D-l Kurz, secondat de ministrul Familiei, Sophie Karmasin, este îngrijorat că statul austriac le plăteşte celor câteva mii de copii ai românilor care lucrează legal în Austria "imensa sumă" de 160 de euro, ca alocaţie lunară. Herr Bundesminister crede că suma "corectă" ce li se cade familiilor de români care-şi plătesc taxele şi impozitele la Finanzamt, la fel ca orice cetăţean austriac, ar trebui să fie egală cu suma primită în România, adică vreo 20 de euro. Domnia sa face vorbire politicianistă despre o "reformare a sistemului de alocaţii" comunitar în general, dar îi numeşte numai pe români, deşi aceştia se află pe locul al cincilea ca beneficiari de alocaţii, după unguri, slovaci, polonezi şi sloveni. Răspunsul Ministerului de Externe de la Bucureşti nu s-a lăsat aşteptat: "Ministerul Român de Externe apreciază că amplificarea, în mod artificial, în contextul alegerilor regionale din Austria, a unor astfel de poziţionări, riscă să-i transforme pe cetăţenii români în victime ale unei dispute politice interne şi, în acelaşi timp, să afecteze relaţiile bilaterale româno-austriece". Federaţia asociaţiilor de români din Europa (FADERE) spune, însă, ceea ce MAE n-a putut spune, din diverse raţiuni: "În locul pădurilor din România, Austria vrea să taie alocaţiile copiilor români". Nu ne-ar mira să fie chiar aşa. De-a lungul istoriei, există nenumărate situaţii în care stăpânirea austriacă, imperială sau republicană, a adus românilor un lung şir de epoci nefericite. Când a putut, Austria a tras toate foloasele de pe urma bogăţiilor româneşti. A supt, pe vremea imperiului, grâne, aur, argint, cupru, ape minerale, iar mai recent, a atacat pădurile şi petrolul... Fără România, Austria ar fi astăzi probabil, în criză, fie din lipsa pieţei de desfacere, fie a materiilor prime. Ar fi la coada ţărilor dezvoltate din UE. Ca reporter, îmi amintesc de vremurile aroganţei austriece maxime, când, spre exemplu, leul românesc nu era nici măcar afişat în vitrinele băncilor din Viena. Astăzi, e drept, preţurile în magazinele H&M sunt afişate, pe Mariahilferstrasse, în euro şi în lei, semn că turiştii români au îmbogăţit multe afaceri vieneze. În cabinele telefonice, nu era afişat prefixul României, de parcă ţara noastră nici n-ar fi existat. La Kunstistoriches Museum din Viena, decenii întregi, turiştii de pretutindeni au putut admira un tezaur din aur colosal, descoperit la Sânnicolau Mare. Ce au scris, pe vitrinele ferecate, politrucii anti-români ai muzeului? "Tezaurul de la Sânnicolau Mare, Bulgaria". Mă gândesc, în fine, la OMW, o companie de stat regională, necunoscută dincolo de graniţele ţărilor vecine. Astăzi, graţie loviturii pe care a dat-o sub guvernul Năstase, OMW este o companie de talie europeană şi un competitor internaţional, cu un profit maxim anual de aproape 1 miliard de euro, numai în România. Măcar atât să aveţi în minte, domnule ministru Kurz, d-nă ministru Karmasin: că banii aceia, pe care îi acordaţi familiilor de români, sunt produşi în România, din taxele pe care statul austriac le ia de la companiile de petrol, lemn, zahăr, bere, cafea şi ciocolată, deschise la noi. Suntem bucuroşi că Austria este principalul investitor străin, dar nu vă fie teamă, românii nu v-au rămas datori niciodată. Şi este foarte probabil că alocaţiile pe care le acordaţi astăzi îi hrănesc pe austriecii-români de mâine, care vor dărui ceva mai multă imaginaţie, creativitate şi toleranţă latină, în mediile cazone, uneori, şi de o aroganţă scăpătată, ale Vienei republicane.
Austria, aroganţă scăpătată
O ştire ameţitoare a stârnit, zilele acestea, revolta românilor: ministrul de Externe austriac, Sebastian Kurz, un tânăr arătos, din stirpea celor care au mai făcut o dată, pe timpul bunicilor noştri, gloria extremei drepte europene din spaţiul germanic, a lansat un atac discriminatoriu anti-românesc.
