Resorturile ei, parte justificate, pot fi găsite în vremuri în care toată proprietatea era a statului. Unii au înţeles că asta însemna "a tuturor", adică, în fapt, a fiecărui om dispus să îşi taie din ea o felie mai mare sau mai mică. Gospodarii cinstiţi de la sate şi patronii de treabă de la oraş, din perioada interbelică, fuseseră înlocuiţi cu mici satrapi de partid, care hăcuiau proprietatea judeţeană de stat, într-un mod medieval, ca şi cum ar fi fost lorzi minusculi, stăpâni pe propria feudă. Lor le urmau satrapii aproape invizibili, şefii de secţii, gestionarii de magazine şi maiştrii de ateliere, care, la sfârşit de program, plecau acasă cu o sacoşă plină, luată din "proprietatea poporului".
Aşa am ajuns să credem că toţi românii sunt hoţi. Şi credem asta şi astăzi, făcând o greşeală gravă - îi asimilăm pe micii antreprenori cu satrapii comunişti de odinioară, deveniţi, azi, "mari" oameni de afaceri, specializaţi în sifonarea contractelor cu statul şi sponsorizarea găştilor transpartinice. Şi credem că lumea pe care o vedem plimbându-se pe la DNA cu brăţări de inox la mână este lumea celui care ne vinde canapeaua, florile pentru grădină, cimentul pentru fundaţia casei sau care ne educă pruncii la o grădiniţă privată. Punem semnul egalului între oamenii de afaceri care au ridicat efectiv România tranziţiei, şi cefele groase (că subţiri şi delicate eu nu am văzut) din elita eşalonului doi al PCR. Greşeală gravă, care ne surpă încrederea în noi şi atacă bruma de coeziune socială care ar putea aduce marea schimbare la faţă a României.
În realitate, imensa majoritate a oamenilor de afaceri din ţară sunt cinstiţi. Mult trâmbiţata evaziune fiscală, cu care toate guvernele post-decembriste ne-au împuiat capul, nu se datorează fraudei, ci legilor proaste! Care legi, parte moştenite din comunism, parte făcute după, sunt elaborate de acelaşi eşalon doi.
Un studiu al ANAF, dat publicităţii de colegii de la revista "Capital", scoate în evidenţă faptul că principala cauză pentru care firmele din România nu îşi plătesc taxele sunt legile făcute anapoda şi prevederile interpretabile. Culmea e că funcţionarii ANAF confirmă ceea ce antreprenorii reclamă. 46% dintre ei admite că legislaţia împiedică plata voluntară a taxelor! Deci, aproape jumătate din corpul sanitar al fiscalităţii române, menit să înlăture furturile cu guler albastru, admit că nu e vorba de furt, ci de haos! 19% din funcţionarii ANAF au arătat cu degetul procedurile greşite, şi doar 17% au spus că presiunea fiscală e prea mare pe firmele româneşti. Deci, să facem o sumă - 82% din funcţionarii ANAF cred că evaziunea fiscală NU e o încercare de furt, ci un efect al unor legi proaste!
Cu aşa rezultate, orice guvern şi orice parlament, de orice coloratură politică, ar trebui demis de popor! Din păcate, nu avem cu cine să-i înlocuim. De 25 de ani, ei cu asta se ocupă - cu legi strâmbe, aidoma minţilor lor, venite pe lume în comunism şi şlefuite într-o tranziţie haotică şi interminabilă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
