TIA ȘERBĂNESCU - "Un vot care pedepsește aroganța"

"Ponta a făcut greșeala vieții sale: i-a umilit și sfidat pe românii din diaspora"

- Klaus Iohannis a înregistrat o victorie zdro­bi­toare în alegerile prezidențiale, la o diferență de 9% față de Victor Ponta, surprinzând pe toată lumea: sociologi, oameni politici, lideri de opinie. Care sunt mecanismele acestei victorii? Cum a reușit Iohannis să recupereze cele zece procente, cu care se afla în urma lui Ponta, între cele două tururi de scrutin, și să adauge alte nouă la capitalul său electoral?

- Nu e atât o mare victorie a lui Klaus Iohannis, cât o mare înfrângere a lui Victor Ponta. Și pentru aceas­ta îi suntem îndatorați, ca să zic așa, chiar lui Ponta. Întotdeauna, PSD a pierdut alegerile pe mână pro­prie. Să ne amintim că Mircea Geoană a pierdut ale­gerile prezidențiale din 2009 într-o singură noapte, printr-o vizită neinspirată făcută lui Sorin Ovidiu Vântu. Să nu uităm că și Adrian Năstase a pier­dut, în 2004, după câteva întrebări, într-o dezba­tere televi­zată. Practic, de la Ion Iliescu încoace, niciun can­didat al PSD nu a mai câștigat alegerile pentru funcția de președinte al României. Dar niciodată un candidat al PSD nu a fost învins atât de categoric ca Victor Ponta.
Spuneam, cândva, că întotdeauna când Opoziția nu e în stare să facă o campanie convingătoare - și n-a fost nici de data asta -, o ajută PSD să învingă, prin greșelile fatale pe care le comite. De data asta, Ponta, care se credea deja ales, cu o aroganță fără margini, cu aere de liftier obraznic, care se consideră stăpânul mișcării pentru că apasă pe butoane, a făcut greșeala vieții sale, care i-a adus sfârșitul: i-a umilit și sfidat pe românii din diaspora. Atât în turul întâi, când a dovedit în primul rând incapacitate organizatorică și, în al doilea rând, dispreț la adresa românilor din străinătate, cât și în turul al doilea, când a apelat la aceleași mijloace prin care i-a împiedicat, de fapt, pe cei din diaspora să voteze, lăsându-i să aștepte în zadar ore în șir la coadă. După primul tur, nu s-a gândit că românii se vor mobiliza mai bine și vor veni în număr mai mare să voteze și în diaspora, și în țară. Dar exact asta s-a întâmplat! Au venit unii de seara, ca să prindă rând la vot - ca pe vremea lui Ceaușescu, când se aștepta carne sau lapte -, au răbdat ploaie, frig, epuizare fizică, dar astfel, în diaspora s-a înre­gistrat un record de votanți: peste 370.000. Acest gest civic în masă a impresionat și cancelariile europene. Nicăieri, în marile capitale europene, nu s-au mai văzut cozi de kilometri făcute de oameni care vor să voteze. În țară, exemplul diasporei a fost molipsitor, pe fondul unei solidarizări cu cetățenii români din străinătate, batjocoriți de guvernul Ponta. Scârba față de politică și lehamitea față de vot au fost abandonate, mai ales de tineret, care a vrut să-și exercite un drept de care nu-i prea păsa până nu s-a văzut în pericolul de a-i fi încălcat. Așa s-a creat un val cu efect de tsunami, care a măturat avantajul lui Ponta și l-a făcut președinte pe Iohannis.

"Putem spune că în 16 noiembrie am avut o victorie a bunului simț"

- După bătălie, mulți își asumă meritele victoriei, spunând că ei l-au făcut președinte pe Iohannis. În fapt, să observăm că nu lideri ai societății civile, nu moderatori de televiziune, nu activiști pricepuți de partid, nu consilieri de taină au scos lumea la vot...

