"Parlament penal, marş la tribunal!"
- În luna care tocmai s-a încheiat au reînceput protestele de stradă contra guvernului. Ele au fost declanşate de hotărârea Senatului de a-l proteja pe unul dintre liderii PSD, Dan Şova, de arestul preventiv, solicitat de DNA. De ce a provocat revolta acest caz şi nu un altul, ca de pildă Varujan Vosganian sau fostul ministru al Mediului, Laszlo Borbely?
- Protestele de stradă pe acest subiect nu sunt semnificative cantitativ, dar sunt semnificative ca atitudine şi mesaj. Ele au pornit de pe internet, sub sloganuri ca: "DNA să vină să vă ia!", "DNA curăţă clasa politică", "Parlament penal, marş la tribunal!". Aceste propoziţii spun aproape totul despre opinia publică faţă de clasa politică, în general, şi despre Parlament, în special. De ce acum? Pentru că a fost lăsat un răgaz, după alegerile prezidenţiale, în care lumea a vrut să vadă încotro se va îndrepta ţara cu un nou şef de stat, care promitea şi o nouă guvernare. Un răgaz în care acţiunile Justiţiei au devenit câmpul de bătălie dintre Putere şi Opoziţie. Aş spune că demersurile politice sunt subordonate acţiunilor Justiţiei. Nu neapărat că răspund nevoilor Justiţiei, căci uneori chiar se opun, ci pentru că ţin cont de mişcările Justiţiei şi mai ales de cele ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). Cazul Dan Şova a scos lumea în stradă pentru că a făcut limpede faptul că PSD şi aliaţii săi vor să revină la vechile practici de obstrucţionare a Justiţiei, după scurta perioadă de după alegerile prezidenţiale, când păreau să accepte colaborarea cu ea. Deci, după vreo două luni în care Legislativul a aprobat pe bandă rulantă cererile DNA de ridicare a imunităţii unor parlamentari, acum şi-a schimbat atitudinea. Probabil că Puterea s-a relaxat când a văzut că noul preşedinte, Klaus Iohannis, este destul de moale şi concesiv, şi că PNL nu e în stare să dărâme guvernul. Cazul Şova a indignat opinia publică şi pentru că îl vizează pe unul dintre apropiaţii premierului. Or, dacă acum tăcem, mai târziu vor aproba numai anchetarea parlamentarilor care n-au chiar pe nimeni pe lume. În plus, Senatul l-a apărat pe Şova nu doar prin vot, ci şi printr-o interpretare abuzivă a noţiunii de majoritate, una stabilită prin regulamentul acestei camere a Legislativului, dar contrară prevederilor din Constituţie. Ulterior, Senatul şi-a modificat regulamentul, punându-l în acord cu textul Constituţiei, dar hotărârea dată în cazul lui Şova nu a fost schimbată.
- De ce mecanismul de apărare al Puterii s-a activat în cazul Şova mai degrabă decât în cazul unor persoane cu la fel de multă notorietate, ba chiar şi cu vechime mai mare în partid?
- Mulţi se aşteptau să fie salvat senatorul şi fostul ministru Darius Vâlcov. Se făceau şi pariuri că va fi preferat lui Dan Şova. Mai ales că premierul Victor Ponta îl tot lăuda pentru noul Cod Fiscal, căruia i-a spus, cu oarecare morgă, "Codul lui Darius" - care, vezi bine, e mai ceva decât Codul lui Napoleon. Dar a fost salvat Dan Şova, pentru că e prieten vechi cu premierul, au fost şi colegi de avocatură, au colaborat în celebrele cazuri Rovinari-Turceni, şi pentru că, în felul acesta, însuşi Victor Ponta se fereşte să fie citat la DNA în legătură cu anumite fapte ale lui Şova, care nu îl exclud nici pe el. În plus, PSD a făcut un test: dacă îl scăpăm pe Şova fără mari costuri politice, îi putem salva şi pe alţii, în viitor.
"Să nu plângem că rămânem fără hoţi. Totul este ca Justiţia să acţioneze corect"
- Justiţia resetează clasa politică. În stratul cel mai de sus al puterilor legislativă şi executivă, a operat schimbări majore de lideri, prin trimiterea în judecată şi apoi în puşcărie a multora dintre cei care au condus România ultimului sfert de veac. Care e sensul profund al acestei resetări? Asistăm la o înnoire autentică a clasei politice, în sensul că noii lideri se vor dovedi mai cinstiţi, mai competenţi, mai dedicaţi binelui public? Sau înlocuim o garnitură de corupţi cu alta?
