NASUL
Cu siguranță că vi s-a întâmplat să auziți vreo mamă spunându-i prichindelului ei care încearcă să-i ascundă cine știe ce poznă: "Se vede că minți, după nas". Lăsând gluma la o parte, trebuie spus că nasul este o parte a feței care evidențiază starea multor organe interne. Aici putem găsi indicii privitoare la sănătatea țesutului osos, la plămâni, stomac, glanda tiroidă, ficat, precum și la sistemul nervos.
Nasul se împarte în trei zone:
Rădăcina nasului
Dacă rădăcina nasului este străbătută de un rid orizontal profund, acesta poate fi semnul unei disfuncții tiroidiene - și anume, al hipotiroidiei. Glanda tiroidă se află dedesubtul laringelui. În cazul când zona respectivă a gâtului e îngroșată, ar trebui să vă adresați unui medic, pentru a verifica dacă valorile funcțiilor tiroidiene se mențin sau nu în limite normale (fig.1).
Forma nasului
După forma nasului se poate deduce rezistența nervoasă și fizică a unei persoane. Pe baza constituției lor ereditare, oamenii cu nasul subțire tind să reacționeze, adesea, cu iritare și nervozitate, deoarece sistemul lor nervos vegetativ este mai puțin viguros decât al celor cu nasul mai lat. În perioadele de solicitare psihică deosebită, această nervozitate se poate manifesta și sub forma unor probleme ale inimii, cum sunt palpitațiile, tahicardia sau senzația de apăsare, fără existența unei cauze organice. De cele mai multe ori, oamenii cu nasul subțire au și oasele mai delicate, motiv pentru care suprasolicitarea fizică le poate provoca afecțiuni ale coloanei vertebrale. Cei cu oasele mai puternice au, în general, nasul lat. Când linia nasului nu este dreaptă, ci ușor curbată, poate exista și o curbură laterală a coloanei (scolioză).
Porțiunea de la mijlocul nasului
* Zona de mijloc a nasului corespunde plexului solar, care este legat de organele din abdomenul superior: ficatul, vezica biliară, stomacul, pancreasul și intestinul subțire. Însă el constituie, totodată, și un centru important al emoțiilor noastre. De exemplu, când suntem agitați sau îndrăgostiți, simțim fie o apăsare în abdomen, fie acei faimoși "fluturi".
* Dacă ne apar pe nas vinișoare subțiri, aceasta poate însemna că în epigastru a avut loc o creștere a presiunii, provocată de faptul că nu respirăm suficient de profund (nu avem ceea ce se cheamă o respirație diafragmatică), ori de tulburări apărute în circulația sângelui. Și în porțiunea inferioară a nasului se pot vedea frecvent vinișoare. Ele reprezintă, de asemenea, un posibil indiciu al unei staze existente în abdomenul superior, care provine din obișnuința noastră de a respira mai superficial. Respirația profundă are un rol deloc neglijabil, căci ea permite diafragmei - mușchiul care separă cutia toracică de abdomen - să se arcuiască în jos, în timpul inspirației, apăsând pe ficat, stomac, intestinul subțire și splină. Acest "masaj" face ca sângele să circule optim.
Vârful nasului
Este zona în care se exprimă cu precădere stomacul. Pe vârful nasului se pot distinge clar pete roșii, capilare și modificări ale pielii. Vinișoarele ce devin vizibile în acest perimetru sugerează că s-au ivit perturbări în irigarea cu sânge a stomacului (fig. 2).
Nas borcănat
Un nas cu vârful gros semnalează o posibilă dilatare a stomacului. Persoanele cu această caracteristică obișnuiesc să mănânce repede și/sau prea mult, fără să mestece așa cum ar trebui. În consecință, ele suferă de balonări și alte neplăceri digestive, iar la un moment dat devin supraponderale.
Nas cu vârful roșu
* Dacă vârful nasului se înroșește când suntem emoționați sau nervoși, aceasta indică eventual un stomac iritabil. Adică, un stomac care reacționează extrem de sensibil la orice tulburări afective, deși nu se constată nici un fel de modificări organice.
* Și prezența unei gastrite face ca vârful nasului să se înroșească - în special după masă. În această situație, roșeața indică hiperaciditate și un potențial proces inflamator.
Nas cu vârful palid
Când nu dispunem de suficient acid gastric sau contracțiile ritmice ale stomacului (peristaltismul) lasă de dorit, astfel încât digestia nu poate funcționa perfect, vârful nasului prezintă o paloare tipică, după masă.
