TIA ŞERBĂNESCU - "Un vot care pedepseşte aroganţa"

"Ponta a făcut greşeala vieţii sale: i-a umilit şi sfidat pe românii din diaspora"

- Klaus Iohannis a înregistrat o victorie zdro­bi­toare în alegerile prezidenţiale, la o diferenţă de 9% faţă de Victor Ponta, surprinzând pe toată lumea: sociologi, oameni politici, lideri de opinie. Care sunt mecanismele acestei victorii? Cum a reuşit Iohannis să recupereze cele zece procente, cu care se afla în urma lui Ponta, între cele două tururi de scrutin, şi să adauge alte nouă la capitalul său electoral?

- Nu e atât o mare victorie a lui Klaus Iohannis, cât o mare înfrângere a lui Victor Ponta. Şi pentru aceas­ta îi suntem îndatoraţi, ca să zic aşa, chiar lui Ponta. Întotdeauna, PSD a pierdut alegerile pe mână pro­prie. Să ne amintim că Mircea Geoană a pierdut ale­gerile prezidenţiale din 2009 într-o singură noapte, printr-o vizită neinspirată făcută lui Sorin Ovidiu Vântu. Să nu uităm că şi Adrian Năstase a pier­dut, în 2004, după câteva întrebări, într-o dezba­tere televi­zată. Practic, de la Ion Iliescu încoace, niciun can­didat al PSD nu a mai câştigat alegerile pentru funcţia de preşedinte al României. Dar niciodată un candidat al PSD nu a fost învins atât de categoric ca Victor Ponta.
Spuneam, cândva, că întotdeauna când Opoziţia nu e în stare să facă o campanie convingătoare - şi n-a fost nici de data asta -, o ajută PSD să învingă, prin greşelile fatale pe care le comite. De data asta, Ponta, care se credea deja ales, cu o aroganţă fără margini, cu aere de liftier obraznic, care se consideră stăpânul mişcării pentru că apasă pe butoane, a făcut greşeala vieţii sale, care i-a adus sfârşitul: i-a umilit şi sfidat pe românii din diaspora. Atât în turul întâi, când a dovedit în primul rând incapacitate organizatorică şi, în al doilea rând, dispreţ la adresa românilor din străinătate, cât şi în turul al doilea, când a apelat la aceleaşi mijloace prin care i-a împiedicat, de fapt, pe cei din diaspora să voteze, lăsându-i să aştepte în zadar ore în şir la coadă. După primul tur, nu s-a gândit că românii se vor mobiliza mai bine şi vor veni în număr mai mare să voteze şi în diaspora, şi în ţară. Dar exact asta s-a întâmplat! Au venit unii de seara, ca să prindă rând la vot - ca pe vremea lui Ceauşescu, când se aştepta carne sau lapte -, au răbdat ploaie, frig, epuizare fizică, dar astfel, în diaspora s-a înre­gistrat un record de votanţi: peste 370.000. Acest gest civic în masă a impresionat şi cancelariile europene. Nicăieri, în marile capitale europene, nu s-au mai văzut cozi de kilometri făcute de oameni care vor să voteze. În ţară, exemplul diasporei a fost molipsitor, pe fondul unei solidarizări cu cetăţenii români din străinătate, batjocoriţi de guvernul Ponta. Scârba faţă de politică şi lehamitea faţă de vot au fost abandonate, mai ales de tineret, care a vrut să-şi exercite un drept de care nu-i prea păsa până nu s-a văzut în pericolul de a-i fi încălcat. Aşa s-a creat un val cu efect de tsunami, care a măturat avantajul lui Ponta şi l-a făcut preşedinte pe Iohannis.

"Putem spune că în 16 noiembrie am avut o victorie a bunului simţ"

- După bătălie, mulţi îşi asumă meritele victoriei, spunând că ei l-au făcut preşedinte pe Iohannis. În fapt, să observăm că nu lideri ai societăţii civile, nu moderatori de televiziune, nu activişti pricepuţi de partid, nu consilieri de taină au scos lumea la vot...

