TIA ŞERBĂNESCU - "Puterea a oferit pomeni electorale, iar Opoziţia a dus lupte intestine"

Analiza politică a lunii OCTOMBRIE

"La noi, campania electorală ţine de la venirea PSD la putere"

- La ora la care purtăm acest dialog, s-a încheiat campania electorală pentru primul tur de scrutin şi cunoaştem rezultatele primei etape din alegerile pentru preşedintele României. Vă rugăm să treceţi în revistă principalele teme ale campaniei electorale şi cum au influenţat ele votul.

- Aş începe prin a spune că nu s-a încheiat cam­pania electorală, că suntem într-o continuă, obositoare şi contraproductivă campanie, de la începutul anului, ba chiar de la venirea PSD la putere, în anul 2012. Şi va mai dura, cel puţin până la turul al doilea al ale­gerilor prezidenţiale. Tare mă tem însă că şi după aceea vom avea parte tot de campanie electorală, până la alegerile generale din 2016. De altfel, e singurul lucru pe care ştiu să-l facă bine partidele noastre. În rest... După ce câştigă alegerile, n-au niciun fel de pro­­gram şi de cele mai multe ori, revin tot la cam­pa­nie electorală. PSD a lăsat economia de izbelişte, politica externă la minima rezistenţă şi a amânat ori­ce modernizare şi dezvoltare a ţării, de când a preluat guvernarea, împreună cu aliaţii săi. Singura lor ac­ţiune a fost propaganda, culminând cu cea pen­tru ale­ge­rea preşedintelui. Prim-ministrul Victor Pon­ta a ieşit seară de seară la televizor ca să vorbească despre ce o să mai dea: pensii şi salarii mai mari cu o su­tă de lei (o sumă cu o anumită rezonanţă publică, pentru că tot asta promitea şi Ceauşescu, înainte de a că­dea), am­­nistie fiscală pentru anumite categorii de bu­getari, ca­douri electorale pentru primăriile care au trecut din bar­ca Opoziţiei în cea a Puterii (în virtutea unei ordo­nanţe care suspendă legea contra traseis­mu­lui politic), ajutoare pentru săraci din partea Uniunii Europene, date ca din partea guvernului. Deci, n-a ratat nimic din ceea ce îi putea aduce voturi. În rest, a întreţinut viu războiul cu preşedintele Traian Bă­sescu.

- Dar Opoziţia?

- Candidaţii din Opoziţie l-au criticat pe princi­pa­lul adversar, Victor Ponta, premier în funcţie, dar s-au sfâ­şiat şi între ei. Opoziţia a fost fărâmiţată de po­le­mici şi acuzaţii, ceea ce i-a permis lui Victor Ponta ca, după doi ani şi jumătate de guvernare dezas­tru­oasă, să obţină 40% din voturi. Cu excepţia lui Klaus Iohannis, care a făcut altfel de politică, decentă, fără atacuri la persoană, cu totul neobişnuită la noi. Ma­ximum de enervare pe care l-a manifestat Iohannis a îmbrăcat o formă atât de protocolară, încât credeai că eşti în romanele englezeşti: "Vă rog, domnule prim-ministru, să poftiţi în Parlament, să ne pre­zen­taţi bu­getul pe anul viitor, ca să vedem şi noi dacă de­ficitul preconizat, de 15 miliarde, poate fi acoperit fără mă­rirea de taxe". Evident, Ponta nu s-a sinchisit de această invitaţie, deşi legea îl obligă să prezinte bu­getul Parlamentului până pe 15 noiembrie. Pro­ba­bil că nici nu ştie cu ce va acoperi bugetul şi nici nu-l in­teresează, spunând că e treaba viitorului premier să se descurce, dacă el va ajunge preşedinte.

"Era mai bine dacă Băsescu nu se băga"

- În războiul Ponta-Băsescu, la care v-aţi referit, se pare că preşedintele a pierdut multe puncte, im­pli­cându-se în campania de susţinere a Elenei Udrea.

