Din reţetele domnului farmacist Bobaru: SALVIA şi IASOMIA

Jaleşul sau salvia

(Salvia officinalis)

"Mama plantelor", Salvia îşi are misterul conţinut în numele ei: "salvare", care în­seamnă "a vindeca". Impresionaţi de puterile ei, medicii celebrei şcoli din Salerno, ajunsă la apogeu în secolul 14, i-au dedicat o cugetare: "De ce să moară un om, dacă în grădina lui creşte Salvia?".

Descrierea plantei

Salvia este un subarbust de cultură, stufos rami­fi­cat, având baza tulpinii lemnoasă şi acoperită cu peri aspri. Frunzele sunt lungi, cu marginea crenelată, a­vând nervuri proeminente pe partea inferioară. Cele tinere sunt acoperite cu peri albi-argintii, iar cele vârst­nice sunt fără peri, de culoare verde pe partea superioară, cenuşii pe partea infe­rioară. Florile, de culoare albastră-violacee (rar albă) sunt aşezate sub formă de spic, în vârful tulpi­ni­lor. În­floresc în lunile iunie-iulie.
Recoltare şi uscare. Este o plantă medicinală care uneori este cultivată or­namental, în grădini, iar pen­tru procesare industrială se cultivă în culturi organi­zate. În flora spontană este greu de găsit.
Materia primă pentru proce­sa­re sunt frunzele (Fo­lium salviae). Perioada de recoltare coincide cu perioa­da înfloririi ei. Uscarea se face la umbră, în strat subţire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite şi bine venti­late (poduri, verande, balcoa­ne). După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Pentru a conser­va nealterate principiile active, se păs­trează ca atare, până în momentul prelucrării, mărun­ţirea groscioară facându-se înaintea procesării.
Compoziţia chimică. Frunzele conţin un ulei vola­til cu o compoziţie complexă (tuiona), tanin, un prin­cipiu amar (picrosalvina), substanţe estrogene, acid nicotinic, acid ursolic, vitamina B1 şi vitamina C.

Preparate din Salvie

Infuzia

Mod de preparare: 2 linguri de frunze de Salvie us­cate şi mărunţite groscior se dau în clocot 2-3 minute, în 250 ml de apă, apoi se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.

Tinctura

Mod de preparare: 20 grame frunze de Salvie uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, înde­păr­tându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fun­dul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plas­­tic prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de vala­bilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se ob­servă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic

Mod de preparare: 50 grame frunze de Salvie uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După perioada de aşteptare, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului, şi apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la prepa­rare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider. Dato­rită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinu­lui, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu into­leranţă la alcool.

Oţetul medicinal

Mod de preparare: 20 grame frunze de Salvie us­cate şi mărunţite groscior se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet de vin. Urmează apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune.

Uleiul terapeutic

Mod de preparare: 10 grame frunze de Salvie uscate, puse în 100 ml ulei de floarea-soarelui, se fierb câteva minute pe baie de aburi, în flacoane de sti­clă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, apoi se fil­trează.

Tratamente interne

* Boli ale aparatului respirator (traheite, bronşite, astm bronşic), ca dezinfectant şi antiinflamator.
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.

* Bolile venelor şi capilarelor - Salvia se folo­seşte mai mult preventiv, pentru cei ce au o predispoziţie la aceste afecţiuni.
Infuzia: se bea o cană de ceai dimi­neaţa sau se bea o cană de vin, seara, la culcare.

* Boli virale (răceală, gripă, guturai)
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere. Un ceai combinat, cu efec­te sudorifice mai pu­ternice în bolile virale, se obţine folosind un amestec în părţi egale de scoarţă de salcie, măceşe, flori de tei şi frunze de Salvie.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei sau de coajă de salcie.
Vinul: se bea câte o ceaşcă, de 2 ori pe zi, după masă. (Se recomandă ca vi­nul să fie fierbinte. Se poate adăuga şi pu­ţină scorţişoară.)

* Stimulent digestiv - creşte apetitul şi favorizează digestia.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de mentă sau roiniţă.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi.
Pentru creşterea apetitului, infuzia, tinctura sau vinul se administrează înainte de masă, iar pentru favorizarea digestiei, după masă.

* Insuficienţă biliară - conţinutul Salviei în uleiuri volatile activează secreţia din bilă.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se iau 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Bolile sistemului nervos central (insomnii, anxietate, nervozitate)
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează câte 3 lin­guri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli metabolice şi endocrine (diabet zaharat)
Infuzia din frunze de Salvie poate în­locui aportul zilnic de lichide (nu neapă­rat 2 litri, cum suntem in­formaţi de o reclamă de la televizor) pentru bolnavul diabetic. O infuzie mai efi­cientă pentru diabet se obţine dintr-un amestec de frunze de dud şi de Salvie, preparat după metoda prezentată mai sus.
Tinctura: se ia câte 1/2 lingu­riţă, de 3 ori pe zi, după masă, adăugată într-o cană de ceai de teci de fasole.