- În principal, reţelele sociale de pe internet şi unele televiziuni au propagat indignarea legitimă faţă de comportamentul guvernului Ponta în legătură cu românii din diaspora. Iar acest sentiment a adus la urne foarte mulţi nehotărâţi sau indiferenţi, care altminteri n-ar fi votat. Revolta populară i-a adus lui Iohannis mai mult de 20% peste ce luase în primul tur. Niciun ONG, niciun partid, niciun maestru din umbră n-ar fi reuşit această performanţă. S-a văzut că în faţa revoltei electoratului nu au mai contat toate mijloacele întrebuinţate din plin de Ponta: pomeni electorale, şantaj, minciună, propagandă deşănţată şi manipulare prin majoritatea mass media, care i-au ţinut trena. Milioane şi milioane de euro cheltuiţi degeaba. Că indignarea a fost uniform răspândită o dovedesc rezultatele votului, căci Iohannis a câştigat şi în judeţe din Moldova, în care, în general, erau vo­taţi candidaţii PSD. A fost un vot negativ covârşitor, pedepsitor, o sancţiune drastică la adresa aroganţei, a proastei organizări, a mitomaniei, a manipulării şi a tuturor celorlalte defecte ale lui Ponta, pe care, parcă, acesta le-a adunat de la toţi politicienii şi le-ar fi în­mulţit cu trei. Dar este şi o sancţiune asupra unei întregi categorii de politicieni şi a unui mod de a face politică. Românii au arătat că vor o altfel de politică, mai puţin logoreică, mai sobră, mai eficientă, mai respectuoasă faţă de lege. Putem spune că în 16 no­iembrie am avut o victorie a bunului simţ. A fost un vot negativ, care, prin semnificaţii şi prin modul de politică pentru care a optat, devine unul pozitiv.

- Un vot care îl obligă mult pe Klaus Iohannis...

- Iohannis nu a promis marea cu sarea, ci lucruri de bun simţ, realizabile: lucrul bine făcut, nu de mân­tu­ială, respectarea legilor, continuarea luptei antico­rup­ţie, păstrarea alianţelor României cu Vestul. Iar Iohannis are toate datele să se ţină de aceste pro­misiuni, pentru că vedem ce a făcut la Sibiu - un oraş pe care l-a preluat într-o stare deplorabilă şi pe care îl lasă la nivelul unor capitale europene. Iohannis nu trebuie decât să rămână el însuşi.

"Vai celor învinşi!"

- Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD, avertizase, înainte de alegeri, că în cazul unui eşec al lui Ponta, partidul riscă să se pulverizeze. Ponta însuşi a ameninţat: "Dacă pierd alegerile, scapă cine poate". Ce se va întâmpla cu Victor Ponta şi cu PSD?

- Vae victis! Vai celor învinşi! - cum spune la­tinul. Dacă ar fi pierdut ACL, probabil că ar fi fost de­zastru în tabăra lor, se spunea adio fuziunii PNL cu PDL, partide care rămâneau fără speranţă şi tot mai sub­ţiate, în opoziţie. Dar a pierdut Ponta şi urmează lupte interne în PSD şi între PSD şi aliaţii săi, poate ru­perea coaliţiei de guvernare, poate demisia sau de­miterea lui Ponta. Dezamăgirea e foarte mare în PSD, pentru că erau siguri de victorie şi pentru că libertatea multor figuri de la centrul partidului depindea de asta. În PSD se fac acuzaţii de trădare şi se vor plăti curând poliţe. Primul vizat este Liviu Dragnea, care se află la al doilea mare rateu: al doilea candidat la preşedinţie pe care îl ia de pe primul loc şi îl duce la eşec. Aşa că unii ca Dan Şova, de exemplu, i-au cerut demisia din funcţia de preşedinte executiv al PSD. Alţii, ca Robert Negoiţă, primarul sectorului 3 al Capitalei, a solicitat retragerea PSD de la guvernare. Lui Victor Ponta nu i-a fost cerută demisia de la conducerea partidului, dar ACL l-a somat să demisioneze, pentru felul în care a organizat alegerile. Ponta nu poate fi constrâns să demisioneze decât de cei din propriul partid. Ar mai putea cădea şi la o moţiune de cenzură, dacă se schimbă majoritatea parlamentară. Oricum, pierderea uneia dintre funcţii atrage pierderea celeilalte. Iar dacă Ponta mai rămâne prim-ministru, are o misiune grea: să facă bugetul pe 2015, în care să acopere miliardele pe care le-a aruncat pe pomeni electorale.

- Cine mai pierde, în urma acestor alegeri?