NĂRILE
Nările constituie zona unde își găsesc expresie organele respiratorii: bronhiile și plămânii.
* Inflamația bronhiilor se trădează deseori prin faptul că nările se înroșesc (fig. 3).
* O stază în bronhii, provocată de astm sau de un exces de mucus, se poate recunoaște după vinișoarele roșii, apărute pe una din nări sau pe amândouă. Plămânii se reflectă în porțiunea din jurul nărilor. Dacă se observă aici că nările sunt îngroșate, este probabil ca plămânii să fie umflați, așa cum se întâmplă la bolnavii de astm. După ce inspiră, ei nu reușesc să evacueze complet aerul din plămâni.
* Apariția unor bubulițe pe nări poate însemna că unele particule introduse în plămâni odată cu aerul inspirat au fost izolate într-un înveliș format din mucus și celule imunitare, pentru a fi făcute inofensive. În cazul când nu pot fi eliminate prin tuse, organismul este obligat să le resoarbă.
ZONA DINTRE GURĂ ȘI NAS
* Aici se găsesc indicii cu privire la secreția de estrogen și la funcționarea pancreasului. Mai ales la femeile de vârsta a treia se observă riduri perpendiculare pe buza superioară. Acestea iau naștere atunci când producția de estrogen se diminuează dramatic, și se găsesc în treimea mediană a buzei. Dacă se perturbă și echilibrul testosteronului (hormonul masculin responsabil pentru menținerea caracterelor sexuale secundare), femeilor încep să le crească fire de păr între gură și nas, ori pe bărbie (fig. 4).
* Când distanța dintre gură și nas este neobișnuit de mare, există un risc considerabil de declanșare a diabetului zaharat.
CUTELE NAZOLABIALE
Este vorba de ridurile plasate lateral, lângă colțurile gurii, care se întind de la nări până la bărbie. Forma și profunzimea acestor riduri ne permit să tragem concluzii asupra sănătății inimii, a ficatului, stomacului, pancreasului și intestinului.
Cută pronunțată în dreapta
Când iese în evidență în mod deosebit cuta nazolabială din partea dreaptă, ea poate fi interpretată ca un semnal al ficatului. Aspectul cutei ficatului: pornește de la nară, urmând mai întâi un traseu drept, pentru ca apoi să descrie un arc împrejurul colțului gurii.
La fel ca toate celelalte semne care au legătură cu ficatul, cuta nazolabială a ficatului nu trimite la o afecțiune specifică. Ea ne arată doar că există o suprasolicitare a organului, care se poate manifesta în multiple moduri, de la o eliminare defectuoasă a toxinelor, până la degenerescența grăsoasă hepatică. Pentru diagnosticarea unei boli anume, trebuie luate în considerare întotdeauna și alte indicii referitoare la organul respectiv (fig. 5).
Cută pronunțată în stânga
Când cuta nazolabială se desenează numai pe partea stângă, ea este considerată un mesaj al pancreasului. Ridul pleacă de la nară, mergând drept în direcția colțului stâng al gurii, după care se rotunjește, formând un arc împrejurul lui.
În ce privește specificarea bolii, cuta nazolabială a pancreasului nu poate fi clarificată astfel încât să nu lase loc pentru dubii. Ar putea fi vorba de un dezechilibru intervenit în metabolismul glucidelor, care se repercutează asupra nivelului glicemiei. Pe de altă parte, este posibil să fi apărut o perturbare în fluxul continuu al enzimelor pancreatice (fig. 6).
Cute drepte
Cutele nazolabiale care urmează un traiect relativ drept, de la nară până la colțul gurii, dezvăluie, uneori, o oboseală a inimii. Poate fi vorba de o slăbire generală a forței de pompare a cordului, de rigidizarea arterelor coronare sau de un defect la o valvă. Ridurile sunt cu atât mai profunde, cu cât afecțiunea este mai veche. Când cuta e vizibilă pe o singură latură, ea semnalează existența unei probleme pe partea corespunzătoare a inimii (fig. 7).
Cute semicirculare
Ridurile care coboară pe ambele laturi ale nasului, compunând un semicerc între colțurile gurii și nări, indică o slăbire a intestinului. În paralel, se pot forma gropițe la colțurile gurii. Ca și la cutele ficatului, disfuncțiile nu pot fi specificate mai detaliat (fig. 8).
Cute până la bărbie
Când cutele dispuse în semicerc nu se opresc la colțurile gurii, ci continuă până în bărbie, ele se referă la un stomac sensibil, care reacționează frecvent la suprasolicitare și stres (fig. 9).