Alături de Phoenix şi de Progresiv TM, Pro Musica a fost una dintre cele mai îndrăgite trupe timişorene ale anilor 70, însă şi-a încheiat activitatea după 20 de ani de concerte şi albume lansate. Liderul grupului, Ilie Stepan, şi-a petrecut următorii 20 de ani concentrându-se asupra ambiţioasei trilogii Sensul Vieţii - Undeva în Europa - Lumina, iar odată finalizat acest proiect, noua sa ţintă a devenit reunirea trupei sale de suflet. Lucru destul de complicat, pentru că mulţi dintre componenţii acesteia fie trăiesc în afara ţării, fie sunt implicaţi în alte proiecte muzicale. Reunirea s-a produs, totuşi, la 41 de ani de la înfiinţarea trupei, pe 5 octombrie 2014, la Sala Capitol din Timişoara, într-un concert memorabil, nu doar prin emoţia regăsirii dintre public şi interpreţi, ci şi prin ştacheta valorică foarte ridicată la care acesta s-a desfăşurat. Prima parte a concertului a rememorat perioada folk a grupului, cu Doru Eugen Iosif solist vocal, pentru ca apoi, odată ce chitarele acustice au fost înlocuite cu cele electrice, să urmeze dezlănţuirea rock. Pe scenă s-au aflat nume cu rezonanţă în istoria rock-ului nostru, precum Dixie Krauser, Doru Apreotesei, Bujor Hariga, Lică Dolga, iar alături de ei, Mario Florescu, solo voce şi percuţie, sau mai tânărul chitarist Horea Crişovan, care se năştea în anii în care Pro Musica umpleau deja sălile de concert. Concertul a fost filmat, şi pe 8 mai va fi prezentat la Timişoara, sub forma unul dublu DVD, ce conţine, totodată, un film despre pregătirile pentru spectacol şi alte surprize plăcute pentru admiratorii trupei. Pro Musica 41 este un document remarcabil, pentru că discurile trupei nu au fost reeditate până în prezent pe CD, iar formaţia concertează foarte rar. Unul dintre aceste concerte are loc în seara de 7 mai, la penitenciarul Popa Şapcă, şi este, probabil, prin anvergura şi logistica sa, cel mai complex concert rock ce a avut loc într-o închisoare din România.
I-am solicitat lui Ilie Stepan să ne împărtăşească gândurile sale legate de lansarea acestui DVD.
- A fost dificil să strângeţi rândurile şi să regăsiţi legăturile muzicale dintre membrii trupei?
- Gândul reunirii a încolţit mai demult, însă ne-am apucat, efectiv, de lucru, la începutul anului trecut. Cel mai greu a fost să stabilim calendarul, pentru că fiecare avea obligaţiile sale, în rest, muzical vorbind, a mers ca pe roate. Pro Musica a fost primul nostru limbaj muzical învăţat şi aşa ceva nu se uită. E ca mersul pe bicicletă. După două-trei săptămâni de repetiţii revenisem deja pe aceeaşi frecvenţă, iar mai apoi, am adus în ecuaţie şi lucrurile pe care le-am învăţat fiecare, de la despărţire încoace.
- Aţi avut, în timpul concertului, senzaţia că v-aţi întors în timp, că redeveniţi acei tineri din urmă cu 30-40 de ani?
Ilie Stepan
- Ce urmează pentru Pro Musica?
- Ne dorim să aducem şi în Bucureşti, şi în alte oraşe, conceptul concertului de revenire, însă numai în condiţiile în care putem păstra acelaşi nivel al producţiei. Să-mi fie iertată lipsa de modestie, însă Pro Musica a devenit o trupă clasică a rock-ului românesc şi nu vom face rabaturi şi compromisuri de nici un fel.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
