După ce Alexis Tsipras a câştigat alegerile cu formaţiunea sa de stânga, "Syriza", promiţându-le elenilor că-i va scăpa de austeritate, el a început un joc de-a şoarecele şi pisica. A început să-i refuze pe creditorii europeni ai ţării sale, respingându-le reformele propuse, iar aceştia i-au blocat ultima tranşă, din uriaşul împrumut de 240 de miliarde. Dar Grecia are nevoie de bani ca să-şi restituie ratele la FMI. Singură nu poate şi, probabil, nici nu va putea ceva timp de acum încolo. E silită să se împrumute ca să plătească alte împrumuturi. Şi cum investitorii privaţi nu-i mai dau un sfanţ, singura ei şansă e să întindă mâna la FMI şi Uniunea Europeană. Asta ştie şi Alexis Tsipras, care îi ameninţă, însă, pe europeni, cu o nouă criză, care se va declanşa în toată Europa şi, probabil, şi în lume, dacă ţara sa va da faliment. Boala datoriilor greceşti s-ar putea întinde şi la Portugalia, Spania sau, în cel mai rău caz, la Italia, ţări mult prea mari pentru a fi salvate. Investitorii, speriaţi că şi-au pierdut banii în Grecia, vor înceta să le mai finanţeze şi îi vom vedea pe spanioli în situaţia grecilor. Vreţi asta?, îi ameninţă mereu Tsipras pe oficialii de la Bruxelles. Dacă nu, atunci daţi-ne bani în continuare! Mulţi şi, mai ales, fără condiţii! Dar câţi şi până când, pare să spună Angela Merkel, ştiind că ţara sa are de încasat de la greci împrumuturi de peste 35 de miliarde de euro. Iar Franţa e în aceeaşi situaţie ca Germania. Din dilema asta se pare că europenii ies greu.
Au inventat, totuşi, un soi de pompier în măsură să stingă incendiul. Banca Centrală Europeană a dat drumul unui program prin care vor tipări 1000 de miliarde de euro. Cu banii aceştia va cumpăra datoriile ţărilor aflate în dificultate, care ar putea fi puse la grea încercare de un posibil faliment al statului grec. Şi uite aşa, şantajul premierului Alexis Tsipras şi-a redus mult din putere. Oficialii de la Bruxelles s-ar putea să-l urmărească liniştiţi cum îşi trage ultimul glonţ în cap, crezând că de fapt l-a trimis în inima Europei.
Dar, oricum se va termina această dramoletă a Greciei, care ba dă, ba nu dă faliment, un lucru e foarte sigur - construcţia zonei euro e foarte bizară, dacă un stat mic şi obraznic a ajuns să-şi şantajeze creditorii, cerându-le mereu bani de împrumut. Când o familie e la mâna puştiului ei răzgâiat ar trebui să se gândească la faptul că nu e, de fapt, o familie...