- În principal, rețelele sociale de pe internet și unele televiziuni au propagat indignarea legitimă față de comportamentul guvernului Ponta în legătură cu românii din diaspora. Iar acest sentiment a adus la urne foarte mulți nehotărâți sau indiferenți, care altminteri n-ar fi votat. Revolta populară i-a adus lui Iohannis mai mult de 20% peste ce luase în primul tur. Niciun ONG, niciun partid, niciun maestru din umbră n-ar fi reușit această performanță. S-a văzut că în fața revoltei electoratului nu au mai contat toate mijloacele întrebuințate din plin de Ponta: pomeni electorale, șantaj, minciună, propagandă deșănțată și manipulare prin majoritatea mass media, care i-au ținut trena. Milioane și milioane de euro cheltuiți degeaba. Că indignarea a fost uniform răspândită o dovedesc rezultatele votului, căci Iohannis a câștigat și în județe din Moldova, în care, în general, erau vo­tați candidații PSD. A fost un vot negativ covârșitor, pedepsitor, o sancțiune drastică la adresa aroganței, a proastei organizări, a mitomaniei, a manipulării și a tuturor celorlalte defecte ale lui Ponta, pe care, parcă, acesta le-a adunat de la toți politicienii și le-ar fi în­mulțit cu trei. Dar este și o sancțiune asupra unei întregi categorii de politicieni și a unui mod de a face politică. Românii au arătat că vor o altfel de politică, mai puțin logoreică, mai sobră, mai eficientă, mai respectuoasă față de lege. Putem spune că în 16 no­iembrie am avut o victorie a bunului simț. A fost un vot negativ, care, prin semnificații și prin modul de politică pentru care a optat, devine unul pozitiv.

- Un vot care îl obligă mult pe Klaus Iohannis...

- Iohannis nu a promis marea cu sarea, ci lucruri de bun simț, realizabile: lucrul bine făcut, nu de mân­tu­ială, respectarea legilor, continuarea luptei antico­rup­ție, păstrarea alianțelor României cu Vestul. Iar Iohannis are toate datele să se țină de aceste pro­misiuni, pentru că vedem ce a făcut la Sibiu - un oraș pe care l-a preluat într-o stare deplorabilă și pe care îl lasă la nivelul unor capitale europene. Iohannis nu trebuie decât să rămână el însuși.

"Vai celor învinși!"

- Ion Iliescu, președintele de onoare al PSD, avertizase, înainte de alegeri, că în cazul unui eșec al lui Ponta, partidul riscă să se pulverizeze. Ponta însuși a amenințat: "Dacă pierd alegerile, scapă cine poate". Ce se va întâmpla cu Victor Ponta și cu PSD?

- Vae victis! Vai celor învinși! - cum spune la­tinul. Dacă ar fi pierdut ACL, probabil că ar fi fost de­zastru în tabăra lor, se spunea adio fuziunii PNL cu PDL, partide care rămâneau fără speranță și tot mai sub­țiate, în opoziție. Dar a pierdut Ponta și urmează lupte interne în PSD și între PSD și aliații săi, poate ru­perea coaliției de guvernare, poate demisia sau de­miterea lui Ponta. Dezamăgirea e foarte mare în PSD, pentru că erau siguri de victorie și pentru că libertatea multor figuri de la centrul partidului depindea de asta. În PSD se fac acuzații de trădare și se vor plăti curând polițe. Primul vizat este Liviu Dragnea, care se află la al doilea mare rateu: al doilea candidat la președinție pe care îl ia de pe primul loc și îl duce la eșec. Așa că unii ca Dan Șova, de exemplu, i-au cerut demisia din funcția de președinte executiv al PSD. Alții, ca Robert Negoiță, primarul sectorului 3 al Capitalei, a solicitat retragerea PSD de la guvernare. Lui Victor Ponta nu i-a fost cerută demisia de la conducerea partidului, dar ACL l-a somat să demisioneze, pentru felul în care a organizat alegerile. Ponta nu poate fi constrâns să demisioneze decât de cei din propriul partid. Ar mai putea cădea și la o moțiune de cenzură, dacă se schimbă majoritatea parlamentară. Oricum, pierderea uneia dintre funcții atrage pierderea celeilalte. Iar dacă Ponta mai rămâne prim-ministru, are o misiune grea: să facă bugetul pe 2015, în care să acopere miliardele pe care le-a aruncat pe pomeni electorale.

- Cine mai pierde, în urma acestor alegeri?

