Cele mai rebele: răcelile căilor respiratorii inferioare
- După câte zile ar trebui să mă simt mai bine, în condiţiile unei răceli obişnuite, cu nasul înfundat?
De regulă, după cinci până la şapte zile, spun specialiştii. Desigur, aceasta reprezintă o durată medie, ceea ce înseamnă că unele persoane pot fi din nou în formă după numai două zile, pe când altele, abia după două săptămâni. Totodată, se observă că anumite simptome persistă mai mult decât celelalte. Cele mai rebele sunt răcelile care afectează căile respiratorii inferioare, provocând şi tuse. Dintr-un sondaj recent reieşea că repondenţii aşteaptă ca ea să treacă după maximum nouă zile, totuşi, statisticile medicale de anul trecut ne arată că, în realitate, este nevoie de aproape trei săptămâni pentru ca tusea să dispară.
Peste 200 de tipuri de virusuri
- Cum se explică faptul că o răceală durează mai mult sau e mai puternică decât alta?
Răcelile sunt declanşate aproape în exclusivitate de virusuri. Ele există în peste două sute de tipuri diferite, grupate în familii - cum sunt, de exemplu, rinovirusurile sau coronavirusurile - deosebindu-se inclusiv prin potenţialul lor patologic. Prin urmare, unele microorganisme sunt capabile să provoace boli mai îndelungate sau mai grave decât altele. Să nu uităm că tipurile de virusuri aflate în circulaţie la noi se schimbă de la an la an, aşadar, este perfect posibil ca un val de viroze să ne aducă simptome mai accentuate sau de mai lungă durată decât un altul.
Suprainfectări: când, după virusuri, vin bacteriile...
- Care sunt factorii personali ce pot influenţa durata unei răceli?
Oamenii cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani şi dotaţi cu un sistem imunitar activ se vor însănătoşi într-un timp relativ scurt. În schimb, în copilărie şi în adolescenţă, capacitatea de autoapărare a organismului nu e încă pe deplin dezvoltată, iar în a doua jumătate a vieţii, ea nu mai funcţionează la fel de eficient, ceea ce duce la creşterea riscului de prelungire a răcelilor. Însă, dincolo de factorul vârstă, sistemul nostru imunitar poate fi slăbit şi de stres, deficit de somn, sedentarism sau alimentaţie nesănătoasă. Şi, în primul rând, scăpăm greu de o răceală atunci când se produce o aşa-numită suprainfectare, adică apare pe căile respiratorii o infecţie suplimentară, bacteriană, care se suprapune peste cea virală. Unele persoane sunt mai expuse la acest pericol, pur şi simplu din pricina conformaţiei lor anatomice. De pildă, deviaţia de sept împiedică o aerisire corectă a sinusurilor, făcând să se acumuleze în ele o căldură umedă, ca într-o baie de aburi - şi astfel ia naştere un teren ideal pentru înmulţirea bacteriilor. În plus, fiecare viroză lasă în urma sa o cicatrizare a ţesutului, care îngreunează scurgerea secreţiilor, sporind vulnerabilitatea faţă de viitoarele inflamaţii.
Şi prezenţa unor alte afecţiuni poate constitui cauza prelungirii simptomelor de răceală. Aşa, de exemplu, medicii au descoperit în ultimii ani că o boală din ce în ce mai des întâlnită în zilele noastre, refluxul gastroesofagian, manifestat prin senzaţia de arsură în capul pieptului, determină pătrunderea unei anumite cantităţi de acid, provenite din stomac, în căile respiratorii, unde provoacă modificări ale mucoaselor, în special în faringe şi laringe. Câteva din consecinţele posibile sunt: tusea permanentă, o senzaţie de corp străin în gât (îndeosebi dimineaţa, îndată după trezire) sau răguşeala constantă. Mucoasele fiind deja iritate, creşte riscul de contractare a unor răceli, precum şi al complicaţiilor dezvoltate de bacterii. La copiii cu otite medii recidivante s-a constatat, chiar, prezenţa acidului gastric în secreţiile din urechea medie.
Antibiotice contra virusuri? Un mit.
