Vali Şerban este un fost membru de marcă al Cenaclului Flacăra. În urmă cu zece ani, el a pus pe picioare Festivalul de muzică folk "Ziua de mâine", menit să promoveze talente tinere, dar şi să aducă pe scenă "legendele" genului, cântăreţii atât de îndrăgiţi, care umpleau odinioară sălile de spectacole în care evolua Cenaclului Flacăra. Anul acesta, marea surpriză a festivalului a fost prezenţa celui mai important nume din istoria muzicii rock şi folk din România: Dan Andrei Aldea. La Alba Iulia, în noiembrie 2014, Dan Andrei Aldea avea să urce din nou pe o scenă din România, după o absenţă de peste 30 de ani.
Simplu: Nicu Alifantis
Prima zi a festivalului, ziua Nicu Alifantis. Chiar dacă numără peste 40 de ani de activitate artistică, în niciun caz Nicu Alifantis nu poate fi considerat "obiect de muzeu", deşi la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia au ajuns, sub forma unei expoziţii inedite, instrumentele muzicale pe care distinsul cantautor le-a folosit, în timp, în concertele sale. "Ideea acestei expoziţii a aparţinut în totalitate organizatorilor Festivalului de muzică folk «Ziua de mâine», care au vrut să includă în program şi altceva, pe lângă serile obişnuite de muzică", spune Nicu Alifantis.
Seara, foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, gazda festivalului, a devenit neîncăpător. Oameni de toate vârstele au venit să vadă expoziţia de desene inspirate de primul album al lui Alifantis, "După melci", lansat în 1979, care a generat, totodată, şi o originală dramatizare a poemului lui Ion Barbu. Realizat de Teatrul de Păpuşi "Prichindel" Alba Iulia, cu participarea corului de copii "Theotokos", sub bagheta regizorală (cu adevărat magică) a lui Cristian Pepino, spectacolul beneficiază atât de muzica compusă de Nicu Alifantis, cât şi de interpretarea acestuia.
Festival - ziua a doua. Lansarea cărţii "Istoria unui vis", semnată de Vali Şerban, apoi întâlnirea cu primii cinci din cei zece finalişti ai concursului de muzică folk: tineri, unii chiar foarte tineri, frumoşi, dezinvolţi şi talentaţi. Au urmat recitalurile. Fiind o ediţie aniversară, organizatorii au decis să-i readucă pe scenă pe câţiva dintre câştigătorii ediţiilor anterioare: Silvan Stâncel (laureat 2006) şi Grupul Litua (laureat 2007). "Greii" folkului românesc nu s-au lăsat, nici ei, aşteptaţi: Vali Şerban & Ziua de mâine, Mircea Vintilă, Mircea Rusu Band. O seară fierbinte, în care publicul s-a integrat total în spectacol, cântând şi dansând, aşa cum se întâmplă de fiecare dată la Alba Iulia, la Festivalul de muzică folk.
Marea surpriză avea să fie ultimul recital al serii, susţinut de Dan Andrei Aldea, invitat pe o scenă românească după o absenţă de peste 30 de ani. Mai puţin cunoscut celor tineri, Dan Andrei Aldea este numit de către cunoscători "părintele muzicii rock şi folk din România". Un calificativ pe care muzicianul român stabilit în Germania l-a ilustrat strălucit.
Festival - ziua a treia. Alţi cinci concurenţi. Alte recitaluri de excepţie: Alexandra Sidor (laureată 2010), Alexandra Andrei şi Cosmin Vaman (laureaţi 2011 şi 2012), apoi Florin Săsărman & Alexandru Filip, Ducu Bertzi & Mihai Neniţă. Şi publicul, desigur.
Festival - ziua a patra. Gala laureaţilor 2014. Apoi urmează alţi "grei", alte recitaluri de excepţie: Mihai Boicu (laureat 2013), Ţapinarii, Alexandru Andrieş, Maria Ioana Mântulescu, Berti Barbera & Sorin Romanescu (în concertul "Interioare"), Mircea Baniciu, Vladi Cnejevici & Teo Boar.
Peste o altă excepţională manifestare artistică organizată la Alba Iulia (marcă înregistrată a Consiliului Judeţean Alba) se lasă cortina. Spectatorii pleacă fericiţi spre casele lor. Vechea cetate transilvăneană adoarme pe sunete de chitară. A fost un regal muzical: Festivalul de muzică folk "Ziua de mâine", Alba Iulia - ediţia a zecea.
Dan Andrei Aldea - "Intenţionez ca, la un moment dat, să vin definitiv în ţară"
După concert, în culise, am reuşit să-i smulgem maestrului Dan Andrei Aldea câteva răspunsuri la întrebări, precum şi promisiunea unui interviu amplu, pentru cititorii revistei "Formula AS".
- De ce o absenţă atât de îndelungată din ţară, stimate Dan Andrei Aldea?
- Lucrez la nişte proiecte la care ţin foarte mult şi trebuie să iasă bine, dar în Germania, pur şi simplu, nu m-am mai putut aduna ca să fac aşa ceva. Şi atunci, ne-am pus problema, eu şi soţia mea, că trebuie să plecăm undeva, într-un loc liniştit. Am ales România, mai exact Oradea, unde este familia soţiei mele. Când am venit, am adus cu mine jumătate din studio, ca să pot să lucrez.
- Vor mai trece iarăşi foarte mulţi ani până să vă întoarceţi în România?
- Intenţionez ca, la un moment dat, să vin definitiv în ţară şi să mă stabilesc la Oradea, să cumpărăm o căsuţă în afara oraşului, unde să pot creşte porci, să cultiv fasole şi să fac muzica mea, pe care n-am putut s-o fac de 30 de ani.
- Nu se poate face muzică în Germania?
- Viaţa în Germania e cu totul altfel. Când îţi faci o afacere, trebuie să ţii cu dinţii de ea. Nu poţi să întreţii un studio, să imprimi în el şi, totodată, să compui şi pentru tine, pentru plăcerea ta. Compui pentru client. Te bucuri că eşti solicitat, întreţii clienţii cât se poate de bine, ca să vină şi altădată. Sunt oameni care au lucrat cu mine de la începuturile lor artistice.
Vali Şerban şi "Istoria unui vis"
- De unde ideea acestei cărţi, Vali Şerban?
- O astfel de carte trebuia scrisă, pentru ca tot ceea ce am trăit atunci să nu rămână nepovestit. Cartea nu este numai o cronică sentimentală. Mi s-a spus că pare scrisă de un scriitor, ceea ce mă onorează. Cartea e, într-un fel, şi o analiză a fenomenului folk: naşterea sa, modul în care a ajuns în România, modul în care a crescut în societatea românească. E o analiză politică şi morală a societăţii, o carte care va avea, cu siguranţă, nu numai prieteni, ci şi opozanţi.
- S-ar fi recunoscut, cu siguranţă. N-am căutat să-i fac un portret. Adrian Păunescu trece prin carte exact aşa cum a fost, cum a creat Cenaclul Flacăra, cum l-a dus până unde l-a dus, ce s-a întâmplat spre finalul acestei experienţe senzaţionale. Nu l-am descris. Pur şi simplu, el trece prin carte, aşa cum l-am cunoscut noi, cei apropiaţi. Omul Adrian Păunescu, în primul rând. Fără el, cartea n-ar fi existat, pentru că n-ar fi existat Cenaclul Flacăra.
CAMELIA STÂRCESCU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
