Întâmplări cu obiecte de cristal

- Următoarele trei întâmplări redau comportamentul ciudat al obiectelor din cristal. Se ştie că misteriosul cristal are legi fizice proprii, el putându-se sfărâma din senin, fără vreo acţiune mecanică exercitată asupra sa -

Paharele care se sparg singure

Aflaţi în vizită la o doamnă de vârsta a treia, mai mulţi pensionari servesc masa şi discută. Un pahar din vitrină se sparge, neatins de nimeni. Peste câtva timp se mai sparge unul, tot în vitrină, neatins. Vădit afectată, gazda povesteşte cum le primise în tinereţe ca dar de nuntă de la nişte prieteni din Ardeal, soţ şi soţie. Dintr-un serviciu întreg, erau singurele care mai rezistaseră.
...Peste câteva zile, bătrâna doamnă află că cei doi prieteni tocmai muriseră, împreună, într-un acci­dent de automobil.

Psihiatrul cu ochii albaştri

Întâmplarea pe care o relatez s-a petrecut într-un cerc de prieteni şi am văzut-o toţi cei care eram de faţă.
O fată luase în mână un pahar greu, de cristal, pe care îl tot învârtea, urmărindu-i cu degetele fili­granul încrustat pe pereţii lui, apoi marginea. În tot acest timp, prietenul ei, un medic psihiatru, cu per­sona­litate puternică şi cu priviri albastre, hipnotice, se gândea: "Ce-ar fi să se spargă paharul?". Fata era un medium bun: sensibilă, delicată, reflexivă. Pes­te câtva timp aşeză paharul pe masă. Abia de îl pu­se pe-o farfurie aflată la îndemână, şi el se făcu bu­căţi.

Vraciul din Sălcioara

Câţiva prieteni apropiaţi sărbătoreau împreună Crăciunul. Toată noaptea se discutase despre cazul unui vraci din satul Sălcioara, locul de apostolat navetistic al unei prietene doctoriţe. Vraciul res­pec­tiv, care practica medicina fără diplomă, murise. La scurtă vreme după înmormântare, bântuia prin sat ca un moroi veritabil, speriind lumea, arătându-se co­pi­i­lor şi femeilor. Conformându-se unui ritual si­nis­tru, groparii satului se hotărâră să dezgroape cadavrul şi să omoare moroiul. Stupoare: mormântul era gol.
Aşadar, în seara pe care o evoc, s-a vorbit mult despre acel moroi, despre acele teribile întâmplări. La sfârşit, când lumea începuse să se retragă spre casă, vasul de cristal aflat în mijlocul mesei se sparse pe neaşteptate, fără să-l fi atins cineva.
Multă vreme, Crăciunul acela a fost greu de şters din memorie.