- Asistăm la o nouă etapă a luptei ce se dă de 25 de ani, între interesele României, de democratizare, reformă şi consolidare a statului de drept, şi interesele unei elite kleptocratice, adică puse pe jaf din resursele publice, care a preluat puterea în decembrie 1989. Istoria luptei pentru integritate în funcţia publică şi pentru combaterea corupţiei nu s-a încheiat încă, pentru că România nu a produs acele forţe politice capabile să înlocuiască actuala clasă politică, de mult şi iremediabil compromisă. La încheierea mandatului său, Traian Băsescu a avertizat că reformele anticorupţie sunt reversibile, iar acum vedem cu ochii noştri se încearcă o restauraţie a baronilor penali, a politicii de spoliere a statului, prin sifonarea banului public în conturile unei anumite comunităţi de interese, construite în jurul partidului lui Victor Ponta. Noul proiect de lege, introdus imediat după cel care viza modificarea legislaţiei penale în scopul îngreunării muncii procurorilor, va avea ca efect dezincriminarea conflictului de interese. Potrivit DNA, dacă legea se va vota, baroni notorii ai PSD, ca Nicuşor Constantinescu, Radu Mazăre şi Bunea Stanciu, de pildă, vor scăpa de condamnări. Or, DNA reuşise în ultimul an să atace exact centrul vital al kleptocraţiei din România, prin destructurarea reţelei sale baroniale, adică de preşedinţi CJ şi de primari. În consecinţă, popularitatea DNA a crescut spectaculos, depăşind 60%. Parlamentul şi partidele, în schimb, ocupă ultimele locuri din clasament, la capitolul încredere, iar tentativele repetate de a anihila statul de drept reprezintă unul din motivele principale pentru care, între clasa politică şi populaţie s-a deschis o imensă prăpastie. Din păcate, niciun partid politic nu şi-a asumat susţinerea DNA - nici "noul PNL", la fel de găunos ca şi cel vechi, nici "noul" PMP, minat, din start, de vulnerabilităţile Elenei Udrea. Ar fi trebuit să şi-o asume preşedintele Klaus Johannis, care a fost ales tocmai pentru a fi purtătorul de stindard al populaţiei, care doreşte, într-o majoritate incontestabilă, continuarea campaniei anticorupţie. După numirea mai mult decât controversatului Daniel Horodniceanu în fruntea DIICOT, ne-am lămurit că preşedintele Johannis nu are nici voinţa, nici forţa pentru a se lupta cu "sistemul ticăloşit". Din partea establishment-ului politic nu avem, deci, nicio speranţă să salvăm lupta anticorupţie şi pro-integritate, căci partidul Monicăi Macovei a rămas un "one-woman show". Singura speranţă ar putea veni din partea societăţii civile, dacă nu ar fi atât de slabă şi de uşor de manipulat, cum am constatat de curând. Au mai rămas doar câteva voci răzleţe de jurnalişti, în presa scrisă şi online, dar ei nu pot demara o campanie de proteste. Fără o astfel de campanie, probabil că PSD, UDMR, UNPR şi PC, ajutaţi discret de apatia PNL, vor întoarce înapoi ceasul istoriei şi vor anula câştigurile democratice din ultimii ani.
- PNL anunţă din nou o moţiune de cenzură pentru luna iunie. Ce şanse de succes are?
- Din păcate, nu avem prea multe de aşteptat de la moţiunea de cenzură pe care PNL o tot anunţă din ianuarie. Tema, legată de lipsa de acţiune pentru a facilita votul românilor din afara graniţelor ar putea fi importantă, dar ea nici nu contează, de fapt: important este doar în ce măsură PNL va izbuti să obţină numărul de voturi necesar pentru a răsturna guvernul, căci miza nu este votul diasporei, ci înlăturarea de la putere a guvernului Ponta, înainte să ducă de râpă finanţele ţării şi statul de drept. Toate informaţiile pe care le avem sugerează însă că acest demers nu va reuşi, pentru că UNPR, condus de Gabriel Oprea, promite că nu-l va abandona pe Victor Ponta, iar UDMR este uşor de convins să nu voteze împotriva guvernului, de care îl leagă atâtea interese comune. PNL se joacă, aşadar, de-a moţiunea, ca să nu treacă sesiunea fără să fi făcut chiar nimic în parlament. Pe de altă parte, presupunând că, printr-o minune, moţiunea ar avea succes, ne-am alege cu o majoritate de toată jena: o alianţă a PNL cu resturile PPDD, cu urmaşii lui Vanghelie, păstoriţi de Mircea Geoană, şi cu parlamentarii UDMR, ostili statului de drept şi oricărei reforme care nu este subordonată intereselor liderilor lor. Ca să nu mai spunem că nucleul acestei ipotetice alianţe, PNL, este minat de lupte interne, între partidele sale componente - PDL şi vechiul PNL, două formaţiuni care se detestă de când se ştiu şi au încercat, în repetate rânduri, să se distrugă reciproc. Nu au reuşit, şi atunci au fuzionat, mascând inabil vechile rivalităţi, după cum a reieşit din recentul şi penibilul scandal al stenogramelor. Adaug la acest tablou precaritatea intelectuală a "marelui PNL" care, în plină bătălie pentru apărarea reformelor din domeniul justiţiei şi pentru continuarea campaniei anti-corupţie, se preocupă de orarul hipermarketurilor şi face propuneri populiste şi inconştiente din punct de vedere financiar, cum ar fi dublarea alocaţiilor, pe care PSD le preia cu entuziasm. Cu o asemenea constelaţie politică, niciun prim ministru - fie el şi onorabilul Cătălin Predoiu - nu are vreo şansă să furnizeze acele măsuri politice şi economice de care populaţia are nevoie. Adevărul este că în acest moment, cu sau fără moţiune, România nu are niciun lider politic de calitate. Pentru a se perpetua, sistemul a avut grijă să nu permită afirmarea unor politicieni valoroşi. Alternanţa la putere a actualelor partide politice nu rezolvă, aşadar, nimic, în absenţa unei schimbări de sistem, pe care numai o nouă forţă politică o poate genera.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
