Pentru cetăţeni, el întruchipează esenţa democraţiei reprezentative. Parlamentarii sunt aleşi pentru a veghea la egala funcţionare a legilor, pentru corectarea şi amendarea deciziilor (statale sau locale). În sistemele totalitare sau în falsele democraţii, Parlamentul joacă un rol decorativ, confirmând docil hotărârile Puterii Executive, eventual, în urma "consultării" lui de către aceasta. Legislativul trebuie să fie independent, tocmai pentru că reprezintă voinţa tuturor cetăţenilor. Nici o comunitate nu ar preda de bunăvoie totalitatea puterii unui grup de interes, suprapus ansamblului ei. Independenţa legislativului nu înseamnă însă ridicarea acestuia la rangul de instituţie decizională şi, chiar mai mult, la rangul de superputere. Ruperea Parlamentului de masa alegătorilor săi îl transformă într-o castă arbitrară, ce îşi apără propriile interese şi nu pe cele ale acestor alegători. Situaţia se întâlneşte frecvent în democraţiile hibride, unde Parlamentul este confiscat de un grup de tip oligarhic, ce face totul pentru a-şi conserva puterea, pentru a se menţine deasupra celorlalţi şi, uneori, chiar împotriva lor. Democraţiile hibride sunt instabile, putând oricând - datorită ruperii Parlamentului de cei pe care pretinde că-i reprezintă - să evolueze spre relansarea totalitarismului, fie şi într-o perspectivă nostalgică. Este şi cazul actualului Parlament al României, ce întruneşte toate calităţile negative ale unei instituţii presupus democratice, reprezentative pentru voinţa alegătorilor.
Pentru exemplificarea şi justificarea acestei constatări, vom lua câteva dintre ultimele manifestări ale instituţiei în cauză. În raporturile sale cu Justiţia, Parlamentul vădeşte o tendinţă tot mai accentuată de limitare a independenţei acesteia, de controlare a ei. În totalitarism, Justiţia era politizată, supusă arbitrariului puterii absolute. În democraţiile hibride, ea este declarată independentă, dar aplicată parţial. Parlamentul îi acceptă detaşarea de politic până la limitele propriilor interese. Nu întâmplător, el este "refugiul" a zeci de persoane controversate, bănuite de corupţie şi abuz de putere, necinste şi imoralitate. Imunitatea oferită "aleşilor" blochează sau deturnează Justiţia. Cu cât vreunul dintre respectivele personaje este implicat mai mult în afaceri murdare, afectând celelalte componente instituţionale ale puterii în stat, cu atât Parlamentul se afişează solidar, în numele independenţei sale, în apărarea acestuia. Cazurile Varujan Vosganian, Laszlo Borbely, Dan Şova şi, ultimul, dar nu cel din urmă, Ion Ochi, sunt reprezentative pentru solidarizarea transpartinică a parlamentarilor, în salvarea propriilor colegi. În situaţii speciale, cum s-a întâmplat cu Dan Şova, în cazul căruia o majoritate relativă a acceptat ridicarea imunităţii, regulamentele au fost manipulate ("interpretate") pentru a-l scăpa de aplicarea corectă a Justiţiei. Şova este o piesă esenţială a eşafodajului construit de şeful Executivului, Victor Ponta, pentru conservarea poziţiei sale. De o interpretare identică a regulamentului nu s-a bucurat şi Elena Udrea, parlamentar apropiat de fosta conducere a ţării. Ca şi în privinţa cetăţenilor de rând, a alegătorilor, Parlamentul şi-a demonstrat subiectivismul, majoritatea sa considerându-se deasupra Legii, indiferentă la ea. Încercările de a-i scoate pe procurori din categoria magistraţilor (imuni prin statut la presiunile politice) sau cele de limitare a manifestării publice a actului justiţiar fac parte din "strategia" Parlamentului de blocare a aplicării uniforme a Justiţiei. Ultima iniţiativă - invitarea oficială a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii la o întâlnire "informală" cu C. Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului şi principalul actor în comedia salvării lui D. Şova - nu face decât să ilustreze tentativa Parlamentului de a se suprapune Justiţiei.
Parlamentarii şi-au dobândit posturile prin selectarea lor (cel mai adesea plătită) de către partide. Ei au, în consecinţă, o datorie faţă de partidele ce i-au nominalizat şi care, odată aleşi, le permit artificii financiare (indemnizaţii, gratuităţi, pensii neruşinate) pentru recuperarea "investiţiilor" cu care şi-au plătit intrarea în Parlament. Proiectele de lege pentru finanţarea campaniilor electorale şi pentru un singur tur de scrutin în alegerile locale (cu desemnarea indirectă a preşedinţilor de Consilii Judeţene) reflectă dorinţa tuturor partidelor parlamentare de a-şi păstra poziţiile, chiar dacă voinţa alegătorilor ar lua alt curs. Dacă, după şocul alegerii lui Klaus Iohannis, partidele acceptaseră ideea transparenţei finanţării alegerilor şi cea a limitării puterii baronilor locali (prin alegeri deschise care să reflecte opţiunile finale ale cetăţenilor), la transpunerea lor în proiecte legislative, parlamentarii - dependenţi de "sugestiile" partidelor ce i-au propus - au adus diverse "amendamente", care îşi bat joc atât de angajamentele faţă de noul preşedinte, cât şi de aspiraţiile alegătorilor. Cel mai neruşinat dintre ele e faptul că la alegerile locale s-a acceptat formula unui singur tur de scrutin, ceea ce duce la eternizarea primarilor în funcţiune, inclusiv prin realegerea lor cu minim 5% din voturile exprimate. Ignorând opţiunile electoratului pe care îl reprezintă, parlamentarii s-au vădit, încă o dată, un grup de yesmeni, interesaţi doar de propria bunăstare, datornici doar faţă de partidele în care "au investit" şi prin care vor să-şi recupereze, în imunitate, respectivele "investiţii".
Exemplele de transformare a Parlamentului într-o castă oportunistă, dezinteresată de electoratul pe care pretinde că-l reprezintă sunt extrem de multe. Dovadă: la capitolul "încredere în instituţii" al tuturor sondajelor, el este pe ultimul loc. Cauza principală este selecţia netransparentă a candidaţilor ("donaţiile", cât mai generoase pentru partide fiind principalul lor "argument") şi corupţia generalizată, ce le permite "acumulări" pe care vor, cu orice preţ şi în impunitate, să le păstreze. Compoziţia viciată a Parlamentului şi acţiunile sale iresponsabile alimentează nostalgia după totalitarism şi deschid posibilitatea revenirii, în forme alterate, a acestuia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
