După şase ani de la marile manifestaţii de protest din aprilie 2009, care s-au soldat cu arestări, maltratări şi morţi din rândul demonstranţilor şi au grăbit debarcarea de la putere a comuniştilor, nimic fundamental nu pare să se fi schimbat. Partidul Comuniştilor este, de facto, în coaliţia de guvernare "pro-europeană", ba a impus şi premierul, jaful banului public se petrece într-un ritm la fel de alert, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană continuă să fie un deziderat îndepărtat. Aşa încât uriaşul miting desfăşurat duminică, 3 Mai, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la care au participat 50.000 de persoane, este nu numai pe deplin justificat, ci şi un semn de sănătate morală a poporului. Organizaţi de un grup de ONG-uri, reunite sub numele Platforma Civică "Demnitate şi Adevăr", demonstranţii au cerut: anchetarea serioasă a crimelor comise de guvernanţi în aprilie 2009, declanşarea în fapt, nu doar în vorbe, a luptei împotriva corupţiei, recuperarea zecilor de miliarde de lei devalizate din Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank, demisia politicienilor care au fost implicaţi sau au tolerat acte de corupţie, pedepsirea exemplară a tuturor vinovaţilor de fărădelegi, accelerarea procesului de aderare la UE. Manifestaţii similare au mai avut loc la Chişinău, începând cu luna martie a.c., dar cu un număr incomparabil mai mic de participanţi, de doar câteva mii, şi, prin urmare, cu un ecou mai redus. Coaliţia minoritară de guvernământ "Alianţa pentru o Moldovă Europeană" (Partidul Liberal Democrat şi Partidul Democrat, susţinute în Parlament de Partidul Comuniştilor) are mari probleme de credibilitate, pentru că a continuat să facă exact ce le reproşa comuniştilor, pe când aceştia erau la putere, în perioada 2001 - 2009. Iar reacţiile sale la protestele cetăţenilor demonstrează că încă nu conştientizează primejdia în care se află. O serie de politicieni din PLD şi PD au recunoscut că revendicările oamenilor sunt îndreptăţite, dar au atras atenţia că în spatele protestelor pot fi anumite interese politice. Cu siguranţă aşa e: sunt interesele legitime ale cetăţenilor moldoveni. Premierul Chiril Gaburici a convocat guvernul în şedinţă de urgenţă, în seara mitingului, şi a cerut instituţiilor de forţă "să monitorizeze şi să ţină sub control ordinea publică, pentru a nu admite violenţe şi dezordine în masă, periclitarea funcţionării instituţiilor de stat şi potenţialele încercări de vandalizare sau devastare a sediilor şi edificiilor". El a promis, totodată, că se va întâlni cu reprezentanţii demonstranţilor pentru negocieri, dar a renunţat când aceştia au insistat să vină la Biblioteca Naţională - un apropo străveziu la lipsa de studii a şefului Executivului.
Drept urmare, liderii Platformei "Demnitate şi Adevăr" au anunţat că vor relua protestele peste două săptămâni, dacă guvernul nu le va îndeplini solicitările. Rămâne de văzut cum va răspunde Cabinetul Gaburici în privinţa măsurilor anticorupţie cerute. Deocamdată, la presiunea străzii, şeful Parlamentului moldovenesc, Andrian Candu, a publicat raportul societăţii americane de audit Kroll, care a fost angajată de Banca Naţională, pentru a descoperi cine sunt autorii "jafului secolului", de 750.000 de euro, din trei bănci locale, un raport care îl indică drept principal beneficiar pe tânărul magnat Ilan Shor (n. 1987, Tel Aviv), care a fost ajutat în manevrele sale de politicieni şi înalţi funcţionari ai statului moldovenesc. În aceste condiţii, nu e clar dacă şi cine va fi sacrificat pentru a da satisfacţie mulţimii.
În concluzie, la Chişinău, ca şi la Bucureşti, alternanţa la putere Stânga - Dreapta nu pare a (mai) fi soluţia pentru ieşirea din criza politică, până ce partidele nu vor fi curăţate de mafioţi. Dacă la Bucureşti Justiţia se străduieşte să reseteze clasa politică, la Chişinău - unde nu există această perspectivă -, încearcă să o facă strada.