Comisia Europeană are grijă de sănătatea românilor...

Potrivit site-ului Euractiv.ro, Comisia Europeană a lan­sat, în urmă cu câteva zile, procedura de infringement (pe­depsire pentru încălcarea unei directive europene) împo­triva României, deoarece ţara noastră nu îşi protejează cetăţenii de poluarea cu particule fine de praf.

"Eco Civica" este una dintre organizaţiile neguvernamentale care au de­monstrat Comisiei că praful "PM10" face ravagii, în primul rând în Bucureşti, singura capitală europeană care are parte de un primar care n-o iubeşte. Aici, şi numai aici, parcurile sunt betonate, arborii de pe domeniul public sunt doborâţi fără milă (vezi zecile de tei istorici ce dispar în zona Casei Presei, pentru a face loc unui pasaj rutier), ma­şinile sufocă centrul oraşului, încurajate cu obstinaţie ceau­şistă de primarul general. Numai la Bucureşti se toaletează la sânge copacii, în mijlocul verii, grăbindu-li-se moartea sau redu­cându-li-se, uneori, până la zero, volumul de frunze care filtrează aerul prăfuit. Şi numai pe bulevardele acestui oraş, primăria generală şi primăriile de sector plantează platani modificaţi genetic, "programaţi", se spune, să se usuce după 10-20 de ani, pentru a face loc altor "investiţii" în spaţii verzi. Edilii de azi poartă, după cum vedem, grija edililor de mâine... Îngrijorat de situaţia disperată a poluării bucu­reştene, Guvernul UE, şi nu Guvernul României (!), a decis să intervină. Deşi este vorba de sănătatea alegătorilor che­maţi mâine-poimâine la urne, primul ministru, care se vrea şi "cel mai cel" preşedinte, nu-şi permite să-l deranjeze cu observaţii pe baronul de Bucureşti, ca, de altfel, nici pe ceilalţi baroni pesedişti din ţară. El mizează pe lipsa de cultură ecologistă a românilor şi uită că există un "Big Brother" la Bruxelles, care nu se joacă. Primăria Capitalei ar fi trebuit să aplice un program de măsuri pentru îm­bu­nătăţirea calităţii aerului încă din 2010, când a fost adoptat, pe hârtie, aşa-zisul "Program Integrat de Gestionare a Calităţii Aerului", ce prevedea, în principal, creşterea supra­feţei de spaţiu verde, încurajarea transportului alternativ (pe biciclete) şi decongestionarea traficului în zona centrală. Nici spaţiul verde n-a crescut la 26 metri pătraţi pe persoană (dimpotrivă, a scăzut!), nici noi piste pentru biciclete n-au fost construite, nici traficul n-a fost diminuat în centrul oraşului. Primăria Generală face totul pe dos. Început în 2007, inventarul spaţiilor verzi abia dacă s-a terminat de cu­rând, iar ca să crească în statistici suprafaţa parcurilor, pri­marul a ordonat să fie înscrise la rubrica "spaţii verzi" şi marile lacuri ale oraşului. Eşecurile administraţiei dâmbo­viţene merg chiar mai departe: reţeaua de staţii de măsurare a calităţii aerului din Bucureşti nu funcţionează cum tre­buie! Cu alte cuvinte, nu se poate măsura cât de poluat este aerul şi nici nu se pot face raportările obligatorii către UE! Dacă avansăm pe aceeaşi direcţie absurdă, găsim că pri­marii de sector, dornici să dea de lucru unor firme de casă, plantează panseluţe şi pomişori în jardiniere. Campion este celebrul Piedone de la sectorul 4, care a construit, în unele intersecţii, monstruozităţi din plastic în formă de copaci "decorativi". Din cele 43 de măsuri pentru reducerea poluă­rii în oraşele României, adoptate în urmă cu patru ani, 30 tre­buiau realizate de Primăria Capitalei. Dar câte au fost puse în practică? Comisia Europeană nu mai acceptă scuze şi explicaţii. Ameninţă autorităţile române cu amenzi substan­ţiale, dacă nu iau măsuri urgente, de redresare a si­tuaţiei. După cum vedem, celor de la Bruxelles le pasă mai mult de sănătatea noastră decât politicienilor dâmboviţeni. Ceea ce nu este o noutate...