Pentru o țară ce aspiră la integrarea organică în UE (și care are peste trei milioane de cetățeni care muncesc în țările acesteia), imaginea este catastrofală. Românii și România sunt respinși de peste 74% din europeni. Pentru cetățenii UE, România este mai puțin credibilă decât Iranul (72%) și Rusia (70%), două țări care amenință stabilitatea lumii, sunt duplicitare și agresive în raport cu vecinii și nu au respect pentru drepturile omului sau pentru tratatele semnate. Dar România și, implicit, cetățenii ei, nu se înscriu în niciuna dintre aceste constatări privitoare la iranieni sau ruși. Din ce cauze este, atunci, plasată pe cel mai puțin onorabil loc în topul încrederii? În urmă cu șase ani (sondajul are un caracter periodic) neîncrederea era împărtășită doar de 45% dintre europeni, ceea ce înseamnă că, în răstimpul scurs de atunci, trebuie să se fi petrecut ceva care să fi dus la o prăbușire de încredere de aproape 30%. Acceptarea românilor în Europa și acceptarea României ca parte integrantă a uniunii continentale devin, în situația dată, extrem de dificile.
Încrederea comunităților între ele, și a cetățenilor lor, unii față de alții, se realizează în procesul normal de interacțiune. După diverși cercetători, interacțiunea comunităților, dar și a indivizilor ce le compun, se produce în două moduri: direct, prin contacte nemijlocite, și mediat, prin imagini-tip ale unora despre ceilalți sau celelalte, formate cu ajutorul televiziunii și presei. Se alcătuiește, astfel, un fel de portret-robot al unei comunități, membrii acesteia fiind aproape automat clasați în funcție de el. După sondajul din "Reader's Digest", imaginea României și a românilor este actualmente negativă, generatoare de neîncredere absolută. Vom încerca să explicăm în ce măsură este justificată o asemenea perspectivă și, după înțelegerea cauzelor, în ce măsură poate fi ea remediată.
Interacțiunea directă a românilor cu ceilalți europeni a cunoscut, în ultimele două decenii, o creștere uriașă. Condițiile precare de muncă și viață din țară și lipsa de speranță în îndreptarea situației au obligat milioane de români la migrație. Ei au fost, și sunt, precum membrii oricărei comunități, mai buni sau mai răi, mai talentați sau mai puțin talentați, mai adaptabili sau mai puțin adaptabili. Majoritatea lor absolută s-a integrat, în ciuda diferențelor culturale, muncind corect și cinstit, cu modestie și răbdare, înfrângând spaima occidentalilor de ceea ce aceștia au considerat a fi o "invazie". Mulți români au făcut cinste comunității lor de origine și au demonstrat că în contextul unei societăți diferite pot realiza cele mai înalte performanțe în toate specializările existente. Percepția negativă din ultimele sondaje nu li se datorează lor. În cazul interacțiunii directe se poate vorbi, cel mult, de o confuzie - voită în unele cazuri - între etnia română și etnia rromă (cu mulți membri proveniți din România), rromii, nu doar cei români, având manifestări comportamentale greu acceptabile. De situația lor sunt însă responsabile toate guvernările europene - inclusiv cele românești -, care n-au reușit, deocamdată, să găsească formula educațională cea mai adecvată pentru a-i integra. Se poate spune, deci, că într-o oarecare măsură, prezența masivă a romilor noștri în țările occidentale este una din cauzele neîncrederii europenilor în români. Interacțiunea mediată este însă mai puternică decât cea directă, și ea pare a fi, până la urmă, sursa aprecierii negative a țării noastre. O astfel de interacțiune se produce prin imaginile furnizate de mass-media despre comunități și membrii lor. Știrile-tip, informațiile privind starea unei națiuni, modurile de funcționare ale elitelor ei, stabilitatea și previzibilitatea instituțiilor ce o reprezintă sunt premisele construirii unei viziuni de ansamblu, descoperirea complexității manifestărilor culturale, a tradițiilor și habitudinilor ocupând un loc secund. Oricât ar fi de frumoasă România, oricât de profund s-ar vădi spiritul românesc, primul contact, prin știri-tip din actualitate, este cel care contează, care îndeamnă la apropiere sau respingere. Or, prin ce știri-tip este prezentă România în fața Occidentului? Cum sunt încurajați occidentalii să se încreadă în funcționarea corectă a statului român?
De douăzeci de ani, România a fost mereu printre codașele Europei. Economia țării a încăput pe mâna unei caste prădalnice, de "baroni", care nu și-au urmat decât propriul interes. Sănătatea și cultura comunității au fost neglijate, fondurile necesare susținerii lor căpătând alte destinații. Mediul natural a fost răvășit și, în mare parte, distrus. Justiția a fost politizată, statul de drept devenind o ficțiune cu manifestări impredictibile. Câștigurile țării, câte au fost, s-au realizat mai degrabă sub presiunea Occidentului, a Europei și Americii, care aveau nevoie, în noul context geo-politic, de aliați stabili și previzibili în această parte de lume. Mai greu decât alte țări din Estul Europei, România s-a mișcat, totuși. De ce s-a produs, atunci, căderea în încrederea europenilor, surprinsă de sondajul din "Reader's Digest"?
Răspunsul poate fi găsit în manifestările clasei politice românești din ultimii ani. Mass-media europeană și internațională au prezentat prompt cetățenilor occidentali "lovitura de stat" din 2012, "joia neagră" și celelalte încercări ale "lupilor tineri" din PSD de a impune supunerea absolută a instituțiilor statului la voința lor arbitrară. Presa vestului a arătat, fără ocolișuri, maniera de a manipula legile, datele statistice, fondurile și puterile statului după nevoile și interesele lor de grup sau personale. Occidentul s-a "minunat" - de exemplu - de regruparea parlamentarilor în jurul politicienilor și demnitarilor corupți. Criticile acestuia - precum recenta "intervenție" a subsecretarului de stat al SUA, Victoria Nuland - au doar un aparent ecou. V. Ponta și "băieții" lui au preluat, de la mentorii lor comuniști, tehnica "democrației de vitrină". Ocuparea completă a statului - cred ei - va permite un control total al mediilor și, atunci, spre Occident vor curge numai "știrile bune". Pentru țară, consecințele pot fi, pe termen lung, dramatice. Occidentalii știu, totuși, că această "Românie" poate fi schimbată și așteaptă ca, printr-un vot responsabil, românii - în care au încredere - să o facă.