obţinut peste 20% din voturi, iar alegătorii nu s-au sfiit să aleagă la Bălţi, un primar pro-rus, iar la Orhei, un bancher cercetat penal pentru devalizarea a trei bănci. Scandalul devalizării băncilor a dus la îngheţarea sprijinului financiar acordat de UE şi Banca Mondială, iar ţara riscă să intre în incapacitate de plată. Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, este o figură luminoasă, dar solitară. Este greu să ne mândrim cu o astfel de soră - şi este complicat s-o ajutăm, mai ales cu elitele noastre politice corupte şi lipsite de viziune. Putem însă, desigur, să o vizităm oricând, numai cu buletinul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
