Faptul că preşedintele vorbeşte opiniei publice - altfel decât prin intermediul reţelei de socializare Facebook - a devenit, în sine, o ştire. Pur şi simplu, faptul avea acel inedit care face ştire dintr-o banală informaţie... Iar valoarea de ştire a fost imediat întărită tocmai de preşedinte, care declara, rar şi apăsat, că "nu cred că trebuie să comentez eu personal orice eveniment". Cu alte cuvinte, nu e treaba preşedintelui ca - pe modelul patentat de Traian Băsescu - să iasă în faţă şi să îşi dea cu părerea despre tot ce mişcă sau nu mişcă în ţara asta. Însă adversarii politici ai lui Klaus Iohannis au început deja să speculeze această "neutralitate" a lui, denaturând, fără nici o jenă, concluziile consultărilor la care iau parte când sunt invitaţi la Cotroceni! Ciudăţenia constă în faptul că în timp ce unii şi alţii îi pun în seamă preşedintelui idei pe care nu le susţine, Klaus Iohannis tace mâlc...
Îmbătat de victoria din noiembrie, pe care mulţi au atribuit-o, fals, strategiei de comunicare pe reţelele de socializare, şi chinuit în continuare de incapacitatea sa de a comunica "live", preşedintele Iohannis s-a refugiat pe Facebook, de unde mai postează, din când în când, câte un mesaj. Risc uriaş! Deşi Iohannis e foarte popular pe Facebook, Internetul nu poate ţine locul ieşirilor în public sau la TV ale preşedintelui, acolo unde alegătorul are priză directă cu el. Şi Merkel, şi Obama, îşi publică poziţiile pe Facebook sau Twitter, dar, în acelaşi timp, nu refuză nici o ocazie de a apărea pe sticlă, pentru a se explica şi pentru a da greutate convingerilor lor...
Încă şi mai grav decât lungile absenţe ale lui Klaus Iohannis din spaţiul public e faptul că preşedintele, propulsat la Cotroceni direct de la primăria Sibiului, nu are, spre deosebire de predecesorii săi, purtători de mesaj. Pentru Iliescu mai vorbeau Hrebenciuc sau Năstase, pentru Constantinescu vorbeau intelectualii din Convenţie, lui Băsescu îi ţineau hangul binecunoscuţii "băsişti". În numele lui Iohannis nu vorbeşte nimeni. Şi nu a vorbit nici măcar Tatiana Niculescu Bran, care şi-a dat, recent, demisia din funcţia de purtător de cuvânt al preşedintelui, accentuând prin gestul ei criza de comunicare în care Klaus Iohannis pare să se fi instalat, cât se poate de confortabil.
Prin ţară, bântuie Jihadul fiscal, parlamentarii pregătesc, pe furiş, noi atacuri la justiţie, ca să îşi scape pielea, problema exploatării dubioase a resurselor României a devenit, din nou, un subiect fierbinte, tăierile ilegale de pădure şi modificările discutabile cerute chiar de preşedinte la noul Cod silvic vor scoate în stradă mii şi mii de oameni, nimic din toate aceste lucruri care irită o ţară întreagă nu se ridică la nivelul necesar pentru a fi comentat de Klaus Iohannis.
A trecut o jumătate de an de când românii au amendat la vot actuala guvernare şi un anume mod de a se face politică în România; a trecut o jumătate de an de când lui Klaus Iohannis i s-a încredinţat nădejdea, de către milioane de oameni, şi nimic nu s-a schimbat în tot acest timp. În vreme ce Traian Băsescu face rating pe la televiziuni, iar Victor Ponta punctează, cu populismu-i notoriu, ori de câte ori are ocazia, preşedintele Iohannis s-a autoexilat pe o insulă, de unde mai trimite, din când în când, ţării, câte un mesaj într-o sticlă şi mai aţâţă câte un foc de atenţionare. Nu aşa se salvează o ţară înconjurată, din toate părţile, de rechini!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