D-l Kurz, secondat de ministrul Familiei, Sophie Karmasin, este îngrijorat că statul austriac le plăteşte celor câteva mii de copii ai românilor care lucrează legal în Austria "imensa sumă" de 160 de euro, ca alocaţie lunară. Herr Bundesminister crede că suma "corectă" ce li se cade familiilor de români care-şi plătesc taxele şi impozitele la Finanzamt, la fel ca orice cetăţean austriac, ar trebui să fie egală cu suma primită în România, adică vreo 20 de euro. Domnia sa face vorbire politicianistă despre o "reformare a sistemului de alocaţii" comunitar în general, dar îi numeşte numai pe români, deşi aceştia se află pe locul al cincilea ca beneficiari de alocaţii, după unguri, slovaci, polonezi şi sloveni. Răspunsul Ministerului de Externe de la Bucureşti nu s-a lăsat aşteptat: "Ministerul Român de Externe apreciază că amplificarea, în mod artificial, în contextul alegerilor regionale din Austria, a unor astfel de poziţionări, riscă să-i transforme pe cetăţenii români în victime ale unei dispute politice interne şi, în acelaşi timp, să afecteze relaţiile bilaterale româno-austriece". Federaţia asociaţiilor de români din Europa (FADERE) spune, însă, ceea ce MAE n-a putut spune, din diverse raţiuni: "În locul pădurilor din România, Austria vrea să taie alocaţiile copiilor români". Nu ne-ar mira să fie chiar aşa. De-a lungul istoriei, există nenumărate situaţii în care stăpânirea austriacă, imperială sau republicană, a adus românilor un lung şir de epoci nefericite. Când a putut, Austria a tras toate foloasele de pe urma bogăţiilor româneşti. A supt, pe vremea imperiului, grâne, aur, argint, cupru, ape minerale, iar mai recent, a atacat pădurile şi petrolul... Fără România, Austria ar fi astăzi probabil, în criză, fie din lipsa pieţei de desfacere, fie a materiilor prime. Ar fi la coada ţărilor dezvoltate din UE. Ca reporter, îmi amintesc de vremurile aroganţei austriece maxime, când, spre exemplu, leul românesc nu era nici măcar afişat în vitrinele băncilor din Viena. Astăzi, e drept, preţurile în magazinele H&M sunt afişate, pe Mariahilferstrasse, în euro şi în lei, semn că turiştii români au îmbogăţit multe afaceri vieneze. În cabinele telefonice, nu era afişat prefixul României, de parcă ţara noastră nici n-ar fi existat. La Kunstistoriches Museum din Viena, decenii întregi, turiştii de pretutindeni au putut admira un tezaur din aur colosal, descoperit la Sânnicolau Mare. Ce au scris, pe vitrinele ferecate, politrucii anti-români ai muzeului? "Tezaurul de la Sânnicolau Mare, Bulgaria". Mă gândesc, în fine, la OMW, o companie de stat regională, necunoscută dincolo de graniţele ţărilor vecine. Astăzi, graţie loviturii pe care a dat-o sub guvernul Năstase, OMW este o companie de talie europeană şi un competitor internaţional, cu un profit maxim anual de aproape 1 miliard de euro, numai în România. Măcar atât să aveţi în minte, domnule ministru Kurz, d-nă ministru Karmasin: că banii aceia, pe care îi acordaţi familiilor de români, sunt produşi în România, din taxele pe care statul austriac le ia de la companiile de petrol, lemn, zahăr, bere, cafea şi ciocolată, deschise la noi. Suntem bucuroşi că Austria este principalul investitor străin, dar nu vă fie teamă, românii nu v-au rămas datori niciodată. Şi este foarte probabil că alocaţiile pe care le acordaţi astăzi îi hrănesc pe austriecii-români de mâine, care vor dărui ceva mai multă imaginaţie, creativitate şi toleranţă latină, în mediile cazone, uneori, şi de o aroganţă scăpătată, ale Vienei republicane.
