Remedii pentru circulaţia sângelui

Încotro cu inima, primăvara?

Condimentul sudului: sarea cu plante aromate

O tensiune mică poate fi ridicată cu sarea din bucate, cu condiţia să nu fie prea multă! Dar sarea cu plante are un efect în plus: aroma. Secretul? Înlocuiţi legumele, precum ţelina şi usturoiul, cu plante medite­raneene şi folosiţi mojarul, pentru că mărunţindu-le astfel, moleculele de sare se combină cu parfumul plan­telor.
Ingrediente (pentru 500 g de sare cu plante): 400 g sare de mare, 20 g oregano uscat, 20 g cimbru uscat, 20 g busuioc uscat, 10 g mărar uscat, 10 g mă­ghiran uscat, 10 g seminţe de fenicul.
Mod de preparare:
* Se zdrobesc seminţele de fenicul într-un mojar (ceva mai "aspru" în in­te­rior), se mărun­ţesc plantele între pal­me şi se amestecă toa­te cu sarea.
* Se pisează ames­tecul - puţin câte pu­ţin - în mojar, pentru ca aromele plantelor să se lege bine cu sarea, care astfel va avea o culoare verzuie.
* Se pune sarea în borcane mici şi se înşurubează capacele (etanş).

Pentru o sare şi mai colorată
Împreună cu plantele, puteţi mărunţi şi petale de flori frumos colorate - de pildă, de gălbenele şi de albăstrele, şi sarea dvs. verzuie va avea şi punctuleţe portocalii şi albastre.

Pesto de busuioc

Busuiocul stimulează cir­culaţia sângelui, înviorează şi întăreşte puterea de con­cen­trare. Acţionează fără ener­vare, dar cu savoare! Nicio plantă nu îşi "uneşte" atât de genial aromele cu uleiul de măsline, ca busuiocul. Reţeta de mai jos datează din anul 1865 şi a fost scrisă undeva pe coasta ligurică.
Ingrediente (pentru 2 borcane a 200 ml): 120 g busuioc proaspăt, 150 ml ulei de măsline (din cel mai bun), 2 căţei de usturoi, 50 g parmezan, 50 g seminţe de floarea-soarelui, 10 g sare, zeama unei jumătăţi de lămâie.
Mod de preparare:
* Se toacă busuiocul mărunt şi imediat se toarnă peste el uleiul, ca să se păstreze aromele.
* Se adaugă usturoiul presat şi parmezanul ras.
* Se prăjesc seminţele de floarea-soarelui într-o tigaie uscată şi se mărunţesc cu cuţitul. Se ames­tecă cu busuiocul şi se condimentează cu sare şi zeamă de lămâie.
* Se pune pesto-ul în borcane şi, înainte de a le pune capacele, se întinde peste el un strat de ulei de măsline. Sau se mănâncă imediat.
* Merge de minune cu spaghete, pe pâine prăji­tă, în chip de bruschetta, sau ca mirodenie pentru supe şi sosuri de salată. Se păstrează la frigider 3-4 săptă­mâni.

Variaţii posibile
Pentru preparare de pesto-uri se pot folosi - la fel de bine - rucola sau pătrunjel. Seminţele de floarea-soarelui pot fi înlocuite cu sâmburi de nucă sau cu seminţe de pin. Iar pentru un plus de "parfum", se pot adăuga roşii uscate sau măsline.

