Austria, aroganţă scăpătată

O ştire ameţitoare a stârnit, zilele aces­tea, revolta românilor: ministrul de Externe austriac, Sebastian Kurz, un tânăr arătos, din stirpea celor care au mai făcut o dată, pe timpul bunicilor noştri, gloria extremei drepte euro­pene din spaţiul germanic, a lan­sat un atac discriminatoriu anti-ro­mâ­nesc.

D-l Kurz, se­condat de mi­nis­trul Familiei, Sophie Kar­ma­sin, este în­gri­jorat că sta­tul aus­triac le plă­teşte celor câ­teva mii de copii ai româ­ni­lor care lucrează legal în Aus­tria "imensa sumă" de 160 de euro, ca alocaţie lunară. Herr Bundes­minister crede că suma "corectă" ce li se cade fa­mi­liilor de români care-şi plătesc taxele şi im­po­zitele la Finanzamt, la fel ca orice cetă­ţean austriac, ar trebui să fie egală cu suma pri­mită în România, adică vreo 20 de euro. Domnia sa face vorbire politi­cia­nistă des­pre o "reformare a sistemului de alo­caţii" co­­munitar în general, dar îi nu­meşte numai pe români, deşi aceştia se află pe locul al cin­cilea ca beneficiari de alo­ca­ţii, după un­guri, slovaci, polonezi şi sloveni. Răspunsul Ministerului de Externe de la Bucureşti nu s-a lăsat aşteptat: "Ministerul Ro­mân de Ex­terne apreciază că ampli­fi­carea, în mod ar­tificial, în contextul ale­ge­rilor regionale din Austria, a unor astfel de po­ziţionări, ris­că să-i transforme pe cetă­ţe­nii români în vic­time ale unei dispute po­litice interne şi, în acelaşi timp, să afecteze relaţiile bila­terale româno-austriece". Fe­de­raţia aso­ciaţiilor de români din Europa (FADERE) spune, însă, ceea ce MAE n-a putut spune, din diverse raţiuni: "În locul pădurilor din România, Austria vrea să taie alocaţiile copiilor ro­mâni". Nu ne-ar mira să fie chiar aşa. De-a lungul istoriei, există nenumărate situaţii în care stăpânirea austriacă, impe­rială sau re­publicană, a adus românilor un lung şir de epoci nefericite. Când a putut, Austria a tras toate foloasele de pe urma bogăţiilor româ­neşti. A supt, pe vremea imperiului, grâne, aur, argint, cupru, ape minerale, iar mai re­cent, a atacat pă­du­rile şi petrolul... Fără Ro­mânia, Austria ar fi astăzi probabil, în criză, fie din lipsa pie­ţei de desfacere, fie a ma­te­riilor prime. Ar fi la coada ţărilor dezvoltate din UE. Ca re­por­ter, îmi amintesc de vre­mu­rile aro­ganţei aus­triece maxime, când, spre exemplu, leul ro­mânesc nu era nici măcar afişat în vitri­nele băncilor din Viena. Astăzi, e drept, pre­ţurile în magazinele H&M sunt afişate, pe Mariahilferstrasse, în euro şi în lei, semn că turiştii români au îmbogăţit multe afaceri vieneze. În cabinele telefo­ni­ce, nu era afişat prefixul României, de parcă ţara noastră nici n-ar fi existat. La Kunst­istoriches Mu­seum din Viena, decenii în­tregi, turiştii de pretutindeni au putut admira un tezaur din aur colosal, descoperit la Sân­nicolau Mare. Ce au scris, pe vitrinele fe­recate, politrucii anti-români ai muzeului? "Tezaurul de la Sânnicolau Mare, Bulgaria". Mă gândesc, în fine, la OMW, o companie de stat regio­na­lă, necunoscută dincolo de gra­niţele ţă­rilor vecine. Astăzi, graţie lo­vi­tu­rii pe care a dat-o sub guvernul Năstase, OMW este o com­panie de talie europeană şi un com­petitor internaţional, cu un profit ma­xim anual de aproape 1 miliard de euro, nu­mai în România. Măcar atât să aveţi în min­te, domnule ministru Kurz, d-nă ministru Kar­ma­sin: că banii aceia, pe care îi acordaţi fa­mi­liilor de români, sunt produşi în Ro­mâ­nia, din taxele pe care statul austriac le ia de la companiile de petrol, lemn, zahăr, be­re, ca­fea şi ciocolată, deschise la noi. Sun­tem bucu­roşi că Austria este principalul in­ves­titor străin, dar nu vă fie teamă, românii nu v-au rămas datori ni­ciodată. Şi este foarte probabil că alocaţiile pe care le acor­daţi as­tăzi îi hrănesc pe aus­tri­ecii-români de mâi­ne, care vor dărui ceva mai multă ima­gi­na­ţie, creativitate şi toleranţă latină, în me­­­diile cazone, uneori, şi de o aroganţă scă­­pă­tată, ale Vienei republicane.