Pentru o ţară ce aspiră la integrarea organică în UE (şi care are peste trei milioane de cetăţeni care muncesc în ţările acesteia), imaginea este catastrofală. Românii şi România sunt respinşi de peste 74% din europeni. Pentru cetăţenii UE, România este mai puţin credibilă decât Iranul (72%) şi Rusia (70%), două ţări care ameninţă stabilitatea lumii, sunt duplicitare şi agresive în raport cu vecinii şi nu au respect pentru drepturile omului sau pentru tratatele semnate. Dar România şi, implicit, cetăţenii ei, nu se înscriu în niciuna dintre aceste constatări privitoare la iranieni sau ruşi. Din ce cauze este, atunci, plasată pe cel mai puţin onorabil loc în topul încrederii? În urmă cu şase ani (sondajul are un caracter periodic) neîncrederea era împărtăşită doar de 45% dintre europeni, ceea ce înseamnă că, în răstimpul scurs de atunci, trebuie să se fi petrecut ceva care să fi dus la o prăbuşire de încredere de aproape 30%. Acceptarea românilor în Europa şi acceptarea României ca parte integrantă a uniunii continentale devin, în situaţia dată, extrem de dificile.
Încrederea comunităţilor între ele, şi a cetăţenilor lor, unii faţă de alţii, se realizează în procesul normal de interacţiune. După diverşi cercetători, interacţiunea comunităţilor, dar şi a indivizilor ce le compun, se produce în două moduri: direct, prin contacte nemijlocite, şi mediat, prin imagini-tip ale unora despre ceilalţi sau celelalte, formate cu ajutorul televiziunii şi presei. Se alcătuieşte, astfel, un fel de portret-robot al unei comunităţi, membrii acesteia fiind aproape automat clasaţi în funcţie de el. După sondajul din "Reader's Digest", imaginea României şi a românilor este actualmente negativă, generatoare de neîncredere absolută. Vom încerca să explicăm în ce măsură este justificată o asemenea perspectivă şi, după înţelegerea cauzelor, în ce măsură poate fi ea remediată.
Interacţiunea directă a românilor cu ceilalţi europeni a cunoscut, în ultimele două decenii, o creştere uriaşă. Condiţiile precare de muncă şi viaţă din ţară şi lipsa de speranţă în îndreptarea situaţiei au obligat milioane de români la migraţie. Ei au fost, şi sunt, precum membrii oricărei comunităţi, mai buni sau mai răi, mai talentaţi sau mai puţin talentaţi, mai adaptabili sau mai puţin adaptabili. Majoritatea lor absolută s-a integrat, în ciuda diferenţelor culturale, muncind corect şi cinstit, cu modestie şi răbdare, înfrângând spaima occidentalilor de ceea ce aceştia au considerat a fi o "invazie". Mulţi români au făcut cinste comunităţii lor de origine şi au demonstrat că în contextul unei societăţi diferite pot realiza cele mai înalte performanţe în toate specializările existente. Percepţia negativă din ultimele sondaje nu li se datorează lor. În cazul interacţiunii directe se poate vorbi, cel mult, de o confuzie - voită în unele cazuri - între etnia română şi etnia rromă (cu mulţi membri proveniţi din România), rromii, nu doar cei români, având manifestări comportamentale greu acceptabile. De situaţia lor sunt însă responsabile toate guvernările europene - inclusiv cele româneşti -, care n-au reuşit, deocamdată, să găsească formula educaţională cea mai adecvată pentru a-i integra. Se poate spune, deci, că într-o oarecare măsură, prezenţa masivă a romilor noştri în ţările occidentale este una din cauzele neîncrederii europenilor în români. Interacţiunea mediată este însă mai puternică decât cea directă, şi ea pare a fi, până la urmă, sursa aprecierii negative a ţării noastre. O astfel de interacţiune se produce prin imaginile furnizate de mass-media despre comunităţi şi membrii lor. Ştirile-tip, informaţiile privind starea unei naţiuni, modurile de funcţionare ale elitelor ei, stabilitatea şi previzibilitatea instituţiilor ce o reprezintă sunt premisele construirii unei viziuni de ansamblu, descoperirea complexităţii manifestărilor culturale, a tradiţiilor şi habitudinilor ocupând un loc secund. Oricât ar fi de frumoasă România, oricât de profund s-ar vădi spiritul românesc, primul contact, prin ştiri-tip din actualitate, este cel care contează, care îndeamnă la apropiere sau respingere. Or, prin ce ştiri-tip este prezentă România în faţa Occidentului? Cum sunt încurajaţi occidentalii să se încreadă în funcţionarea corectă a statului român?
De douăzeci de ani, România a fost mereu printre codaşele Europei. Economia ţării a încăput pe mâna unei caste prădalnice, de "baroni", care nu şi-au urmat decât propriul interes. Sănătatea şi cultura comunităţii au fost neglijate, fondurile necesare susţinerii lor căpătând alte destinaţii. Mediul natural a fost răvăşit şi, în mare parte, distrus. Justiţia a fost politizată, statul de drept devenind o ficţiune cu manifestări impredictibile. Câştigurile ţării, câte au fost, s-au realizat mai degrabă sub presiunea Occidentului, a Europei şi Americii, care aveau nevoie, în noul context geo-politic, de aliaţi stabili şi previzibili în această parte de lume. Mai greu decât alte ţări din Estul Europei, România s-a mişcat, totuşi. De ce s-a produs, atunci, căderea în încrederea europenilor, surprinsă de sondajul din "Reader's Digest"?
Răspunsul poate fi găsit în manifestările clasei politice româneşti din ultimii ani. Mass-media europeană şi internaţională au prezentat prompt cetăţenilor occidentali "lovitura de stat" din 2012, "joia neagră" şi celelalte încercări ale "lupilor tineri" din PSD de a impune supunerea absolută a instituţiilor statului la voinţa lor arbitrară. Presa vestului a arătat, fără ocolişuri, maniera de a manipula legile, datele statistice, fondurile şi puterile statului după nevoile şi interesele lor de grup sau personale. Occidentul s-a "minunat" - de exemplu - de regruparea parlamentarilor în jurul politicienilor şi demnitarilor corupţi. Criticile acestuia - precum recenta "intervenţie" a subsecretarului de stat al SUA, Victoria Nuland - au doar un aparent ecou. V. Ponta şi "băieţii" lui au preluat, de la mentorii lor comunişti, tehnica "democraţiei de vitrină". Ocuparea completă a statului - cred ei - va permite un control total al mediilor şi, atunci, spre Occident vor curge numai "ştirile bune". Pentru ţară, consecinţele pot fi, pe termen lung, dramatice. Occidentalii ştiu, totuşi, că această "Românie" poate fi schimbată şi aşteaptă ca, printr-un vot responsabil, românii - în care au încredere - să o facă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