- Mulţi spun că aşa s-a întâmplat şi în Italia, cu operaţiunea "Mani Pulite", la începutul anilor '90, când au fost condamnaţi o serie de politicieni, iar cei care i-au înlocuit, precum Silvio Berlusconi, s-au dovedit chiar mai corupţi şi mai răi. Victor Ponta deplânge cel mai mult situaţia, zicând că vom rămâne fără clasă politică, fără înalţi funcţionari calificaţi, fără manageri şi fără antreprenori. Cică prin ministere nimeni nu mai semnează nimic, de frică. Eu cred că nu e cazul să ne plângem că scăpăm de nişte hoţi, pentru că, la o adică, mai găsim mulţi ca ei. Să tremurăm că nu mai găsim un Adrian Năstase, un Miki Şpagă, un Marian Vanghelie?... Şi la revoluţia din 1989 au dispărut cei din primul eşalon şi s-au găsit alţii care să guverneze, ba s-a născut, cu acea ocazie, şi o clasă de oameni de afaceri. Din păcate, schimbarea nu a fost una de calitate. Clasa politică s-a mai schimbat la vârf, în cei 25 de ani, căci, iată, partidele au în general lideri tineri, dar noua generaţie a dezamăgit mai mult decât cea veche: şi din stânga - Ponta, Şova -, şi din dreapta, Udrea, Gorghiu... Dar chiar dacă ar veni o generaţie şi mai rea, curăţenia tot trebuie făcută, ca să se ştie că nimeni nu este de neatins.
- Justiţia curăţă clasa politică, dar nu avem certitudinea că o face în mod corect. Deja au ieşit la iveală abuzuri şi erori, precum şi decizii inexplicabile, care pun în umbră campania anticorupţie. De pildă, în dosarul Microsoft, cei care au gândit afacerea şi au şi beneficiat în mare măsură de ea, Claudiu Florică şi Dinu Pescariu, au fost exoneraţi de răspundere şi au rămas şi cu banii, pentru că i-au turnat pe alţii.
- E adevărat, iar pentru acest caz sunt două posibile explicaţii. Varianta neagră este că alde Florică şi Pescariu sunt preluaţi de "Sistem", pentru a fi folosiţi şi în alte operaţiuni. "Sistemul" îi întrebuinţează la făcut bani, iar când riscă prea mult, îi salvează prin denunţuri, sacrificând în locul lor personaje de unică folosinţă. De mirare este că a picat un Dorin Cocoş, care, aşa cum ne încredinţa fostul preşedinte Traian Băsescu, a făcut parte din mafia personală a lui Adrian Năstase, alături de Petrache şi Bitner, pentru ca apoi, "Sistemul" să-l recupereze şi să-l folosească la făcut bani pentru noua putere politică, deci, părea că nu e de unică folosinţă.Varianta mai optimistă este că lui Florică şi Pescariu, care au rămas în libertate şi cu banii asupra lor, li s-au retras acuzaţiile numai pe anumite cauze, dar mai sunt cercetaţi în altele. Deci, n-ar fi scăpat încă. E drept că nici Justiţia nu e perfect independentă, cum nimic şi nimeni nu e cu adevărat independent pe lumea asta. Justiţia este dependentă de profesionalismul magistraţilor, de nivelul de corupţie din structurile sale, de influenţele politice, de limitările legilor etc. Totuşi, DNA se bucură de o mare încredere în rândul românilor, fericiţi să vadă că, în sfârşit, marii corupţi dau socoteală. Spectacolul cătuşelor face rating, chiar dacă nu le place unor politicieni. DNA trebuie însă să aibă mare grijă să nu-şi piardă credibilitatea, prin supraîncărcarea cu dosare, care va duce, inevitabil, la instrumentarea lor mai puţin atentă şi la posibile eşecuri în instanţă. Vor fi de ajuns câteva cazuri, pentru ca tot efortul DNA din ultimii ani să fie compromis.
