Cele mai rebele: răcelile căilor respiratorii inferioare
- După câte zile ar trebui să mă simt mai bine, în condițiile unei răceli obișnuite, cu nasul înfundat?
De regulă, după cinci până la șapte zile, spun specialiștii. Desigur, aceasta reprezintă o durată medie, ceea ce înseamnă că unele persoane pot fi din nou în formă după numai două zile, pe când altele, abia după două săptămâni. Totodată, se observă că anumite simptome persistă mai mult decât celelalte. Cele mai rebele sunt răcelile care afectează căile respiratorii inferioare, provocând și tuse. Dintr-un sondaj recent reieșea că repondenții așteaptă ca ea să treacă după maximum nouă zile, totuși, statisticile medicale de anul trecut ne arată că, în realitate, este nevoie de aproape trei săptămâni pentru ca tusea să dispară.
Peste 200 de tipuri de virusuri
- Cum se explică faptul că o răceală durează mai mult sau e mai puternică decât alta?
Răcelile sunt declanșate aproape în exclusivitate de virusuri. Ele există în peste două sute de tipuri diferite, grupate în familii - cum sunt, de exemplu, rinovirusurile sau coronavirusurile - deosebindu-se inclusiv prin potențialul lor patologic. Prin urmare, unele microorganisme sunt capabile să provoace boli mai îndelungate sau mai grave decât altele. Să nu uităm că tipurile de virusuri aflate în circulație la noi se schimbă de la an la an, așadar, este perfect posibil ca un val de viroze să ne aducă simptome mai accentuate sau de mai lungă durată decât un altul.
Suprainfectări: când, după virusuri, vin bacteriile...
- Care sunt factorii personali ce pot influența durata unei răceli?
Oamenii cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani și dotați cu un sistem imunitar activ se vor însănătoși într-un timp relativ scurt. În schimb, în copilărie și în adolescență, capacitatea de autoapărare a organismului nu e încă pe deplin dezvoltată, iar în a doua jumătate a vieții, ea nu mai funcționează la fel de eficient, ceea ce duce la creșterea riscului de prelungire a răcelilor. Însă, dincolo de factorul vârstă, sistemul nostru imunitar poate fi slăbit și de stres, deficit de somn, sedentarism sau alimentație nesănătoasă. Și, în primul rând, scăpăm greu de o răceală atunci când se produce o așa-numită suprainfectare, adică apare pe căile respiratorii o infecție suplimentară, bacteriană, care se suprapune peste cea virală. Unele persoane sunt mai expuse la acest pericol, pur și simplu din pricina conformației lor anatomice. De pildă, deviația de sept împiedică o aerisire corectă a sinusurilor, făcând să se acumuleze în ele o căldură umedă, ca într-o baie de aburi - și astfel ia naștere un teren ideal pentru înmulțirea bacteriilor. În plus, fiecare viroză lasă în urma sa o cicatrizare a țesutului, care îngreunează scurgerea secrețiilor, sporind vulnerabilitatea față de viitoarele inflamații.
Și prezența unor alte afecțiuni poate constitui cauza prelungirii simptomelor de răceală. Așa, de exemplu, medicii au descoperit în ultimii ani că o boală din ce în ce mai des întâlnită în zilele noastre, refluxul gastroesofagian, manifestat prin senzația de arsură în capul pieptului, determină pătrunderea unei anumite cantități de acid, provenite din stomac, în căile respiratorii, unde provoacă modificări ale mucoaselor, în special în faringe și laringe. Câteva din consecințele posibile sunt: tusea permanentă, o senzație de corp străin în gât (îndeosebi dimineața, îndată după trezire) sau răgușeala constantă. Mucoasele fiind deja iritate, crește riscul de contractare a unor răceli, precum și al complicațiilor dezvoltate de bacterii. La copiii cu otite medii recidivante s-a constatat, chiar, prezența acidului gastric în secrețiile din urechea medie.
Antibiotice contra virusuri? Un mit.
- Tratamentul anti-răceală are vreun efect - și dacă da, în ce constă el?
