Hélène Grimaud e cunoscută de melomani ca una dintre cele mai bune pianiste de azi, invitată să concerteze cu renumite orchestre ale lumii sub bagheta unor dirijori iluştri. A fost de câteva ori şi la Bucureşti, la Festivalul Enescu, şi a impresionat publicul cu interpretările ei, în special din repertoriul romantic german, dar şi din Rahmaninov. Această femeie frumoasă şi încă tânără trăieşte muzica şi o transmite cu o intensitate emoţionantă la culme. Talentul înnăscut, rigorile pregătirii tehnice, cultura asimilată dar şi personalitatea tumultuoasă dau o semnătură originală interpretărilor ei. Admisă de la 13 ani la Conservatorul din Paris, distinsă cu premii, comparată cu Glenn Gould şi având o discografie vastă, Hélène Grimaud a fost atrasă mereu şi de marea literatură, de filosofie (citeşte în original în mai multe limbi), dar viaţa ei nu se reduce la universul artistic. E adânc preocupată şi de ecologie, ba chiar s-a specializat în comportamentul animalelor sălbatice. Fiindcă voiajează mult, pe toate meridianele, a putut vedea ravagiile provocate de omul modern naturii şi a devenit o militantă pentru salvarea speciilor ameninţate şi limitarea pagubelor ireversibile aduse de "progres" mediului natural. Stabilită la 21 de ani în SUA, a înfiinţat din banii ei acolo, la Salem, în regiunea Westchester (chiar în locul vânătorii de vrăjitoare) un Centru-rezervaţie pentru protecţia lupilor, masacraţi pretutindeni în lume, deşi îşi au rolul lor în lanţul trofic. Chiar şi azi, când locuieşte în Elveţia, îşi împarte timpul între solicitanta carieră muzicală şi rezervaţia de lupi de la Salem. Când mai are timp să şi scrie, nu ştiu. Cartea pe care vi-o recomand azi e al treilea volum al ei şi, ca tot ce face artista compulsivă şi radicală, e greu de încadrat. Sub eticheta laxă de roman se aliază proza fantastică, manifest ecologist, excurs biografic în viaţa compozitorilor ei predilecţi, Johannes Brahms şi Robert Schumann, precum şi multe mărturisiri de sine în relaţie cu natura, artele şi lumea de azi. Un puzzle în al cărui tablou îşi fac loc variatele ei preocupări, compus însă cu atenţie la contrapunct şi armonie. Naratorul e ea însăşi, vorbind în nume propriu, iar pentru a pătrunde în lumea compozitorilor de geniu din sec. XIX, recurge la convenţia manuscrisului găsit. Aflată la Hamburg pentru un concert Brahms, Hélène cumpără dintr-un anticariat misterios o mapă cu vechi manuscrise şi desene ce i se relevă a fi chiar ale compozitorului pe care urma să-l cânte. Brahms îşi notase acolo experienţele halucinante trăite într-o călătorie în Marele Nord, unde spera să descopere de ce înnebunise iubitul său prieten şi maestru Schumann. Fragmentele poematice atribuite compozitorului alternează cu informaţii documentate din biografia reală a celor doi muzicieni, interpretate de Hélène în cheie proprie, dar şi cu eseuri despre viitorul ameninţat al omenirii prin distrugerea mediului şi a echilibrului biologic, cu concluzia că măcar în ceasul al 12-lea trebuie să ne venim în fire. Sunt pe parcurs şi confesiuni ale autoarei despre propriul mod de a simţi muzica - o ţară a sufletului în care se regăseşte plenar şi în care propria conştiinţă se poate topi în conştiinţa universală. Dorind să fie o pianistă capabilă să trăiască eternitatea în spaţiul unei clipe, ea se revoltă pasional faţă de tot ce ameninţă universul iniţial armonios al planetei, ajuns pe mâna unor forţe avide nu de progres în sensul de bază, ci doar de bani şi putere. Cu pagini de mare poezie, pline de avânt romantic, de dorinţă de plenitudine cosmică, "Întoarcere la Salem" e o carte cu miză gravă despre natură şi artă, despre trecutul şi viitorul omenirii, despre Paradis şi reversul său. O carte care, odată sfârşită, îţi trezeşte dorinţa de a asculta Brahms şi Schumann în interpretarea Hélènei Grimaud.