"ANAF nu recuperează sute de milioane de euro de la marii corupţi, dar închide micile prăvălii"
- După vânătoarea declanşată de DNA asupra marilor corupţi, a venit teroarea ANAF asupra micilor întreprinzători. Unii comentatori au emis ipoteza că recenta campanie de închidere a chioşcurilor şi restaurantelor, sub pretextul unor contravenţii mărunte, este modul în care guvernul încearcă să abată atenţia de la cazurile de mare corupţie, pe de o parte, şi să arate că toată lumea este coruptă, pe de altă parte. Există riscul ca şi în acest caz, precum în cel al restituirii proprietăţilor confiscate de regimul comunist, un principiu bun să fie aplicat prost, având efectul de a respinge principiul însuşi?
- Infernul e pavat cu bune intenţii. Aşa a fost şi la noi, cu restitutio in integrum, de pildă, un principiu corect, care cerea retrocedarea tuturor bunurilor confiscate de comunişti în mod abuziv. Legea a intrat însă pe mâna unor "băieţi deştepţi" din politică, justiţie şi administraţie, care au făcut din ea o afacere murdară, dar foarte profitabilă. Vezi şi dosarul în care este implicat Viorel Hrebenciuc, unul dintre vechii capi ai PSD. Orice lege depinde de corectitudinea cu care este aplicată. Iată că şi lupta anticorupţie stă sub semnul compromiterii, odată cu punerea sub acuzare a procurorului Alina Bica, fosta şefă a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, sau cu arestarea lui Horia Georgescu, şeful Autorităţii Naţionale de Integritate. Iar acum, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pune sub semnul întrebării ideea de combatere a evaziunii fiscale. ANAF n-a recuperat decât 10% din cele 300 de milioane de euro dovedite de DNA ca provenind din fapte de corupţie şi pentru care există titluri executorii. Dar s-a repezit asupra micilor întreprinzători, să le confişte sume derizorii, pentru care nu erau documente justificative, şi să le închidă prăvăliile. Cum să închizi un restaurant sau un magazin pentru o gestionare proastă? Rişti locuri de muncă şi lipseşti statul de încasarea unor impozite şi taxe.
"Noul Cod Fiscal poate fi cartea câştigătoare a guvernului Ponta"
- Să ne mutăm în domeniul fiscal, căci se pregăteşte un nou Cod Fiscal, care a stârnit dezbateri publice. Din câte ştim până la această oră, noul Cod Fiscal ne dă speranţe că va revigora economia, sau mai degrabă ne va face viaţa şi mai amară?
- Sigur că noul Cod Fiscal ridică suspiciuni, atâta vreme cât a fost făcut de un şpăgar, Darius Vâlcov. În treacăt fie spus, Alina Bica a făcut şi ea Codul Penal şi este la zdup, Vâlcov a făcut Codul Fiscal şi e cu un picior în puşcărie... Mă întreb cine face Codul Electoral; probabil că Liviu Dragnea... Din ce ni s-a prezentat până acum, ar fi câteva prevederi care ar da speranţe de relansare a economiei, ca diminuarea TVA, scăderea CAS, dispariţia taxei pe stâlp... Dar cresc impozitele pe proprietăţi. Se va vedea cum stăm, când vom şti exact ce ni se dă şi ce ni se ia. Pentru moment, premierul Victor Ponta a punctat bine cu acest Cod Fiscal. Acesta poate fi cartea lui câştigătoare în alegerile viitoare. Întrebarea este dacă prevederile Codului Fiscal vor putea fi susţinute cu adevărat din punct de vedere economic, ori Ponta şi-a făcut socoteala să forţeze până la alegeri, iar după aceea va vedea cum o va scoate la capăt, dacă va mai fi nevoie. Din păcate, PNL nu a ştiut să valorifice avantajul de imagine pe care l-a avut când a fost ales preşedinte al statului Klaus Iohannis. Trebuia ca, imediat după Revelion, să fi propus un program de guvernare cu două, trei idei de forţă, care să convingă electoratul. N-a făcut-o. Au tot lucrat la program, până când n-a mai înţeles nimeni nimic, iar acum se plâng că Ponta i-a plagiat. Dacă varianta Codului prezentată de Victor Ponta, cu aceste scăderi de taxe, va trece de Parlament, PSD ar putea să câştige un bun capital de imagine şi să păstreze guvernarea nu doar până la următoarele alegeri parlamentare, ci şi după 2016.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