- Toţi preşedinţii sunt legaţi de partidele din care provin şi fac politică, dar nu au voie să facă politică partinică sau să-şi prigonească adversarii. Or, Traian Băsescu a fost principalul promotor al Elenei Udrea în această campanie. Şi a făcut-o într-o manieră in­de­centă şi păguboasă. Pentru că a scandalizat opinia pu­blică şi nici nu s-a obţinut scorul scontat. Can­didatul PMP a luat şi mai puţin decât a primit partidul la europarlamentare, adică sub 6%. Drept e că nici nu merita mai mult. Ce să votezi la Elena Udrea? Ea nu a făcut decât să împacheteze, altfel, dimineaţa, de­cla­raţiile rostite seara de Traian Băsescu, şi să le livreze ca fiind propriile idei. În rest, a mizat pe frumuseţea ei reală, pe aerul sexy şi pe o anume dezinvoltură (sa­re cu paraşuta, dansează, croşetează, găteşte, cântă). Dar acest candidat e chiar opusul celui pe care ar fi trebuit să-l susţină Traian Băsescu, având în vedere modelul de lider pe care l-a tot propus el însuşi, de-a lungul celor două mandate: un politician serios, pre­gătit pe politică externă, cu proiect de ţară, cu idei, fireşte, şi cu scăpări de comportament (care l-au făcut celebru, de altfel), dar nu pus pe giumbuşlucuri. Nu e acceptabil ca Traian Băsescu să susţină o vedetă de mondenităţi tv. De dragul cărţii sale de vizită, era mai bine dacă Traian Băsescu nu se băga. Trebuia să-şi încheie mandatele ca politicianul care a câştigat toate bătăliile la care a participat, nu să împartă 5% cu Elena Udrea.

- Cum apreciaţi diferenţa de zece procente dintre cei doi candidaţi la preşedinţie? Dezbinarea Opo­zi­ţiei a dus la acest rezultat?

- Diferenţa este destul de mare şi greu de recu­perat, datorită, în bună măsură, forţei PSD, dublată de posibilitatea de a oferi pomeni electorale şi de avan­tajul mijloacelor de propagandă pe care le are la dis­poziţie, pe de o parte, dar şi datorită stilului rezer­vat al lui Klaus Iohannis, căruia, în mod evident, îi lipseşte dezinvoltura. Sigur, are o anumită ţinută, pare un tip serios, dar e cam crispat şi pare timorat. Dar mai există o explicaţie: Klaus Iohannis n-a luat mai multe voturi şi pentru că a fost lăsat singur în cam­pania electorală. Crin Antonescu a dispărut complet, ba a mai şi declarat că nu-l susţine, că nu-l cunoaşte, după ce l-a adus în partid şi l-a impus la vârf. Din or­goliu, fireşte. Înţeleg că au fost probleme între ei, când Antonescu a renunţat la şefia PNL şi la can­di­da­tura la preşedinţie, dar acum era un interes general mai important decât acest conflict personal. Nici cei­lalţi lideri PNL şi PDL nu s-au înghesuit să-l înso­ţeas­că, în apariţiile publice, pe Iohannis. Cele două par­tide nu l-au susţinut, ba filiale întregi ale lor au spri­ji­nit, în ascuns, candidatul PSD. O politică murdară. În condiţiile acestui boicot, e de mirare că a obţinut şi 30%.

"Pericolul major este ca PSD să pună mâna pe toată puterea statului"

- Următorii clasaţi se află la o distanţă enormă de locul doi...

- Este o consecinţă a coagulării celor două blocuri, de stânga şi de dreapta, care nu mai permit strecurarea printre ele a altor partide. Poate că mai reuşeşte câte un partid să obţină ceva, dar nu scoruri cu două cifre. Singurul care a izbutit mai mult a fost PP-DD al lui Dan Diaconescu, în alegerile din 2012, pentru că a avut un discurs populist cum rar am mai văzut, şi o televiziune la dispoziţie. Dar PP-DD aproape că a dispărut în ultimii doi ani, înghiţit de PSD, iar liderul lui, Dan Diaconescu, a fost votat de doar 4% în alegerile prezidenţiale. Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea şi Monica Macovei se află cam la acelaşi nivel, cu aproximativ cinci procente de fiecare, adică un total de 15% din voturi, care nu se ştie unde vor merge în turul al doilea. Voturile nu sunt date automat în contul candidatului pe care îl vor indica cei votaţi în turul întâi. Ponta se iluzionează că va primi integral voturile lui Tăriceanu, şi de aceea l-a propus pe acesta pe lista de posibili prim-miniştri. Pe de altă parte, Udrea şi Macovei l-au atacat destul de mult pe Iohannis, spunând că nu e nicio diferenţă între acesta şi Ponta. Aşa încât va fi greu să le re­co­mande alegătorilor lor să voteze cu Iohannis. Dreapta e, prin urmare, într-o dificultate pe care şi-a făcut-o cu mâna ei, ignorând faptul că pericolul major este ca PSD să pună mâna pe toată puterea, odată ce va fi câştigat şi preşedinţia statului. Dacă cei care, cât de cât, au apărat statul de drept nu vor înţelege nici acum că trebuie să facă front comun, care să cuprindă şi societatea civilă, în sprijinirea lui Klaus Iohannis, există riscul ca aceste alegeri să fie pierdute de Dreap­ta. Şi chiar din vina ei. Dacă vrea să câştige, Dreapta trebuie să se unească într-un curent de apărare a de­mocraţiei.