Selecţia "Formula AS"
* Hélène Grimaud, "Întoarcere la Salem", traducere şi note de Daniel Nicolescu, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40).
Hélène Grimaud e cunoscută de melomani ca una dintre cele mai bune pianiste de azi, invitată să concerteze cu renumite orchestre ale lumii sub bagheta unor dirijori iluştri. A fost de câteva ori şi la Bucureşti, la Festivalul Enescu, şi a impresionat publicul cu interpretările ei, în special din repertoriul romantic german, dar şi din Rahmaninov. Această femeie frumoasă şi încă tânără trăieşte muzica şi o transmite cu o intensitate emoţionantă la culme. Talentul înnăscut, rigorile pregătirii tehnice, cultura asimilată dar şi personalitatea tumultuoasă dau o semnătură originală interpretărilor ei. Admisă de la 13 ani la Conservatorul din Paris, distinsă cu premii, comparată cu Glenn Gould şi având o discografie vastă, Hélène Grimaud a fost atrasă mereu şi de marea literatură, de filosofie (citeşte în original în mai multe limbi), dar viaţa ei nu se reduce la universul artistic. E adânc preocupată şi de ecologie, ba chiar s-a specializat în comportamentul animalelor sălbatice. Fiindcă voiajează mult, pe toate meridianele, a putut vedea ravagiile provocate de omul modern naturii şi a devenit o militantă pentru salvarea speciilor ameninţate şi limitarea pagubelor ireversibile aduse de "progres" mediului natural. Stabilită la 21 de ani în SUA, a înfiinţat din banii ei acolo, la Salem, în regiunea Westchester (chiar în locul vânătorii de vrăjitoare) un Centru-rezervaţie pentru protecţia lupilor, masacraţi pretutindeni în lume, deşi îşi au rolul lor în lanţul trofic. Chiar şi azi, când locuieşte în Elveţia, îşi împarte timpul între solicitanta carieră muzicală şi rezervaţia de lupi de la Salem. Când mai are timp să şi scrie, nu ştiu. Cartea pe care vi-o recomand azi e al treilea volum al ei şi, ca tot ce face artista compulsivă şi radicală, e greu de încadrat. Sub eticheta laxă de roman se aliază proza fantastică, manifest ecologist, excurs biografic în viaţa compozitorilor ei predilecţi, Johannes Brahms şi Robert Schumann, precum şi multe mărturisiri de sine în relaţie cu natura, artele şi lumea de azi. Un puzzle în al cărui tablou îşi fac loc variatele ei preocupări, compus însă cu atenţie la contrapunct şi armonie. Naratorul e ea însăşi, vorbind în nume propriu, iar pentru a pătrunde în lumea compozitorilor de geniu din sec. XIX, recurge la convenţia manuscrisului găsit. Aflată la Hamburg pentru un concert Brahms, Hélène cumpără dintr-un anticariat misterios o mapă cu vechi manuscrise şi desene ce i se relevă a fi chiar ale compozitorului pe care urma să-l cânte. Brahms îşi notase acolo experienţele halucinante trăite într-o călătorie în Marele Nord, unde spera să descopere de ce înnebunise iubitul său prieten şi maestru Schumann. Fragmentele poematice atribuite compozitorului alternează cu informaţii documentate din biografia reală a celor doi muzicieni, interpretate de Hélène în cheie proprie, dar şi cu eseuri despre viitorul ameninţat al omenirii prin distrugerea mediului şi a echilibrului biologic, cu concluzia că măcar în ceasul al 12-lea trebuie să ne venim în fire. Sunt pe parcurs şi confesiuni ale autoarei despre propriul mod de a simţi muzica - o ţară a sufletului în care se regăseşte plenar şi în care propria conştiinţă se poate topi în conştiinţa universală. Dorind să fie o pianistă capabilă să trăiască eternitatea în spaţiul unei clipe, ea se revoltă pasional faţă de tot ce ameninţă universul iniţial armonios al planetei, ajuns pe mâna unor forţe avide nu de progres în sensul de bază, ci doar de bani şi putere. Cu pagini de mare poezie, pline de avânt romantic, de dorinţă de plenitudine cosmică, "Întoarcere la Salem" e o carte cu miză gravă despre natură şi artă, despre trecutul şi viitorul omenirii, despre Paradis şi reversul său. O carte care, odată sfârşită, îţi trezeşte dorinţa de a asculta Brahms şi Schumann în interpretarea Hélènei Grimaud.
