1. O echipă puternică
Egalitatea este cea mai solidă temelie a unei relaţii reuşite, un teren fertil, pe care iubirea se poate dezvolta ca o plantă viguroasă. Aşadar: stimate doamne şi stimaţi domni, adoraţii dvs. nu trebuie să vă adore neapărat. Asta trece, cu timpul. E mult mai important să vă stimaţi, preţuiţi şi respectaţi reciproc, cu toate calităţile dvs., dar şi cu greşeli, slăbiciuni, cusururi, colţuri şi muchii dure. Ca parteneri cu drepturi egale - în pofida deosebirilor dintre dvs. şi a diferenţelor dintre bărbat şi femeie, iubirea vă dă forţa de a vă avânta în necunoscut. Fiecare din cei doi merită respect, aşa cum este el. Niciunul nu valorează mai mult decât celălalt. Dacă reuşiţi să gândiţi astfel, înseamnă că sunteţi o echipă cu adevărat puternică, pe care iubirea o va suda şi mai tare.
2. Echilibraţi balanţa relaţiei
E nevoie, de asemenea, ca ambii parteneri să dea şi să primească la fel de mult, deci să aibă loc un schimb neîntrerupt. Un "troc" echitabil, prin care să vă dăruiţi unul altuia timp, tandreţe, gingăşie, mici favoruri, sex. Să nu înţelegeţi că fiecare ar fi obligat să dea o măsură exactă. Esenţialul este ca bilanţul final să fie în echilibru. "De regulă, cine iubeşte dă ceva mai mult decât celălalt", observă psihoterapeuţii. "Pe urmă, al doilea dă şi el puţin mai mult şi aşa se extinde schimbul. Pe aceasta se bazează o relaţie în care amândoi partenerii găsesc satisfacţie". Fireşte că, uneori, împrejurări speciale fac ca unul din cei doi să necesite o porţie suplimentară de afecţiune. Pe termen scurt, e în ordine. Însă dacă unul nu face decât să ia, contul relaţiei alunecă periculos în debit pe partea lui şi bilanţul se dezechilibrează. Atunci parteneriatul arată mai curând ca o relaţie părinte-copil. Şi nu există iubire în stare să ducă multă vreme asemenea povară. În acelaşi timp, fiecare are voie să dea doar atât cât partenerul primeşte cu plăcere. Sufocând pe cineva cu gesturi de afecţiune, compromiţi iarăşi echilibrul relaţiei. Însă când dovezile de iubire curg în ambele direcţii, relaţia e vie. Şi fericirea creşte.
3. Iubirea se cere păzită şi ocrotită
Sigur, la început nu există probleme. Totuşi, pentru ca bilanţul să rămână sănătos pe termen lung, iubirea se cere ocrotită şi îngrijită în permanenţă. Orice relaţie începe cu un "capital de pornire". Prin schimbul de iubire, acest capital poate fi majorat. Astfel, legăturile devin mai strânse şi mai stabile. Însă cine nu investeşte nimic vreme îndelungată îşi epuizează capitalul. Atunci iubirea s-a sfârşit. Prin urmare: mici dovezi de iubire, cel mai bine zilnic - dacă sunteţi femeie, gătiţi felul lui de mâncare preferat, dăruiţi-i ultima carte a autorului favorit, priviţi împreună cu el meciul la televizor, deşi n-aveţi idee de fotbal; dacă sunteţi bărbat, veniţi din când în când acasă cu o surpriză în buzunar. Toate acestea exprimă iubire şi aduc puncte în contul relaţiei...
4. Răzbunaţi-vă, dar cu drag
Încă un pericol: chiar şi în jignirile şi dezamăgirile reciproce se manifestă nevoia de echilibru. Ce mi-ai făcut tu mie îţi fac şi eu ţie! Răzbunarea e dulce şi, odată ce ţi-ai luat avânt, depăşeşti, nu arareori, limita pe care ţi-ai propus-o. Replica nu se lasă prea mult aşteptată, şi bilanţul, chiar negativ, urcă fulgerător, până la înălţimi ameţitoare. Relaţia se face ţăndări. Totuşi, se înşeală cine crede că, pentru a preveni catastrofa, trebuie să ierţi cu mărinimie partenerului orice. "Iertând, eu anulez egalitatea", spun psihologii. Mă ridic deasupra celuilalt, din punct de vedere moral. Asta distruge totul. Mai bine te răzbuni - dar cu iubire. Adică, îi faci celuilalt cu o câtime mai puţin decât ţi-a făcut el ţie. În momentul acela, sunteţi chit, bilanţul s-a echilibrat.
