Umăr la umăr cu plantele aromatice prezentate în numerele trecute se află o legumă extrem de modestă, dar care le bate prin popularitatea ei: ardeiul iute, "ciuşca" oltenilor, sau "paprica" ardelenilor. Condiment şi medicament, este nelipsit din preparatele internaţionale, dar şi de lângă farfuria cu ciorbă a românului. În vocabularul gastronomic, importat probabil de la englezi, ardeiul iute se mai numeşte şi "chilli", denumire dată adesea şi pulberii preparate din el (boiaua).
Descrierea plantei
Ardeiul iute este uşor de recunoscut când fructele ajung la maturitate. Fructul este subţire, alungit, uneori curbat, de obicei zbârcit după uscare, de culoare verde sau roşu aprins, dar pot fi şi soiuri de alte culori (galbene şi portocalii). Seminţele sunt numeroase, sub formă de dischete mici şi gălbui, de cele mai mute ori mai iuţi decât pulpa.
Recoltare şi uscare
Recoltarea fructelor de ardei iute se face eşalonat, în momentul când acestea au ajuns la maturitate, adică au devenit complet roşii. Dacă se doreşte să se obţină pulbere de ardei, pulpa se separă de seminţe. Dacă se vrea să se obţină tinctură, oţet sau ulei de ardei, se lasă şi pulpa, şi seminţele laolaltă, ardeiul secţionându-se longitudinal, prin această operaţiune grăbindu-i-se uscarea. De obicei, în gospodăriile ţărăneşti, ardeiul se înşiră pe o aţă şi se pune la uscat, la soare. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării, ca plantă întreagă. Mărunţirea se realizează înaintea utilizării.
Precauţii în timpul recoltării şi manipulării! Se spală bine mâinile şi uneltele folosite şi se evită contactul cu zona ochilor, pentru a preveni iritaţiile oculare.
Compoziţia chimică
Ardeiul iute conţine alcaloizi, dintre care cel mai important este capsaicina, care imprimă gustul iute şi arzător. Mai conţine şi capsicină, care are acţiune puternic rubefiantă (revulsivă), adică înroşeşte şi încălzeşte zona pe care se aplică preparatul. Ardeiul iute are o mare cantitate de vitamina C. Biochimistul maghiar Szent Gyorgyi, laureat al Premiului Nobel, a extras din ardeiul iute, pentru prima dată, vitamina C în stare cristalizată.
Preparate din ardei iute
Se foloseşte metoda clasică de măcinare printr-o râşniţă de măcinat piper. Se macină pulpa uscată, fără seminţe. Se întrebuinţează pentru condimentarea alimentelor, când urmărim să dăm savoare deosebită preparatelor şi, totodată, să obţinem şi efecte terapeutice, în special în stimularea secreţiei gastrice, de la nivelul stomacului. (De ştiut: boiaua de ardei iute, care se găseşte în raioanele de condimente din magazinele alimentare, este un amestec de pulbere de ardei iute şi diverşi diluanţi - amidon, lactoză.)
Tinctura
Mod de preparare: 10 g de ardei iute uscat şi mărunţit groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop care picură. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Oţetul medicinal
Mod de preparare: 10 g ardei iute, mărunţit groscior, se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat din vin. Urmează apoi filtrarea şi păstrarea în flacoane brune. Se utilizează extern.
Uleiul terapeutic
Mod de preparare: 10 g ardei iute uscat, măcinat groscior, se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute pe baie de apă, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern, mai ales în bolile de natură reumatică.
Recomandare: pentru cei care nu suportă senzaţia de iuţeală a ardeiului se recomandă ca el să fie prăjit, înainte de a-l folosi în alimentaţie, în ulei de floarea-soarelui. Devine mai puţin iute.
Tratamente interne cu ardei iute
Ca să putem folosi ardeiul iute intern, întreg aparatul digestiv (esofag, stomac, intestine, anus şi rect) trebuie să fie sănătos, altfel pulberea sau tinctura administrate oral pot cauza iritaţii, arsuri, alergii, hemoragii.
Insuficienţa secreţiei gastrice - hipoclorhidrie sau aclorhidrie
Are ca rezultat fenomenul dispeptic, care se manifestă prin balonări şi senzaţie de greutate în epigastru.Secreţia gastrică are ca rezultat sucul gastric (un adult secretă până la 1,5 l de suc gastric în 24 de ore), acesta fiind compus în principal din acid clorhidric şi pepsină.
