1. Fugă din calea justiției.
2. O retragere, pe vârfuri, de la putere, prin înțelegere cu Klaus Iohannis.
- Lectura recentelor evenimente politice trebuie să pornească de la faptul că ancheta DNA în dosarul de fals, uz de fals, spălare de bani și evaziune fiscală pe numele lui Victor Ponta nu poate fi blocată de Parlament, pentru că se referă la fapte din perioada în care Victor Ponta era simplu avocat, nu demnitar. Confruntat cu inevitabilitatea anchetei, a trimiterii în judecată și probabil a unei condamnări penale, premierul a ales să fugă din țară, pretextând o urgență medicală prea puțin convingătoare, căci nu există niciun document medical oficial emis în România, care să recomande operația în străinătate. Pe de altă parte, zeci de mii de români au fost operați în țară pentru probleme asemănătoare. În plus, când toată comunicarea se face unilateral, de către premierul-pacient, pe facebook, nu instituțional, prin guvern, atunci este limpede că avem de a face cu o acțiune individuală a lui Victor Ponta, dictată de interesele sale de supraviețuire, iar conținutul comunicării este cel care-i convine premierului și nu este susținut de documente. Ce scuză mai poate avea domnul Ponta să rămână la Istanbul după ce s-a externat? Sunt sigură că SMURD ar găsi un avion cu dotările necesare pentru a-l aduce în țară. Dar dacă se întoarce în România, nu poate scăpa de ancheta DNA. Este o problemă pe care încă nu a rezolvat-o. Între timp, Victor Ponta a devenit un albatros mort, care atârnă de gâtul unui partid izbit la rândul său din toate părțile de justiție, partid care are acum tot interesul să scape de el, pentru a avea o minimă șansă la alegerile din 2016. Aici intră în scenă controversatul general Oprea, premier interimar, care și-a schimbat radical discursul, devenind apărător al statului de drept și al orientării euro-atlantice, după cum s-a văzut în momentul votului din Parlament asupra strategiei de securitate națională, pe care o parte din membrii coaliției de guvernare a încercat s-o saboteze. Sunt destule indicii că domnul Oprea intenționează să preia PSD, probabil printr-o fuziune cu UNPR, și să-l transforme într-un partid frecventabil în UE și NATO, cu care să poată obține un scor bun la alegerile de anul viitor. Nu știm încă dacă dorește să rămână premier sau dacă pregătește terenul pentru George Maior. Ascensiunea acestuia din urmă va diminua însă drastic șansele PNL de a câștiga alegerile din 2016, ceea ce ar trebui să-l îngrijoreze pe Klaus Iohannis. Dar, în loc să preia inițiativa comunicării publice într-un moment de criză politică, chiar de vid de putere, să condamne, ca om de stat responsabil, demersul inacceptabil al unui premier anchetat penal, șeful statului a preferat să se ducă la teatru, acceptând pasiv faptul împlinit în fața căruia l-a pus Victor Ponta și deschizându-i generalului Oprea calea spre putere. Să fie complicitate sau calcul politic pe termen lung? Nu știm, pentru că ultimul lucru care îl interesează pe președinte este comunicarea cu cetățenii. Ne întrebăm deci din nou dacă tace din complicitate cu PSD sau din calcul.
- "Români, treceți Prutul cu buletinele!" - Basarabia a ridicat pașapoartele pentru membrii UE. Există ceva pozitiv în hotărârea aceasta?
- Singurii beneficiari ai ridicării restricțiilor la trecerea frontierei spre Republica Moldova sunt locuitorii din zonele de graniță, care au rude pe ambele maluri ale Prutului și care aveau adesea dificultăți în obținerea documentelor de călătorie. În rest, majoritatea românilor care doreau să călătorească în Republica Moldova dețin deja pașapoarte și nu cred că ne putem aștepta la un flux masiv de români nerăbdători să-i viziteze pe frații lor de peste Prut. Vremea podurilor de flori a trecut, iar entuziasmul pentru o extrem de ipotetică unire a României cu Republica Moldova este restrâns la un grup foarte redus de persoane, atât în România, cât și în Republica Moldova. Totodată, dacă Traian Băsescu s-a implicat activ, în perioada celor două mandate, în sprijinirea traseului european al Republicii Moldova, succesorul său nu manifestă absolut niciun fel de preocupare pentru soarta românilor de dincolo de Prut. Pe de altă parte, nu-mi amintesc de vreun grup de cetățeni sau de vreo ONG care să-i fi cerut președintelui Iohannis să sprijine forțele pro-europene și pro-românești din Republica Moldova. Ne întrebăm dacă șeful statului ignoră Moldova pentru că nu înțelege - și nu-i place - politica externă, pentru că nu are nici o viziune în acest domeniu, pentru că nu-l interesează câtuși de puțin soarta Republicii Moldova și nu are afinități emoționale cu istoria românilor basarabeni (ceea ce este foarte probabil), sau pentru că nu vrea să-l supere pe Vladimir Putin.
Dacă este să fim pragmatici, și nu sentimentali, trebuie să spunem că nici frații noștri de peste Prut nu-și doresc unirea cu România - sau, mai exact, foarte puțini o doresc. România este pentru mulți dintre ei doar o poartă către UE și nu o destinație finală, chiar dacă sunt destui care lucrează și la noi. Totodată, după cum au arătat recentele alegeri locale, sistemul politic este în degringoladă, iar opțiunea pro-europeană slabă: nici un partid politic nu a obținut peste 20% din voturi, iar alegătorii nu s-au sfiit să aleagă la Bălți, un primar pro-rus, iar la Orhei, un bancher cercetat penal pentru devalizarea a trei bănci. Scandalul devalizării băncilor a dus la înghețarea sprijinului financiar acordat de UE și Banca Mondială, iar țara riscă să intre în incapacitate de plată. Primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, este o figură luminoasă, dar solitară. Este greu să ne mândrim cu o astfel de soră - și este complicat s-o ajutăm, mai ales cu elitele noastre politice corupte și lipsite de viziune. Putem însă, desigur, să o vizităm oricând, numai cu buletinul.