- Pierde și Biserica Ortodoxă Română, care s-a implicat în campania electorală, prin unii dintre clericii ei, în pofida propriului statut și a propriilor hotărâri. Biserica are rolul ei foarte important, un prestigiu de apărat, și nu avea de ce să se amestece într-o luptă politică, pe alocuri foarte murdară. E drept că Biserica nu s-a pronunțat ca instituție, dar unii ierarhi și preoți i-au făcut campanie pe față lui Victor Ponta, adică s-au rugat la o "icoană" greșită, lipsită de orice urmă de "sfințenie".
Pierd și foștii candidați la președinție care l-au susținut pe Ponta nu din vreo credință că vor fi bine reprezentați sau din atașament la social-democrație, ci din oportunism și, mai ales, din lăcomie pentru funcții și bani: Teodor Meleșcanu, Călin Popescu Tă­riceanu, Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor.
Pierd și televiziunile care s-au angajat în sprijini­rea lui Ponta, fără respectarea unor minime reguli deontologice. Jurnaliștii de acolo s-au transformat în mardeiași politici, trăgând și mai mult în jos cre­dibilitatea întregii bresle. În slujirea lui Ponta, argu­mentul a cedat locul insultei, iar obiectivitatea a lăsat locul propagandei.
Pierd și Elena Udrea și PMP, Aurelian Pavelescu, liderul PNȚCD, care au scăldat-o, îndemnând la boi­cotarea alegerilor. Udrea a spus apoi, pe ultima sută de metri, că votează contra lui Ponta, dar a fost con­fuză.
Traian Băsescu, pe de altă parte, a cerut "bă­siș­tilor", ca în turul doi să-l voteze pe Iohannis. Această declarație a mai estompat din impresia penibilă lăsată în campania pentru turul întâi, în care o susținuse fervent pe Udrea. S-a comportat ca un președinte care ține de familia popularilor europeni. În felul acesta, se face un transfer de putere la Cotroceni mult mai lin și decent decât se anunța la începutul campaniei elec­to­rale, neamenințat de convulsii ulterioare, de răzbunări urâte și de surprize neplăcute.

"România câștigă foarte mult de pe urma alegerii lui Iohannis"

- Ce câștigă România, odată cu ascensiunea lui Klaus Iohannis la Cotroceni?

- România era deja un model de stat care a rezolvat problema minorităților, acordându-le cele mai multe drepturi (UDMR se află la guvernare din 1996 încoace aproape neîntrerupt, azi având și un vicepremier...). România dă însă, prin alegerea unui dublu minoritar, etnic și religios, o nouă dovadă că aici nu se poate vorbi de șovinism, xenofobie sau fun­da­mentalism. Și asta, într-o vreme în care națio­nalismele, motivate sau nu religios, reizbucnesc peste tot în lume, provoacă separatisme, războaie, crime. Ceea ce face din România o excepție fericită, un ele­ment de stabilitate în zonă, un partener de încredere atât pentru SUA, cât și pentru UE. Alegerea lui Klaus Iohannis este benefică nu numai prin aceste avantaje de imagine rezultate din apartenența lui etnică și religioasă, ci și prin apartenența sa la Partidul Popular European și, de asemenea, prin calitățile sale umane: seriozitate, cumpătare, civilitate, eficiență. Dincolo de aceste câștiguri imagologice, am scăpat de pede­serizarea completă a statului și avem un cenzor sever al actului de guvernare. În fine, Klaus Iohannis este venit de curând în PNL și nu e perceput ca un om foarte atașat de acest partid, astfel încât să fie blocat în sistemul liberal, ceea ce ar putea fi un plus pentru relațiile lui instituționale cu toate partidele și cu orice guvern, indiferent de coloratura sa. Are o anumită dis­tanță care îi conferă încredere și relaxare în abordarea tuturor.

- Relațiile cu Rusia și China vor fi influențate în vreun fel de faptul că avem un președinte net pro-Vest?

- Klaus Iohannis îmi pare un om pragmatic, care va ști, probabil, să gestioneze relațiile cu toate statele, în interesul României. Ba aș spune că originea sa germanică îi aduce un avantaj în privința relației cu Rusia, dacă e să avem în vedere legăturile speciale dintre Federația Rusă și Germania, dintre liderii germani și liderii ruși.