Lina, prietena mea, a ratat prima căsnicie din vina soţului ei, care s-a îndrăgostit iremediabil de logodnica fratelui său. Nedorind să fie un ingredient în tocăniţa de familie urât mirositoare, Lina i-a aplicat un şut în poartă şi s-a dedicat creşterii şi educării fetiţei abia născute. Şi profesiei în care şi-a dobândit un bun renume. A izbutit după un sfert de secol. Trăind un celibat impus, şi-a condus copilul eminent până la cursul festiv de la terminarea facultăţii, pe care ea însăşi o absolvise. Moment emoţionant, de la care marele absent a fost chiar tatăl. Ambele, mama şi fiica, şi l-ar fi dorit acolo, fie şi numai pentru a se mândri cu fiica lui, şefa promoţiei care rostea cuvântul de mulţumire adresat dascălilor. Dar n-a venit! Alte îndeletniciri i-au ocupat acele ore inedite din viaţa copilului său...
După uscarea lacrimilor de emoţie şi bucurie, prietena mea şi-a reevaluat parcursul profesional şi a hotărât să mai acceadă o treaptă, cea maximă. Impedimentele, presărate de regulă într-o societate strâmbă ca a noastră doar în calea celor fără protecţie, au îndârjit-o. A învăţat ca şi cum ar fi urmat să îşi dea examenul vieţii şi a dobândit, numai şi numai pe merit, titlul de profesor universitar. Apoi a considerat că mai poate susţine şi testele pentru a-i îndruma pe doctoranzi. Gata!
Munca sau dragostea? Asta-i întrebarea pe care v-aţi pus-o recent, voi, dragii mei de la "Formula AS". Iată, v-am trimis un răspuns din şi despre viaţă!
MARIA - Cluj-Napoca
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
