- Asistăm la o nouă etapă a luptei ce se dă de 25 de ani, între interesele României, de democratizare, reformă și consolidare a statului de drept, și interesele unei elite kleptocratice, adică puse pe jaf din resursele publice, care a preluat puterea în decembrie 1989. Istoria luptei pentru integritate în funcția publică și pentru combaterea corupției nu s-a încheiat încă, pentru că România nu a produs acele forțe politice capabile să înlocuiască actuala clasă politică, de mult și iremediabil compromisă. La încheierea mandatului său, Traian Băsescu a avertizat că reformele anticorupție sunt reversibile, iar acum vedem cu ochii noștri se încearcă o restaurație a baronilor penali, a politicii de spoliere a statului, prin sifonarea banului public în conturile unei anumite comunități de interese, construite în jurul partidului lui Victor Ponta. Noul proiect de lege, introdus imediat după cel care viza modificarea legislației penale în scopul îngreunării muncii procurorilor, va avea ca efect dezincriminarea conflictului de interese. Potrivit DNA, dacă legea se va vota, baroni notorii ai PSD, ca Nicușor Constantinescu, Radu Mazăre și Bunea Stanciu, de pildă, vor scăpa de condamnări. Or, DNA reușise în ultimul an să atace exact centrul vital al kleptocrației din România, prin destructurarea rețelei sale baroniale, adică de președinți CJ și de primari. În consecință, popularitatea DNA a crescut spectaculos, depășind 60%. Parlamentul și partidele, în schimb, ocupă ultimele locuri din clasament, la capitolul încredere, iar tentativele repetate de a anihila statul de drept reprezintă unul din motivele principale pentru care, între clasa politică și populație s-a deschis o imensă prăpastie. Din păcate, niciun partid politic nu și-a asumat susținerea DNA - nici "noul PNL", la fel de găunos ca și cel vechi, nici "noul" PMP, minat, din start, de vulnerabilitățile Elenei Udrea. Ar fi trebuit să și-o asume președintele Klaus Johannis, care a fost ales tocmai pentru a fi purtătorul de stindard al populației, care dorește, într-o majoritate incontestabilă, continuarea campaniei anticorupție. După numirea mai mult decât controversatului Daniel Horodniceanu în fruntea DIICOT, ne-am lămurit că președintele Johannis nu are nici voința, nici forța pentru a se lupta cu "sistemul ticăloșit". Din partea establishment-ului politic nu avem, deci, nicio speranță să salvăm lupta anticorupție și pro-integritate, căci partidul Monicăi Macovei a rămas un "one-woman show". Singura speranță ar putea veni din partea societății civile, dacă nu ar fi atât de slabă și de ușor de manipulat, cum am constatat de curând. Au mai rămas doar câteva voci răzlețe de jurnaliști, în presa scrisă și online, dar ei nu pot demara o campanie de proteste. Fără o astfel de campanie, probabil că PSD, UDMR, UNPR și PC, ajutați discret de apatia PNL, vor întoarce înapoi ceasul istoriei și vor anula câștigurile democratice din ultimii ani.
- PNL anunță din nou o moțiune de cenzură pentru luna iunie. Ce șanse de succes are?
- Din păcate, nu avem prea multe de așteptat de la moțiunea de cenzură pe care PNL o tot anunță din ianuarie. Tema, legată de lipsa de acțiune pentru a facilita votul românilor din afara granițelor ar putea fi importantă, dar ea nici nu contează, de fapt: important este doar în ce măsură PNL va izbuti să obțină numărul de voturi necesar pentru a răsturna guvernul, căci miza nu este votul diasporei, ci înlăturarea de la putere a guvernului Ponta, înainte să ducă de râpă finanțele țării și statul de drept. Toate informațiile pe care le avem sugerează însă că acest demers nu va reuși, pentru că UNPR, condus de Gabriel Oprea, promite că nu-l va abandona pe Victor Ponta, iar UDMR este ușor de convins să nu voteze împotriva guvernului, de care îl leagă atâtea interese comune. PNL se joacă, așadar, de-a moțiunea, ca să nu treacă sesiunea fără să fi făcut chiar nimic în parlament. Pe de altă parte, presupunând că, printr-o minune, moțiunea ar avea succes, ne-am alege cu o majoritate de toată jena: o alianță a PNL cu resturile PPDD, cu urmașii lui Vanghelie, păstoriți de Mircea Geoană, și cu parlamentarii UDMR, ostili statului de drept și oricărei reforme care nu este subordonată intereselor liderilor lor. Ca să nu mai spunem că nucleul acestei ipotetice alianțe, PNL, este minat de lupte interne, între partidele sale componente - PDL și vechiul PNL, două formațiuni care se detestă de când se știu și au încercat, în repetate rânduri, să se distrugă reciproc. Nu au reușit, și atunci au fuzionat, mascând inabil vechile rivalități, după cum a reieșit din recentul și penibilul scandal al stenogramelor. Adaug la acest tablou precaritatea intelectuală a "marelui PNL" care, în plină bătălie pentru apărarea reformelor din domeniul justiției și pentru continuarea campaniei anti-corupție, se preocupă de orarul hipermarketurilor și face propuneri populiste și inconștiente din punct de vedere financiar, cum ar fi dublarea alocațiilor, pe care PSD le preia cu entuziasm. Cu o asemenea constelație politică, niciun prim ministru - fie el și onorabilul Cătălin Predoiu - nu are vreo șansă să furnizeze acele măsuri politice și economice de care populația are nevoie. Adevărul este că în acest moment, cu sau fără moțiune, România nu are niciun lider politic de calitate. Pentru a se perpetua, sistemul a avut grijă să nu permită afirmarea unor politicieni valoroși. Alternanța la putere a actualelor partide politice nu rezolvă, așadar, nimic, în absența unei schimbări de sistem, pe care numai o nouă forță politică o poate genera.