Afirmaţia că n-ar avea nicio importanţă dacă şi în ce mod tratăm o răceală este, în orice caz, neserioasă din punct de vedere ştiinţific, declară specialiştii. Fireşte că organismul nostru are, în general, capacitatea de a depăşi răcelile şi prin forţe proprii, fără ajutor din afară. Cu toate acestea, lipsa unui tratament amplifică riscul cronicizării: simptomele se menţin mai mult timp sau chiar se transformă într-o problemă permanentă. Pe de altă parte, asta nu înseamnă că trebuie să recurgem imediat la un tratament dur, cum ar fi administrarea de antibiotice. Ele nu acţionează câtuşi de puţin asupra viruşilor responsabili pentru declanşarea răcelii, iar un antibiotic luat "preventiv" nu poate bloca o suprainfecţie bacteriană. Aşa se credea în trecut, însă este un simplu mit. Astăzi, experţii ne sfătuiesc să apelăm la preparatele bazate pe extracte din plante. Şi cu diversele leacuri tradiţionale se pot obţine măcar ameliorări ale simptomelor. De altfel, un studiu efectuat la University of Wisconsin a reuşit să demonstreze că un remediu din plante, chiar dacă acţiunea sa nu este atestată ştiinţific, poate scurta durata unei răceli în medie cu două zile şi jumătate, cel puţin la bolnavii care sunt convinşi că el are efect.
Nu există o terapie universală
- Şi dacă răcelile se prelungesc tot mai mult sau, pur şi simplu, nu se mai sfârşesc?
În această situaţie, ar trebui clarificate neapărat cauzele, de exemplu, cu ajutorul unei radiografii a sinusurilor. De asemenea, medicii ar putea verifica dacă în spatele unui guturai sau al unei tuse care se eternizează nu se ascunde cumva o alergie sau, eventual, un reflux gastroesofagian. E bine de ştiut că acesta din urmă poate exista chiar şi atunci când noi nu simţim arsuri în piept. Pacienţii iau un inhibitor de secreţie gastrică, timp de două-trei săptămâni, şi sunt uimiţi să vadă că problemele lor respiratorii dispar. Important de reţinut este însă faptul că nu există o terapie universal valabilă, care să-i facă fericiţi pe toţi bolnavii. În acest context, medicii germani avertizează contra tendinţei de a încerca rezolvarea oricărei sinuzite cronice pe cale chirurgicală. Fără îndoială, sunt probleme care nu pot fi eliminate decât printr-o operaţie, de pildă un sept cu o deviaţie extremă. Însă, în principiu, o intervenţie chirurgicală este oportună abia în momentul când s-a pus un diagnostic definitiv şi s-au epuizat toate posibilităţile de tratament medicamentos. Iar aceasta nu se va întâmpla în două săptămâni, ci probabil în trei-patru luni.
Sfaturi de prim-ajutor
* Când sunt afectate căile respiratorii superioare, vă ajută spălăturile nazale cu o soluţie salină încălzită. Inhalaţiile cu aburi la care se adaugă eventual şi uleiuri eterice de eucalipt sau mentă (la cei care le tolerează fără dificultate) s-au dovedit utile, atât împotriva guturaiului şi a sinuzitei, cât şi a tusei acute.
Important! - Dacă aveţi febră mare (peste 39,5 grade), ar trebui să vă vadă de urgenţă un medic. Se poate presupune că există deja o infecţie bacteriană, deci ar fi indicată şi administrarea unui antibiotic.
* O alimentaţie bogată în vitamine, precum şi o relaxare suficientă şi destule ore de somn vor sprijini sistemul imunitar, pentru ca el să poată combate cu succes infecţia. Fumatul, dimpotrivă, irită mucoasele şi va întârzia vindecarea.
* Suprasolicitarea fizică - slăbeşte şi mai mult capacitatea de apărare a organismului, aşa încât creşte pericolul ca germenii patogeni să atace şi alte organe, chiar şi muşchiul inimii (aceasta fiind varianta cea mai dramatică). Pornind de la studiile efectuate, cercetătorii au ajuns, totuşi, la concluzia că putem face în continuare sport dacă ne curge nasul, dar în rest ne simţim bine, şi dacă avem grijă să nu facem eforturi epuizante. Ei au constatat că durata simptomelor n-a fost diferită la persoanele testate care au practicat mai departe jogging, cu nasul înfundat, comparativ cu grupul martor, căruia i s-a cerut să facă pauză timp de o săptămână. În schimb, când este afectată şi zona de mai jos de gât (ganglioni limfatici inflamaţi, dureri în membre, febră, tuse), este recomandabil să renunţăm pentru o vreme la programul nostru sportiv. Putem reîncepe doar la câteva zile după însănătoşire, observându-ne cu atenţie corpul, ca să ne dăm seama dacă el poate fi solicitat la nivelul obişnuit sau e mai bine s-o luăm încet.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
