Remedii pentru circulația sângelui

Rodica Demian
Încotro cu inima, primăvara?

Condimentul sudului: sarea cu plante aromate

O tensiune mică poate fi ridicată cu sarea din bucate, cu condiția să nu fie prea multă! Dar sarea cu plante are un efect în plus: aroma. Secretul? Înlocuiți legumele, precum țelina și usturoiul, cu plante medite­raneene și folosiți mojarul, pentru că mărunțindu-le astfel, moleculele de sare se combină cu parfumul plan­telor.
Ingrediente (pentru 500 g de sare cu plante): 400 g sare de mare, 20 g oregano uscat, 20 g cimbru uscat, 20 g busuioc uscat, 10 g mărar uscat, 10 g mă­ghiran uscat, 10 g semințe de fenicul.
Mod de preparare:
* Se zdrobesc semințele de fenicul într-un mojar (ceva mai "aspru" în in­te­rior), se mărun­țesc plantele între pal­me și se amestecă toa­te cu sarea.
* Se pisează ames­tecul - puțin câte pu­țin - în mojar, pentru ca aromele plantelor să se lege bine cu sarea, care astfel va avea o culoare verzuie.
* Se pune sarea în borcane mici și se înșurubează capacele (etanș).

Pentru o sare și mai colorată
Împreună cu plantele, puteți mărunți și petale de flori frumos colorate - de pildă, de gălbenele și de albăstrele, și sarea dvs. verzuie va avea și punctulețe portocalii și albastre.

Pesto de busuioc

Busuiocul stimulează cir­culația sângelui, înviorează și întărește puterea de con­cen­trare. Acționează fără ener­vare, dar cu savoare! Nicio plantă nu își "unește" atât de genial aromele cu uleiul de măsline, ca busuiocul. Rețeta de mai jos datează din anul 1865 și a fost scrisă undeva pe coasta ligurică.
Ingrediente (pentru 2 borcane a 200 ml): 120 g busuioc proaspăt, 150 ml ulei de măsline (din cel mai bun), 2 căței de usturoi, 50 g parmezan, 50 g semințe de floarea-soarelui, 10 g sare, zeama unei jumătăți de lămâie.
Mod de preparare:
* Se toacă busuiocul mărunt și imediat se toarnă peste el uleiul, ca să se păstreze aromele.
* Se adaugă usturoiul presat și parmezanul ras.
* Se prăjesc semințele de floarea-soarelui într-o tigaie uscată și se mărunțesc cu cuțitul. Se ames­tecă cu busuiocul și se condimentează cu sare și zeamă de lămâie.
* Se pune pesto-ul în borcane și, înainte de a le pune capacele, se întinde peste el un strat de ulei de măsline. Sau se mănâncă imediat.
* Merge de minune cu spaghete, pe pâine prăji­tă, în chip de bruschetta, sau ca mirodenie pentru supe și sosuri de salată. Se păstrează la frigider 3-4 săptă­mâni.

Variații posibile
Pentru preparare de pesto-uri se pot folosi - la fel de bine - rucola sau pătrunjel. Semințele de floarea-soarelui pot fi înlocuite cu sâmburi de nucă sau cu semințe de pin. Iar pentru un plus de "parfum", se pot adăuga roșii uscate sau măsline.

Ceai indian pentru înviorare

Este vorba de un ceai numai bun pentru som­noroșii care se ur­nesc greu dimineața, pentru întărirea pu­terii de concentrare a celor care învață sau muncesc, dar și pen­tru energizarea celor ce vor să facă mișcare seara, după o zi obositoare.
Ingrediente (pentru 5-6 cești): 1 linguriță curcu­ma, 1 linguriță scorțișoară, 2 cm rădăcină de ghimbir, 1/2 linguriță semințe de chimen, 1/2 linguriță semințe de anason, 1/2 linguriță semințe de fenicul, 1/2 lingu­riță cuișoare, 1 lingură frunze de mentă, 1 l apă.
Mod de preparare:
* Se mărunțesc în mojar curcuma, scorțișoara și ghimbirul. Se pun pe foc împreună cu apa și se lasă să fiarbă încet, aproximativ 5 minute.
* Se adaugă chimenul, cuișoarele, anasonul și feniculul și se lasă să dea - și ele - în câteva clocote.
* Se ia vasul de pe foc, se încorporează frunzele de mentă și se lasă ceaiul să se infuzeze încă 2 minute.
* Se strecoară, se îndulcește - eventual - cu miere și se bea fierbinte, maximum 4 cești pe zi.

Un ceai care stimulează
Ceaiul trebuie băut în timpul zilei, iar seara doar dacă aveți de gând să vă culcați mai târziu.
Cei cu stomacul sensibil, cu ulcer sto­ma­cal sau intestinal ar fi bine să bea mai pu­țin ceai, deoarece acesta poate irita mu­coasa.

Ceai pentru somnoroși

Ceaiul de rozmarin și pelin poate înlocui perfect cafeaua, la micul dejun sau după masă. Stimulează circulația sanguină, lim­pezește mintea și susține activitatea intelec­tuală. Pentru persoanele cu tulburări circu­latorii, ceaiul de rozmarin și pelin poate fi, în locul cafelei, un "tovarăș" de nădejde pe tot parcursul zilei.
Ingrediente (pentru o ceașcă de ceai): 1 cm crenguță de rozmarin sau 1 linguriță rasă de ace de rozmarin (proaspete ori uscate), 1 priză pelin uscat mărunțit sau 1 frunzuliță de pelin proaspăt, 200 ml apă.
Mod de preparare:
* Se opăresc plantele cu apă nu chiar clocotită.
* Se acoperă și se lasă să se infuzeze 3 mi­nute, după care se strecoară.

Problemă individuală
Tăria și - deci - efec­tul ceaiului varia­ză în funcție de calitatea și de momentul recoltării plan­telor. Pelinul proaspăt este, evident, mai puțin amar primăvara decât în toiul verii. În plus, senzația de gust "amar" este total diferită de la un individ la altul, astfel că unora le este arhisuficientă doar o jumă­tate de priză de pelin.

Gel de duș pentru "trezirea" circulației sanguine

Femeile, în special, fac adeseori hipotensiune, ceea ce le îngreunează punerea în mișcare dimineața, la prima oră. Gelul de duș cu uleiuri eterice este un sti­mulent, care le poate ajuta să-și înceapă ziua proaspete și active.
Ingrediente (pentru gel): 100 ml gel de duș neu­tru (de la farmacie sau dro­gherie), 6 picături ulei ete­ric de rozmarin, 6 picături ulei eteric de bergamotă sau de grapefruit, 3 picături ulei eteric de cedru.
Mod de preparare:
* Se amestecă uleiurile eterice cu gelul de duș, care produce, astfel, un plus de prospețime în fiecare dimineață.

Rozmarinul - o plantă cu tradiție îndelungată

Încercați o cură cu vin de rozmarin:
* Puneți într-o sticlă cu gâtul larg 1 pumn de ace de rozmarin, 1/2 de baton (pisat) de scorțișoară și 1 felie de ghimbir proaspăt, turnați peste ele 1 l de vin alb sec și lăsați-le o săptămână să se pătrundă. Stre­curați vinul și beți câte 1 păhărel, de 2 ori pe zi.
Este o băutură care trezește spiritele inimii și ale întregului organism și alungă lipsa de curaj și grijile.
În Evul Mediu, rozmarinul era un re­mediu apre­ciat împo­triva slăbi­ciunii și a oboselii din perioada conva­les­cen­ței, în spe­cial pen­tru oamenii în vâr­stă și pentru femeile cu sănătate șubredă.