Afirmația că n-ar avea nicio importanță dacă și în ce mod tratăm o răceală este, în orice caz, neserioasă din punct de vedere științific, declară specialiștii. Firește că organismul nostru are, în general, capacitatea de a depăși răcelile și prin forțe proprii, fără ajutor din afară. Cu toate acestea, lipsa unui tratament amplifică riscul cronicizării: simptomele se mențin mai mult timp sau chiar se transformă într-o problemă permanentă. Pe de altă parte, asta nu înseamnă că trebuie să recurgem imediat la un tratament dur, cum ar fi administrarea de antibiotice. Ele nu acționează câtuși de puțin asupra virușilor responsabili pentru declanșarea răcelii, iar un antibiotic luat "preventiv" nu poate bloca o suprainfecție bacteriană. Așa se credea în trecut, însă este un simplu mit. Astăzi, experții ne sfătuiesc să apelăm la preparatele bazate pe extracte din plante. Și cu diversele leacuri tradiționale se pot obține măcar ameliorări ale simptomelor. De altfel, un studiu efectuat la University of Wisconsin a reușit să demonstreze că un remediu din plante, chiar dacă acțiunea sa nu este atestată științific, poate scurta durata unei răceli în medie cu două zile și jumătate, cel puțin la bolnavii care sunt convinși că el are efect.
Nu există o terapie universală
- Și dacă răcelile se prelungesc tot mai mult sau, pur și simplu, nu se mai sfârșesc?
În această situație, ar trebui clarificate neapărat cauzele, de exemplu, cu ajutorul unei radiografii a sinusurilor. De asemenea, medicii ar putea verifica dacă în spatele unui guturai sau al unei tuse care se eternizează nu se ascunde cumva o alergie sau, eventual, un reflux gastroesofagian. E bine de știut că acesta din urmă poate exista chiar și atunci când noi nu simțim arsuri în piept. Pacienții iau un inhibitor de secreție gastrică, timp de două-trei săptămâni, și sunt uimiți să vadă că problemele lor respiratorii dispar. Important de reținut este însă faptul că nu există o terapie universal valabilă, care să-i facă fericiți pe toți bolnavii. În acest context, medicii germani avertizează contra tendinței de a încerca rezolvarea oricărei sinuzite cronice pe cale chirurgicală. Fără îndoială, sunt probleme care nu pot fi eliminate decât printr-o operație, de pildă un sept cu o deviație extremă. Însă, în principiu, o intervenție chirurgicală este oportună abia în momentul când s-a pus un diagnostic definitiv și s-au epuizat toate posibilitățile de tratament medicamentos. Iar aceasta nu se va întâmpla în două săptămâni, ci probabil în trei-patru luni.
Sfaturi de prim-ajutor
* Când sunt afectate căile respiratorii superioare, vă ajută spălăturile nazale cu o soluție salină încălzită. Inhalațiile cu aburi la care se adaugă eventual și uleiuri eterice de eucalipt sau mentă (la cei care le tolerează fără dificultate) s-au dovedit utile, atât împotriva guturaiului și a sinuzitei, cât și a tusei acute.
Important! - Dacă aveți febră mare (peste 39,5 grade), ar trebui să vă vadă de urgență un medic. Se poate presupune că există deja o infecție bacteriană, deci ar fi indicată și administrarea unui antibiotic.
* O alimentație bogată în vitamine, precum și o relaxare suficientă și destule ore de somn vor sprijini sistemul imunitar, pentru ca el să poată combate cu succes infecția. Fumatul, dimpotrivă, irită mucoasele și va întârzia vindecarea.
* Suprasolicitarea fizică - slăbește și mai mult capacitatea de apărare a organismului, așa încât crește pericolul ca germenii patogeni să atace și alte organe, chiar și mușchiul inimii (aceasta fiind varianta cea mai dramatică). Pornind de la studiile efectuate, cercetătorii au ajuns, totuși, la concluzia că putem face în continuare sport dacă ne curge nasul, dar în rest ne simțim bine, și dacă avem grijă să nu facem eforturi epuizante. Ei au constatat că durata simptomelor n-a fost diferită la persoanele testate care au practicat mai departe jogging, cu nasul înfundat, comparativ cu grupul martor, căruia i s-a cerut să facă pauză timp de o săptămână. În schimb, când este afectată și zona de mai jos de gât (ganglioni limfatici inflamați, dureri în membre, febră, tuse), este recomandabil să renunțăm pentru o vreme la programul nostru sportiv. Putem reîncepe doar la câteva zile după însănătoșire, observându-ne cu atenție corpul, ca să ne dăm seama dacă el poate fi solicitat la nivelul obișnuit sau e mai bine s-o luăm încet.