Hélène Grimaud e cunoscută de melomani ca una dintre cele mai bune pianiste de azi, invitată să concerteze cu renumite orchestre ale lumii sub bagheta unor dirijori iluştri. A fost de câteva ori şi la Bucureşti, la Festivalul Enescu, şi a impresionat publicul cu interpretările ei, în special din repertoriul romantic german, dar şi din Rahmaninov. Această femeie frumoasă şi încă tânără trăieşte muzica şi o transmite cu o intensitate emoţionantă la culme. Talentul înnăscut, rigorile pregătirii tehnice, cultura asimilată dar şi personalitatea tumultuoasă dau o semnătură originală interpretărilor ei. Admisă de la 13 ani la Conservatorul din Paris, distinsă cu premii, comparată cu Glenn Gould şi având o discografie vastă, Hélène Grimaud a fost atrasă mereu şi de marea literatură, de filosofie (citeşte în original în mai multe limbi), dar viaţa ei nu se reduce la universul artistic. E adânc preocupată şi de ecologie, ba chiar s-a specializat în comportamentul animalelor sălbatice. Fiindcă voiajează mult, pe toate meridianele, a putut vedea ravagiile provocate de omul modern naturii şi a devenit o militantă pentru salvarea speciilor ameninţate şi limitarea pagubelor ireversibile aduse de "progres" mediului natural. Stabilită la 21 de ani în SUA, a înfiinţat din banii ei acolo, la Salem, în regiunea Westchester (chiar în locul vânătorii de vrăjitoare) un Centru-rezervaţie pentru protecţia lupilor, masacraţi pretutindeni în lume, deşi îşi au rolul lor în lanţul trofic. Chiar şi azi, când locuieşte în Elveţia, îşi împarte timpul între solicitanta carieră muzicală şi rezervaţia de lupi de la Salem. Când mai are timp să şi scrie, nu ştiu. Cartea pe care vi-o recomand azi e al treilea volum al ei şi, ca tot ce face artista compulsivă şi radicală, e greu de încadrat. Sub eticheta laxă de roman se aliază proza fantastică, manifest ecologist, excurs biografic în viaţa compozitorilor ei predilecţi, Johannes Brahms şi Robert Schumann, precum şi multe mărturisiri de sine în relaţie cu natura, artele şi lumea de azi. Un puzzle în al cărui tablou îşi fac loc variatele ei preocupări, compus însă cu atenţie la contrapunct şi armonie. Naratorul e ea însăşi, vorbind în nume propriu, iar pentru a pătrunde în lumea compozitorilor de geniu din sec. XIX, recurge la convenţia manuscrisului găsit. Aflată la Hamburg pentru un concert Brahms, Hélène cumpără dintr-un anticariat misterios o mapă cu vechi manuscrise şi desene ce i se relevă a fi chiar ale compozitorului pe care urma să-l cânte. Brahms îşi notase acolo experienţele halucinante trăite într-o călătorie în Marele Nord, unde spera să descopere de ce înnebunise iubitul său prieten şi maestru Schumann. Fragmentele poematice atribuite compozitorului alternează cu informaţii documentate din biografia reală a celor doi muzicieni, interpretate de Hélène în cheie proprie, dar şi cu eseuri despre viitorul ameninţat al omenirii prin distrugerea mediului şi a echilibrului biologic, cu concluzia că măcar în ceasul al 12-lea trebuie să ne venim în fire. Sunt pe parcurs şi confesiuni ale autoarei despre propriul mod de a simţi muzica - o ţară a sufletului în care se regăseşte plenar şi în care propria conştiinţă se poate topi în conştiinţa universală. Dorind să fie o pianistă capabilă să trăiască eternitatea în spaţiul unei clipe, ea se revoltă pasional faţă de tot ce ameninţă universul iniţial armonios al planetei, ajuns pe mâna unor forţe avide nu de progres în sensul de bază, ci doar de bani şi putere. Cu pagini de mare poezie, pline de avânt romantic, de dorinţă de plenitudine cosmică, "Întoarcere la Salem" e o carte cu miză gravă despre natură şi artă, despre trecutul şi viitorul omenirii, despre Paradis şi reversul său. O carte care, odată sfârşită, îţi trezeşte dorinţa de a asculta Brahms şi Schumann în interpretarea Hélènei Grimaud.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