Sucul gastric joacă un rol important, alături de secreţia biliară, în digestia şi absorbţia alimentelor. Folosirea preparatelor din ardei iute este o soluţie naturală ideală de stimulare a secreţiei gastrice.
Se foloseşte pulberea de ardei iute adăugată în mâncare, sau tinctura, câte 3 picături, puse într-o linguriţă cu miere. Se administrează înainte de masă.
Bolile frigului (hipotermie şi degerături)
Tinctura de ardei iute, câte 5 picături, de 3 ori pe zi, puse într-o linguriţă cu miere, şi uleiul terapeutic, aplicat local, de 2 ori pe zi, sunt metode eficiente pentru combaterea hipotermiei şi a degerăturilor provocate de expunerea prelungită a extremităţilor organismului la frig.Boli virale
Viruşii ce provoacă boli - precum gripa şi virozele căilor respiratorii superioare - pot fi distruşi cu tinctura de ardei iute: se iau câte 3 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o linguriţă de miere, în perioada de incubaţie a lor.Bolile oncologice, ca terapie de prevenţie
Pulberea pusă în mâncare şi tinctura de ardei iute (câte 3 picături, de 2 ori pe zi, luate într-o linguriţă cu miere, după masă), ne pot feri de bolile canceroase, cu condiţia să fie consumate în mod constant.Tratamente externe
Boli de natură inflamatorie, de tip reumatic - artroze, gonartroze, poliartralgii, gută, poliartrită reumatoidă
Se recomandă folosirea oţetului sau a tincturii sub formă de cataplasme sau prişniţe, aplicate pe locul dureros.
Plasture de om sărac
Într-un repertoar de reţete din arhiva Farmaciei "Faltis" am găsit metoda de preparare a unui plasture pentru dureri reumatismale intitulat sugestiv (datorită preţului acceptabil) "Plasture de om sărac". El se prepara frecvent la Farmacia Faltis şi se poate prepara şi în casă.
În trecut, "Plasturele de om sărac, remediu suveran împotriva durerilor reumatice", era un leac pentru buzunarul omului sărac, remediu contra durerilor aparatului locomotor sau de natură reumatică, mai ales pentru cei care depuneau un efort fizic, cum ar fi hamalii, pescarii, muncitorii în construcţii care locuiau în Brăila pe vremea farmacistului Faltis (anii 1900). Plasturele se obţinea printr-un procedeu foarte simplu: se îmbiba o bucată de tifon cu tinctură de ardei iute, se lăsa la uscat şi apoi se lipea pe un suport adeziv, cum ar fi azi leucoplastul simplu. Se aplica pe locul dureros. Tot pe vremea lui Faltis, se prepara un liniment contra durerilor de oase (dureri care pot fi atât de natură reumatică, cât şi apărute în urma unor eforturi fizice deosebite, de exemplu în cazul sportivilor) în care una din componente era tinctura de ardei iute. Preparăm şi astăzi acest remediu, care este foarte solicitat, sub denumirea simplă de Spirt de oase. Eficacitatea spirtului de oase este potenţată de folosirea lui în alternanţă cu crema numită Benzofenil forte.
Afecţiunile osteoarticulare - dorsalgii, lombosciatică
Fricţionări locale cu tinctură sau oţet, seara, după care zona fricţionată se oblojeşte cu materiale ce ţin de cald (fular, blană, flanel din lână etc).Alopecie sau calviţie
Masaje locale, din trei în trei zile, pe pielea capului, folosind oţetul sau (dacă pielea capului este uscată) uleiul terapeutic din ardei iute.
O formulă îmbunătăţită constă în folosirea unui amestec de tinctură de ardei iute şi tinctură de usturoi.
Farmacia Faltis prepară o loţiune contra căderii părului ce are în compoziţie şi tinctură de ardei iute, alături de tinctura de china şi de nuc.
Notă: Se apropie culesul viilor, şi cei care au o boltă de viţă în jurul casei, o grădină de vie cu struguri roşii pot obţine din tescovina rămasă după stoarcerea strugurilor un excelent preparat, bogat în resveratrol natural, antioxidantul secolului 21. Se foloseşte ca terapie complementară ce previne îmbătrânirea prematură care este, în primul rând, un proces oxidativ provocat de radicalii liberi. Utilizarea tescovinei le este recomandată atât celor sănătoşi, cât şi celor bolnavi. Pentru o procesare cât mai corectă a tescovinei, le
Pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