* Afecţiuni alergice (urticarie, prurit)
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Tulburări de menopauză manifestate prin bufeuri, agitaţie, iritabilitate, transpiraţii reci, palpitaţii.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli din sfera ORL (amigdalite, rinite, faringite, laringite, sinuzite)
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel sau de coada-şoricelului.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale cavităţii bucale (afte, gingivite, ulceraţii, hipersalivaţie excesivă)
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Antiperspirant, în combaterea transpiraţiilor excesive nocturne.
Tinctura: se ia câte o linguriţă, seara, la culcare.
Vinul: se administrează o ceaşcă, seara, la culcare.

* În ablactaţie, când se urmăreşte înţărcarea sugarului.
Infuzia: se beau 2 căni de ceai pe zi, timp de câ­teva zile.

Tratamente externe

* Băi vaginale
Frunzele de Salvie se recomandă pentru obţinerea unor infuzii utilizate ca spălături vaginale, înainte de aplicarea unor creme şi ovule cu efect topic.

* Gargarisme - pentru bolile gurii şi ale căilor respiratorii superioare.
Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din ceai de salvie sau 30 de picături de tinctură la o ceaşcă de ceai de muşeţel, de trei ori pe zi.
Farmacia Faltis prepară frecvent colutorii care se aplică după gargare, la prescripţia unor medici ORL sau stomatologi.

* Pensulaţii sub formă de tinctură, oţet sau ulei în aplicaţii locale, seara, în afecţiunile pielii şi în bolile alergice.

* Fricţionări locale sub formă de tinctură, oţet sau ulei în aplicaţii locale, seara, în afecţiunile pielii şi în bolile alergice.



Iasomia

(Jasminum officinale)

Când înfloreşte, pe la începutul lui Mai, um­ple lumea cu miresme ameţitoare şi cu flori albe, imaculate, din care se fac buchetele de mirese. Desfătare pentru ochi şi miros, Iasomia este una dintre marile bucurii ale primăverii, o ivire ca de pe altă lume, care ne reaminteşte că trăim într-un paradis al naturii, pe care am uitat să îl observăm.

Descrierea plantei

Iasomia, numită popular Lămâiţă, este un arbust ce creşte sub formă de tufă, fiind nelipsită din jurul caselor, dar şi din luminişurile pădurii. Are florile de culoare albă, ce degajă în timpul înfloririi un parfum diafan, foarte puternic. De altfel, mirosul este punctul forte de recunoaştere a Iasomiei. Rezistă bine la ger, de aceea se găseşte răspândită atât în zona de câmpie, cât şi în zona alpină.
Recoltare şi uscare. De la Iasomie se folosesc atât florile (Flores jasmini), cât şi frunzele (Folium jasmini). Florile se recoltează când mai mult de ju­mă­tate din ele s-au desfăcut. Uscarea se face la um­bră, în strat subţire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite şi bine ventilate (poduri, verande, balcoane), în care temperatura nu trebuie să depăşească 35 de grade, altfel pierderea în uleiul vo­la­til este mare. Florile se răvăşesc zilnic, pentru a evi­ta schimbarea culorii în maro. Randamentul la uscare este de 4/1, adică din 100 g plantă proaspătă se obţin aproximativ 25 g plantă uscată. Frunzele se recoltează după perioada de înflorit, în toată perioada verii. Se are în vedere ca desfrunzirea să se facă ponderat, o re­coltare drastică a frunzelor dăunând arbustului. Re­gulile de uscare sunt aceleaşi ca în cazul florilor. Ran­damentul la uscare este de 3/1, adică din 100 grame frunze proaspete se obţin aproximativ 30 g frunze uscate. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării, ca plantă întreagă, o mărunţire groscioară realizându-se înaintea utilizării.
Compoziţia chimică. Florile conţin un ulei eteric volatil (principiul activ fiind jasmona) cu miros deo­sebit, larg folosit în industria parfumurilor. Frun­zele conţin derivaţi de acizi salicilici (salicina), flavo­nozide, mucilagii şi taninuri.

Preparate din Iasomie

Uleiul volatil

Este foarte folosit în cosmetică pentru parfumarea săpunurilor, şampoaneler, cremelor sau a altor loţiuni de aplicat pe piele. Cei pasionaţi de obţinerea unor asemenea cosmetice îşi pot procura uleiul volatil de Iasomie din magazinele cu produse naturale.