- Pierde şi Biserica Ortodoxă Română, care s-a implicat în campania electorală, prin unii dintre clericii ei, în pofida propriului statut şi a propriilor hotărâri. Biserica are rolul ei foarte important, un prestigiu de apărat, şi nu avea de ce să se amestece într-o luptă politică, pe alocuri foarte murdară. E drept că Biserica nu s-a pronunţat ca instituţie, dar unii ierarhi şi preoţi i-au făcut campanie pe faţă lui Victor Ponta, adică s-au rugat la o "icoană" greşită, lipsită de orice urmă de "sfinţenie".
Pierd şi foştii candidaţi la preşedinţie care l-au susţinut pe Ponta nu din vreo credinţă că vor fi bine reprezentaţi sau din ataşament la social-democraţie, ci din oportunism şi, mai ales, din lăcomie pentru funcţii şi bani: Teodor Meleşcanu, Călin Popescu Tă­riceanu, Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor.
Pierd şi televiziunile care s-au angajat în sprijini­rea lui Ponta, fără respectarea unor minime reguli deontologice. Jurnaliştii de acolo s-au transformat în mardeiaşi politici, trăgând şi mai mult în jos cre­dibilitatea întregii bresle. În slujirea lui Ponta, argu­mentul a cedat locul insultei, iar obiectivitatea a lăsat locul propagandei.
Pierd şi Elena Udrea şi PMP, Aurelian Pavelescu, liderul PNŢCD, care au scăldat-o, îndemnând la boi­cotarea alegerilor. Udrea a spus apoi, pe ultima sută de metri, că votează contra lui Ponta, dar a fost con­fuză.
Traian Băsescu, pe de altă parte, a cerut "bă­siş­tilor", ca în turul doi să-l voteze pe Iohannis. Această declaraţie a mai estompat din impresia penibilă lăsată în campania pentru turul întâi, în care o susţinuse fervent pe Udrea. S-a comportat ca un preşedinte care ţine de familia popularilor europeni. În felul acesta, se face un transfer de putere la Cotroceni mult mai lin şi decent decât se anunţa la începutul campaniei elec­to­rale, neameninţat de convulsii ulterioare, de răzbunări urâte şi de surprize neplăcute.

"România câştigă foarte mult de pe urma alegerii lui Iohannis"

- Ce câştigă România, odată cu ascensiunea lui Klaus Iohannis la Cotroceni?

- România era deja un model de stat care a rezolvat problema minorităţilor, acordându-le cele mai multe drepturi (UDMR se află la guvernare din 1996 încoace aproape neîntrerupt, azi având şi un vicepremier...). România dă însă, prin alegerea unui dublu minoritar, etnic şi religios, o nouă dovadă că aici nu se poate vorbi de şovinism, xenofobie sau fun­da­mentalism. Şi asta, într-o vreme în care naţio­nalismele, motivate sau nu religios, reizbucnesc peste tot în lume, provoacă separatisme, războaie, crime. Ceea ce face din România o excepţie fericită, un ele­ment de stabilitate în zonă, un partener de încredere atât pentru SUA, cât şi pentru UE. Alegerea lui Klaus Iohannis este benefică nu numai prin aceste avantaje de imagine rezultate din apartenenţa lui etnică şi religioasă, ci şi prin apartenenţa sa la Partidul Popular European şi, de asemenea, prin calităţile sale umane: seriozitate, cumpătare, civilitate, eficienţă. Dincolo de aceste câştiguri imagologice, am scăpat de pede­serizarea completă a statului şi avem un cenzor sever al actului de guvernare. În fine, Klaus Iohannis este venit de curând în PNL şi nu e perceput ca un om foarte ataşat de acest partid, astfel încât să fie blocat în sistemul liberal, ceea ce ar putea fi un plus pentru relaţiile lui instituţionale cu toate partidele şi cu orice guvern, indiferent de coloratura sa. Are o anumită dis­tanţă care îi conferă încredere şi relaxare în abordarea tuturor.

- Relaţiile cu Rusia şi China vor fi influenţate în vreun fel de faptul că avem un preşedinte net pro-Vest?

- Klaus Iohannis îmi pare un om pragmatic, care va şti, probabil, să gestioneze relaţiile cu toate statele, în interesul României. Ba aş spune că originea sa germanică îi aduce un avantaj în privinţa relaţiei cu Rusia, dacă e să avem în vedere legăturile speciale dintre Federaţia Rusă şi Germania, dintre liderii germani şi liderii ruşi.