D-l Kurz, secondat de ministrul Familiei, Sophie Karmasin, este îngrijorat că statul austriac le plăteşte celor câteva mii de copii ai românilor care lucrează legal în Austria "imensa sumă" de 160 de euro, ca alocaţie lunară. Herr Bundesminister crede că suma "corectă" ce li se cade familiilor de români care-şi plătesc taxele şi impozitele la Finanzamt, la fel ca orice cetăţean austriac, ar trebui să fie egală cu suma primită în România, adică vreo 20 de euro. Domnia sa face vorbire politicianistă despre o "reformare a sistemului de alocaţii" comunitar în general, dar îi numeşte numai pe români, deşi aceştia se află pe locul al cincilea ca beneficiari de alocaţii, după unguri, slovaci, polonezi şi sloveni. Răspunsul Ministerului de Externe de la Bucureşti nu s-a lăsat aşteptat: "Ministerul Român de Externe apreciază că amplificarea, în mod artificial, în contextul alegerilor regionale din Austria, a unor astfel de poziţionări, riscă să-i transforme pe cetăţenii români în victime ale unei dispute politice interne şi, în acelaşi timp, să afecteze relaţiile bilaterale româno-austriece". Federaţia asociaţiilor de români din Europa (FADERE) spune, însă, ceea ce MAE n-a putut spune, din diverse raţiuni: "În locul pădurilor din România, Austria vrea să taie alocaţiile copiilor români". Nu ne-ar mira să fie chiar aşa. De-a lungul istoriei, există nenumărate situaţii în care stăpânirea austriacă, imperială sau republicană, a adus românilor un lung şir de epoci nefericite. Când a putut, Austria a tras toate foloasele de pe urma bogăţiilor româneşti. A supt, pe vremea imperiului, grâne, aur, argint, cupru, ape minerale, iar mai recent, a atacat pădurile şi petrolul... Fără România, Austria ar fi astăzi probabil, în criză, fie din lipsa pieţei de desfacere, fie a materiilor prime. Ar fi la coada ţărilor dezvoltate din UE. Ca reporter, îmi amintesc de vremurile aroganţei austriece maxime, când, spre exemplu, leul românesc nu era nici măcar afişat în vitrinele băncilor din Viena. Astăzi, e drept, preţurile în magazinele H&M sunt afişate, pe Mariahilferstrasse, în euro şi în lei, semn că turiştii români au îmbogăţit multe afaceri vieneze. În cabinele telefonice, nu era afişat prefixul României, de parcă ţara noastră nici n-ar fi existat. La Kunstistoriches Museum din Viena, decenii întregi, turiştii de pretutindeni au putut admira un tezaur din aur colosal, descoperit la Sânnicolau Mare. Ce au scris, pe vitrinele ferecate, politrucii anti-români ai muzeului? "Tezaurul de la Sânnicolau Mare, Bulgaria". Mă gândesc, în fine, la OMW, o companie de stat regională, necunoscută dincolo de graniţele ţărilor vecine. Astăzi, graţie loviturii pe care a dat-o sub guvernul Năstase, OMW este o companie de talie europeană şi un competitor internaţional, cu un profit maxim anual de aproape 1 miliard de euro, numai în România. Măcar atât să aveţi în minte, domnule ministru Kurz, d-nă ministru Karmasin: că banii aceia, pe care îi acordaţi familiilor de români, sunt produşi în România, din taxele pe care statul austriac le ia de la companiile de petrol, lemn, zahăr, bere, cafea şi ciocolată, deschise la noi. Suntem bucuroşi că Austria este principalul investitor străin, dar nu vă fie teamă, românii nu v-au rămas datori niciodată. Şi este foarte probabil că alocaţiile pe care le acordaţi astăzi îi hrănesc pe austriecii-români de mâine, care vor dărui ceva mai multă imaginaţie, creativitate şi toleranţă latină, în mediile cazone, uneori, şi de o aroganţă scăpătată, ale Vienei republicane.
Alte articole din acest numar
- Când datornicii ajung la butoane
- Prof. univ. dr. PAUL DOBRESCU - "În fiecare an din ultimele trei secole, Rusia s-a extins teritorial, în medie, cu o suprafaţă echivalentă cu cea a Olandei!"
- Duminica tatălui