Infuzia

Mod de preparare: 2 linguri de flori uscate şi mărunţite groscior se opăresc cu 250 ml de apă fiartă, se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează. Este plăcută la gust şi nu necesită îndulcire la admi­nis­trare.

Decoctul

Mod de preparare: 4 linguri de frunze de Iasomie uscate şi mărunţite groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. La final se completează apa evaporată. Se fil­trează ceaiul fierbinte prin tifon sau vată medi­cinală, umezită cu puţină apă.
Un ceai plăcut şi aromat din Iasomie se obţine prin folosirea combinată a frunzelor şi florilor. Teh­nica de preparare este următoarea: 2 linguri de frun­ze de Iasomie se fierb la foc mic, timp de 20 de mi­nute, în 500 ml apă. Se adaugă apoi 2 linguri de flori de Ia­somie şi se lasă la infuzat 10 minute. Se filtrează li­chidul şi se bea călduţ.

Tinctura

Mod de preparare: 20 grame frunze sau flori de Iasomie uscate şi mărunţite groscior se pun la mace­rat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitân­du-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea lim­pe­de într-un alt fla­con, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a de­pus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic

Mod de preparare: 20 grame flori de Iasomie uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează, fără stoar­cerea reziduului, şi apoi se lasă la decantat 6 zile, sepa­rându-se partea limpede de reziduul depus la fun­dul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Terme­nul de vala­bilitate este de 1 an de zile, dacă este ţinut la temperatura camerei şi dacă vinul folosit la prepa­rare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei al­coolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se reco­man­­dă conducătorilor auto sau ce­lor cu intoleranţă la alcool.

Oţetul medicinal

Mod de preparare: 20 grame flori de Iasomie uscate şi mărunţite se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet obţinut din vin. Ur­mează filtrarea şi condiţio­na­rea în flacoane brune.

Uleiul terapeutic

Mod de preparare: 10 grame flori uscate de Iasomie se fierb în 100 ml ulei de floarea-soarelui, câte­va minute, pe aburi, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern, mai ales în bolile der­matologice.

Tratamente interne

Nota farmacistului: Pe lângă virtuţile lor terapeu­tice, florile uscate de Iasomie se pot folosi şi ca aro­matizant pentru corectarea gustului unor ceaiuri din plante, ştiindu-se faptul că multe din ele sunt neplă­cute la gust.
Ca aromatizant, se foloseşte în proporţie de 1 la 5, adică la 2 linguri ceai se pune o linguriţă flori de Ia­so­mie, respectându-se tehnica de preparare a infuziei sau a decoctului.

* Boli ale aparatului circulator periferic - sindromul picioarelor obosite
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale aparatului respirator (însoţite de tuse spastică)
Decoctul: se adminis­trea­ză câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite cu miere.

* Trofic al sistemului nervos central
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adău­gate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli neurologice (cefalee, migrene)
Decoctul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite cu miere.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se iau 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli alergice, din sfera căilor respiratorii superioare
Decoctul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel, coada-şo­ricelului sau salvie.
Vinul: se iau 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Gută (artrită gutoasă)
Decoctul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de salcie.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Afrodisiac moderat în creşterea libidoului
Vinul: se beau câte 100 ml, seara, la culcare.
Infuzia din flori de Iasomie: se bea câte o cană de ceai, în fiecare seară.

Tratamente externe

* Tamponări locale în urticarii, înţepături de in­secte, alergii cutanate de natură alimentară sau medi­ca­mentoasă. Se foloseşte uleiul volatil de Iasomie, încorporat în soluţii alcoolice, creme, efectul obser­vându-se rapid.

* Inhalaţiile cu infuzie de flori de Iasomie sunt recomandate în bolile aparatului respirator şi din sfera ORL.

* Băi vaginale - florile de Iasomie, alături de flo­rile de lavandă, se recomandă pentru obţinerea unor in­fuzii utilizate ca spălături vaginale în leucoreea func­ţională sau înainte de aplicarea unor creme şi ovule cu efect topic.

* Gargarisme - se fac cu un decoct obţinut din frunze de Iasomie, în diverse boli ale cavităţii bucale: afte, gingivite, micoze, abcese dentare. Se poate apli­ca apoi, local, un preparat specific bolii res­pective.
Farmacia Faltis prepară frecvent asemenea pro­duse la prescripţia unor medici ORL sau stomatologi.

* Pensulaţii în afecţiunile pielii şi în bolile alergice, cu tinctură, oţet sau ulei. Se fac aplicaţii locale, seara.

* Fricţionări locale sau cataplasme cu ulei sau oţet, în aplicaţii locale, seara - traumatisme super­ficiale ale aparatului locomotor (entorse, luxaţii, lo­vituri, căzături).

Pentru informaţii despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://www.farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.