5. Îngăduiţi-vă un nou început
O ceartă creează înstrăinare şi câteodată simţi nevoia să te odihneşti de iubire, de prea multă apropiere. Dacă au fost situaţii dificile, conflicte, cel mai bine este ca ambii parteneri să decidă: "Ne îngăduim un nou început". Uitaţi tot ce a fost, trăiţi mai departe fără trecut, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Aşa mai daţi o şansă iubirii. Iar despre ce a fost înainte nu mai vorbiţi niciodată. Nici măcar nu vă mai gândiţi.
Cea mai mare greşeală în care cad multe cupluri este să discute ceasuri întregi, încercând să clarifice problema. "Aşa, lucrurile se agravează tot mai tare", spun specialiştii. Rana sângerează din nou. Deci, spuneţi-vă reciproc numai atât: "Închidem subiectul şi nu ne mai întoarcem la el!". Aceasta va da fiecăruia dintre cei doi sentimentul că are din nou libertate de mişcare. Vorbiţi împreună doar despre noutăţile zilei - mai mult n-aveţi nevoie. Iar uneori, a tăcea împreună, pur şi simplu, a sta alături, fără multe cuvinte, este oricum cel mai frumos lucru posibil.
7. Păstraţi-vă secretele
Feriţi-vă să povestiţi totul, iar această reţinere e binevenită şi în alte împrejurări. Cine flecăreşte, scoţând prea multe din caseta cu intimităţi, cu gânduri de taină, nu realizează o apropiere mai mare de partener. Dimpotrivă, nu arareori, unele din spusele noastre îl rănesc sau îl derutează pe omul de alături. Prin urmare: nu divulgaţi totul şi, mai ales, propriile păcate ori poveştile de iubire din trecut. Nu vă apucaţi să despăturiţi vechi scrisorele de dragoste şi să citiţi din jurnalul dvs. intim. Şi nici nu vă dezvăluiţi în detaliu orice emoţie spontană şi orice stare sufletească. Fiecare să-şi păstreze secretele faţă de celălalt. Un principiu pe care trebuie să-l respecte ambii parteneri. De pildă, cine pretinde mărturisiri complete în numele iubirii, declanşează o luptă pentru supremaţie. Iar aceasta va nimici totul.
8. Puneţi ordine în viaţa sentimentală
Asta nu înseamnă în niciun caz să vă ignoraţi legăturile precedente, cu atât mai puţin să vă denigraţi foştii parteneri. Dimpotrivă! Oricine face parte din viaţa celor doi parteneri trebuie să fie recunoscut şi respectat ca atare. De exemplu, copiii proveniţi dintr-o relaţie anterioară vor ocupa întotdeauna locul întâi. O a doua căsătorie şi o familie compusă au şanse numai acolo unde există toleranţă. În concluzie: pentru ca o iubire nouă să poată înflori, e necesar ca vechile relaţii să fi fost încheiate prin despărţiri duse realmente până la capăt - pe cât posibil, fără prea multe farfurii sparte.
9. Nu pierdeţi din vedere legăturile de familie
Adesea este mai dificil ca, pe lângă trecutul partenerului, să-i acceptaţi şi familia, originea, privindu-le cu înţelegere şi toleranţă. Căci, de pildă, şi gâlceava necontenită cu soacra sau bombănitul pe seama cumnatei periclitează relaţia. Străduiţi-vă să vă plasaţi partenerul în şirul rubedeniilor din care se trage, alături de bunica autoritară, care dorea mereu ceva mai bun pentru familia ei, alături de unchiul chefliu şi tatăl depresiv. Cu această "moştenire" şi cunoscându-i legăturile de familie, îl veţi vedea, dintr-odată, într-o altă lumină.
10. Nu vă doriţi să jucaţi rolul destinului
Acceptaţi ceea ce nu poate fi schimbat - şi resemnaţi-vă cu faptul că influenţa dvs. asupra celorlalţi este limitată. Fiecare om are destinul său personal. Există o limită până la care ne putem implica în destinul altuia. Deci: nu încercaţi întruna să vă schimbaţi partenerul. Nu veţi putea transforma un individ dezorganizat într-un model de ordine şi disciplină, şi niciun sufleţel duios şi labil într-un învingător cu sex-appeal. Acţiunile neobosite de reeducare îl vor chinui pe el, iar dvs. vă vor provoca, în ultimă instanţă, frustrări. Iubiţi-l aşa cum este. Căci şi dvs. tot aşa vreţi să fiţi iubită.
DINA BRAN
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
