Faptul că președintele vorbește opiniei publice - altfel decât prin intermediul rețelei de socializare Facebook - a devenit, în sine, o știre. Pur și simplu, faptul avea acel inedit care face știre dintr-o banală informație... Iar valoarea de știre a fost imediat întărită tocmai de președinte, care declara, rar și apăsat, că "nu cred că trebuie să comentez eu personal orice eveniment". Cu alte cuvinte, nu e treaba președintelui ca - pe modelul patentat de Traian Băsescu - să iasă în față și să își dea cu părerea despre tot ce mișcă sau nu mișcă în țara asta. Însă adversarii politici ai lui Klaus Iohannis au început deja să speculeze această "neutralitate" a lui, denaturând, fără nici o jenă, concluziile consultărilor la care iau parte când sunt invitați la Cotroceni! Ciudățenia constă în faptul că în timp ce unii și alții îi pun în seamă președintelui idei pe care nu le susține, Klaus Iohannis tace mâlc...
Îmbătat de victoria din noiembrie, pe care mulți au atribuit-o, fals, strategiei de comunicare pe rețelele de socializare, și chinuit în continuare de incapacitatea sa de a comunica "live", președintele Iohannis s-a refugiat pe Facebook, de unde mai postează, din când în când, câte un mesaj. Risc uriaș! Deși Iohannis e foarte popular pe Facebook, Internetul nu poate ține locul ieșirilor în public sau la TV ale președintelui, acolo unde alegătorul are priză directă cu el. Și Merkel, și Obama, își publică pozițiile pe Facebook sau Twitter, dar, în același timp, nu refuză nici o ocazie de a apărea pe sticlă, pentru a se explica și pentru a da greutate convingerilor lor...
Încă și mai grav decât lungile absențe ale lui Klaus Iohannis din spațiul public e faptul că președintele, propulsat la Cotroceni direct de la primăria Sibiului, nu are, spre deosebire de predecesorii săi, purtători de mesaj. Pentru Iliescu mai vorbeau Hrebenciuc sau Năstase, pentru Constantinescu vorbeau intelectualii din Convenție, lui Băsescu îi țineau hangul binecunoscuții "băsiști". În numele lui Iohannis nu vorbește nimeni. Și nu a vorbit nici măcar Tatiana Niculescu Bran, care și-a dat, recent, demisia din funcția de purtător de cuvânt al președintelui, accentuând prin gestul ei criza de comunicare în care Klaus Iohannis pare să se fi instalat, cât se poate de confortabil.
Prin țară, bântuie Jihadul fiscal, parlamentarii pregătesc, pe furiș, noi atacuri la justiție, ca să își scape pielea, problema exploatării dubioase a resurselor României a devenit, din nou, un subiect fierbinte, tăierile ilegale de pădure și modificările discutabile cerute chiar de președinte la noul Cod silvic vor scoate în stradă mii și mii de oameni, nimic din toate aceste lucruri care irită o țară întreagă nu se ridică la nivelul necesar pentru a fi comentat de Klaus Iohannis.
A trecut o jumătate de an de când românii au amendat la vot actuala guvernare și un anume mod de a se face politică în România; a trecut o jumătate de an de când lui Klaus Iohannis i s-a încredințat nădejdea, de către milioane de oameni, și nimic nu s-a schimbat în tot acest timp. În vreme ce Traian Băsescu face rating pe la televiziuni, iar Victor Ponta punctează, cu populismu-i notoriu, ori de câte ori are ocazia, președintele Iohannis s-a autoexilat pe o insulă, de unde mai trimite, din când în când, țării, câte un mesaj într-o sticlă și mai ațâță câte un foc de atenționare. Nu așa se salvează o țară înconjurată, din toate părțile, de rechini!