"Guvernul Ponta a dovedit un dispreţ suveran faţă de românii care trăiesc în străinătate"

- În ce măsură deficienţele de organizare sem­na­late la secţiile de vot din străinătate au viciat re­zul­tatele votului?

- Presa străină a criticat deja "deficienţele", ca să le numim aşa, eufemistic, şi a arătat că românii din diaspora au fost împiedicaţi să voteze, ştiut fiind că aceştia votează în mod tradiţional cu Dreapta. S-au sesizat şi cancelariile europene, iar vocile unor ofi­ciali străini s-au auzit critic, la adresa premierului Victor Ponta. Nu ştim exact câţi români nu şi-au putut exprima opţiunile, dar poate fi vorba de câteva zeci de mii, care, în 2009, de exemplu, au întors peste noapte rezultatele. Cert este că guvernul Ponta a dovedit un dispreţ suveran faţă de românii care trăiesc în stră­inătate, care trimit anual mai mulţi bani în ţară decât suma investiţiilor străine şi care au salvat de multe ori economia românească. Guvernul a organizat secţii de vot prea puţine, cu puţine cabine şi ştampile, şi a tipărit insuficiente formulare pentru declaraţiile pe pro­prie răspundere ca să îngreuneze procesul de vo­tare. Astfel, mulţi români, care au venit de la sute de kilometri depărtare, pe cheltuiala lor, în oraşele unde erau fixate centrele de vot, şi au stat ore în şir la coa­dă, n-au fost lăsaţi să voteze. Guvernul a procedat la fel şi în ţară, în privinţa secţiilor de vot pentru stu­denţi. Pentru că şi studenţii votează mai degrabă cu Dreapta decât cu Stânga.

"Ştim că-s ticăloşi, dar alţii n-avem"

- În plină campanie electorală, au fost făcute publice detalii din câteva dosare de corupţie uriaşe, care au şi dus la arestări de oameni sus-puşi. Se pare că ele n-au impresionat, totuşi, alegătorii...

- A fost un element al campaniei care aproape că a anihilat audienţa candidaţilor la preşedinţie, adu­cându-i la nivelul de figuranţi. Explozia unor dosare penale, care s-au copt acum, a atras toată atenţia publică. Bine că le-a venit vremea acestor dosare, pen­tru că Ponta le-ar fi îngropat definitiv, dacă nu le-am fi aflat înainte de a ajunge el preşedinte. Şi e obligatoriu să le ştim, pentru că în aceste dosare este toată floarea cea vestită a politicii româneşti, din toate partidele. Mai ales în dosarul Microsoft, unde sunt prinşi nouă foşti miniştri. E vorba despre o mită astronomică, de câteva zeci de milioane de dolari, căci şi contractul era pe vreun miliard de dolari. De asemenea, a mai fost un dosar privind retrocedarea ilegală a 43.000 de hectare de pădure, în care fostul vice­preşedinte al Camerei Deputaţilor, Viorel Hre­ben­ciuc, acum arestat, alături de fiul său, a pretins mită 12.000 de hectare de pădure. Se prefigurează arestarea unor nume la fel de grele şi în dosarul EADS. În toate achiziţiile publice sunt probleme pe­nale, pare-se, dar mai ales acolo unde e vorba de sume mari. Aceste cazuri au arătat dimensiunea corupţiei în România şi, deopotrivă, adevărata faţă, hâdă, a clasei politice româneşti.

- Şi a avut vreun efect?

- Nu, din păcate. Am aflat ce "afaceri" învârt unii aleşi pe banii noştri, dar reacţia electoratului nu a fost una de pedepsire. Românii au ridicat din umeri: "Ştim că-s ticăloşi, dar alţii n-avem". Pentru că, într-adevăr, ce să alegi: PSD, PNL, PC, PRM, UNPR, UDMR, PDL, PP-DD? Sunt toţi cam la fel. Pe de altă parte, când apar unii mai curăţei, electoratul nu mai are încredere, căci presupune că şi ăştia au venit să fure. Speranţa de a ne curăţa clasa politică de corupţi nu este legată de electorat, ci tot de DNA. Dar DNA mai are nevoie de încă un ciclu electoral sau două, ca să poată să-şi facă treaba temeinic şi să bage frica în po­liticieni, pentru totdeauna. Acum, sub spectrul vic­to­riei lui Ponta, politicienii corupţi cred că e un moment greu pentru ei, dar trecător, că vor scăpa de mâna Jus­tiţiei, că se va da amnistie şi dosarele în curs vor fi blo­cate. Ponta e în stare, pentru a proteja mafia, să schimbe legile şi să reducă drastic atribuţiile DNA şi ale altor instituţii. De altfel, a mai încercat.