Ceai indian pentru înviorare

Este vorba de un ceai numai bun pentru som­noroşii care se ur­nesc greu dimineaţa, pentru întărirea pu­terii de concentrare a celor care învaţă sau muncesc, dar şi pen­tru energizarea celor ce vor să facă mişcare seara, după o zi obositoare.
Ingrediente (pentru 5-6 ceşti): 1 linguriţă curcu­ma, 1 linguriţă scorţişoară, 2 cm rădăcină de ghimbir, 1/2 linguriţă seminţe de chimen, 1/2 linguriţă seminţe de anason, 1/2 linguriţă seminţe de fenicul, 1/2 lingu­riţă cuişoare, 1 lingură frunze de mentă, 1 l apă.
Mod de preparare:
* Se mărunţesc în mojar curcuma, scorţişoara şi ghimbirul. Se pun pe foc împreună cu apa şi se lasă să fiarbă încet, aproximativ 5 minute.
* Se adaugă chimenul, cuişoarele, anasonul şi feniculul şi se lasă să dea - şi ele - în câteva clocote.
* Se ia vasul de pe foc, se încorporează frunzele de mentă şi se lasă ceaiul să se infuzeze încă 2 minute.
* Se strecoară, se îndulceşte - eventual - cu miere şi se bea fierbinte, maximum 4 ceşti pe zi.

Un ceai care stimulează
Ceaiul trebuie băut în timpul zilei, iar seara doar dacă aveţi de gând să vă culcaţi mai târziu.
Cei cu stomacul sensibil, cu ulcer sto­ma­cal sau intestinal ar fi bine să bea mai pu­ţin ceai, deoarece acesta poate irita mu­coasa.

Ceai pentru somnoroşi

Ceaiul de rozmarin şi pelin poate înlocui perfect cafeaua, la micul dejun sau după masă. Stimulează circulaţia sanguină, lim­pezeşte mintea şi susţine activitatea intelec­tuală. Pentru persoanele cu tulburări circu­latorii, ceaiul de rozmarin şi pelin poate fi, în locul cafelei, un "tovarăş" de nădejde pe tot parcursul zilei.
Ingrediente (pentru o ceaşcă de ceai): 1 cm crenguţă de rozmarin sau 1 linguriţă rasă de ace de rozmarin (proaspete ori uscate), 1 priză pelin uscat mărunţit sau 1 frunzuliţă de pelin proaspăt, 200 ml apă.
Mod de preparare:
* Se opăresc plantele cu apă nu chiar clocotită.
* Se acoperă şi se lasă să se infuzeze 3 mi­nute, după care se strecoară.

Problemă individuală
Tăria şi - deci - efec­tul ceaiului varia­ză în funcţie de calitatea şi de momentul recoltării plan­telor. Pelinul proaspăt este, evident, mai puţin amar primăvara decât în toiul verii. În plus, senzaţia de gust "amar" este total diferită de la un individ la altul, astfel că unora le este arhisuficientă doar o jumă­tate de priză de pelin.

Gel de duş pentru "trezirea" circulaţiei sanguine

Femeile, în special, fac adeseori hipotensiune, ceea ce le îngreunează punerea în mişcare dimineaţa, la prima oră. Gelul de duş cu uleiuri eterice este un sti­mulent, care le poate ajuta să-şi înceapă ziua proaspete şi active.
Ingrediente (pentru gel): 100 ml gel de duş neu­tru (de la farmacie sau dro­gherie), 6 picături ulei ete­ric de rozmarin, 6 picături ulei eteric de bergamotă sau de grapefruit, 3 picături ulei eteric de cedru.
Mod de preparare:
* Se amestecă uleiurile eterice cu gelul de duş, care produce, astfel, un plus de prospeţime în fiecare dimineaţă.

Rozmarinul - o plantă cu tradiţie îndelungată

Încercaţi o cură cu vin de rozmarin:
* Puneţi într-o sticlă cu gâtul larg 1 pumn de ace de rozmarin, 1/2 de baton (pisat) de scorţişoară şi 1 felie de ghimbir proaspăt, turnaţi peste ele 1 l de vin alb sec şi lăsaţi-le o săptămână să se pătrundă. Stre­curaţi vinul şi beţi câte 1 păhărel, de 2 ori pe zi.
Este o băutură care trezeşte spiritele inimii şi ale întregului organism şi alungă lipsa de curaj şi grijile.
În Evul Mediu, rozmarinul era un re­mediu apre­ciat împo­triva slăbi­ciunii şi a oboselii din perioada conva­les­cen­ţei, în spe­cial pen­tru oamenii în vâr­stă şi pentru femeile cu sănătate şubredă.